Intotdeauna am evitat zborurile interne cu Tarom-ul. Si intotdeauna uit cum este... Avioane mici, vechi, ai spune ca esti intr-un autobuz ponosit, de provincie. Din pacate nu exista alternative.
Azi, aterizarea a fost una urata, o burta de toata frumusetea luata, apoi am avut senzatia ca nu il pot stapani pe pista...
Ca sa nu mai spun ca am calatorit cu o musca fara bilet tot drumul.
Ca sa nu mai spun ca niciodata, dar niciodata, punga de alune oferita de companie nu se deschide decat ...rupandu-se si varsand alunele haotic...
Ca sa nu mai spun ca autobuzul s-a oprit in mijlocul pistei, cu usile inchise, fara aer conditionat, asteptand 5 minute sa-i treaca prin fata un avion care nici nu aterizase inca...
Ca sa nu mai spun ca pana s-a racorit in avion, aproape am aterizat la Satu Mare.
Ca sa nu mai spun ca in spatele meu a stat un pnl-ist (mai avea si insemnul partidului la rever) care spunea unui tovaras de scaun cat de mult se implica in suspendarea presedintelui si cat de mult ii place lui de ceea ce face... (tot drumul m-am gandit cum sa-l calc atunci cand ma ridic de pe scaun, sau cum sa-i dau cu usa dulapului de deasupra lui in cap...)
Ca sa nu mai spun ca am ajuns la hotel si am constatat faptul ca toate cele 5 camasi calcate cu sarg de sotia mea, sunt intr-o stare jalnica, toate fiind iremediabil sifonate... urmeaza continuarea, deloc placuta:
Ca sa nu mai spun ca a trebuit sa imi (re)calc 2 camasi si un pantalon scurt, pentru ca urma sa iesim in oras sa mancam.
Ca sa nu mai spun ca in timpul in care am calcat, a inceput afara ploaia si furtuna. In mod evident nu mai avem unde sa mergem la terasa cunoscuta pentru a hali mult asteptatele pulpe de rata pe pat de varza rosie calita... Vom ramane la teresa hotelului unde sper ca vor putea incropi un platou, ceva, pentru a putea da cu sete pe gat o miraculoasa bere ungureasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu