tăcerea e surdă.
din gânduri triste
se nasc rupturi.
amintirile copilăriei nu sunt
departe. ziua de ieri m-a umplut
de singurătate.
durerea iubitei m-a luat
pe neaşteptate. somnul nu m-a
cuprins lângă pieptul său…
…am găsit luna aseară. tu dormeai.
părul tău scânteia. ochii mei
te priveau flămânzi. tu dormeai…
în amurg aprind o stea.
-eşti tu-
poate vântul o va stinge, dar
întunericul îl transform in versuri…
păsări mă poartă încă. ele
nu au încetat să-mi zboare dorurile.
inima mea seamănă cu un bec.
ideile mele sunt absurde…
viaţa mea goneşte către cer.
visurile mele sunt două fulgere
luminând în câmpie.
luptele pe care le port zilnic
îmi scurtează considerabil viaţa…
zilele în care evenimentele
mă pun la zid, le consider inexistente…
am vrut aseara să ies la pradă.
n-am putut...
victimele mele sunt nevinovate…
instinctele mele le mai opăresc uneori
cu imaginari aburi. mereu alerg
spre finaluri de vis…
-dacă tăcerea m-ar acoperi!-
parcă vreau să mă predau. n-am cui…
îmi arunc ultimile cuvinte pe fereastră.
un zgomot sec.
vreau să mă tăvălesc
într-un nor murdar.
parcă acum îmi dau duhul.
am murit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu