sâmbătă, 21 iulie 2012

O mare sila


Cred ca am mai vorbit despre sila din ce in ce mai mare pe care o am si pe care o vad si la altii din jurul meu… Ce ramane de facut? Fiecare …dupa posibilitati. Poti schimba job-ul, orasul, tara…
Aud vorbindu-se in jurul meu despre tot felul de mite electorale, care de care mai fanteziste. Trei colege de birou spre exemplu, mi-au cerut cate un parfum ca sa voteze in duminica orbului. Si asta fara a-mi garanta cum voteaza, pentru ca in cabina de vot intra singure. Ce ma frapeaza nu este acest fapt, ci faptul ca se agreeaza aparent un regim nou, sub care din pacate doar parintii lor au trait, ele fiind prea mici pentru a-si aduce aminte cum era… Ma sperie intr-un fel lipsa de reactie a tinerilor fata de manevrele neo-comuniste din aceste zile. Intr-un fel inteleg ca nu ii intereseaza ce se intampla in societatea in care ei activeaza. 
Tinerii aleg sa ... nu le pese ori sa plece din tara, sa fuga departe de zgomotul desantat al politicii balcanice in care cu atata sarg tara noastra, de atat de mult timp se lafaie…
Adevarul este ca numai privindu-i pe politicienii nostri te apuca un tremur nervos: sunt aceeiasi varani din anii ’90 care si-au putrezit oasele ca senatori ori deputati, fiinte delicate ce si-au jertfit tineretea spre a propasi tara pe cele mai inalte culmi ale prosperitatii…
Toata lumea face promisiuni peste promisiuni: unul ca “daca scapa din nou chiorul” isi ia bagajul si se face profesor, altul ca daca 10 comisii vor constata plagiatul abia atunci se va gandi sa demisioneze.
Pana si eu am intrat in acest jos si mi-am exprimat convingerea ca daca antenescu va ramane presedinte si dupa alegerile din toamna, voi parasi tara fara remuscari, alegand un soi de sclavie mai evoluata.
Acum ma gandesc ca de fapt acest puci NU ar trebui validat si prin votul meu. Referendumul ar trebui boicotat, chiar daca asta nu ii va fi pe plac presedintelui suspendat. Asta pentru a da un raspuns la actiunile celor care au dat in gard cu economia tarii in ultimile doua luni… Mai raman totusi 6 zile in care ma pot razgandi...

Niciun comentariu: