Perfuzia

Ieri m-am simtit rau toata ziua. Am fost powerless cum ar spune englezul. Si am respirat greu. (ala mic de respira greu… mi s-a spus toata ziua prin firma) Si am avut o ameteala ciudata, cu transpiratii reci, ce mi-au dat de gandit. Dincolo de toate planurile pe care si le face omul, apare cate o ghiara din asta care te strange putin de te face sa-ti reconsideri prioritatile. Acasa nu am fost in stare sa fac nimik, mai putin "datoria de barbat" de dimineata… cum ar spune o veche cunostinta de-a mea, care spunea ca vine din deplasare ca sa-si faca datoria de barbat. Si asta nu insemna sa aduca bani sotiei…

Dimineata am facut 100 de bucati pe stepper, m-am hranit cu o banana si am plecat la birou. Aici au inceput din nou ametelile si transpiratiile reci precum si asa numita - de catre mine - insuficienta respiratorie. Fiind ziua Elenei, am stat cu colegii la masa, am vorbit diverse, iar presedinta organizatiei noastre a conchis ca trebuie sa merg sa-mi fac niste investigatii. Adevarul este ca nici nu prea am mai avut putere sa ma opun, eram cam la limita.

Laura m-a imbarcat in masina ei si m-a escortat la Iowemed, o clinica aflata la cateva minute de biroul nostru. Acolo am intrat la urgenta la un ECG, la raze la plamani, la tensiune, la nivelul oxigenului din sange.

- Tusiti? Fumati? Ati avut febra? Ati avut scaun? (haoleu, da' ce scaun am avut… dar am pastrat pentru mine gandul). Scoate camasa din pantaloni, baga camasa in pantaloni…stati sa va ascult si la plamani, stati sa va masez burta sa nu fie de la stomac, va doare capul, va doare intre ochi? si in final bomboana de pe tort:

- Sa va punem o perfuzie cu ceva vitamine!

Dau sa refuz, inspaimantat fiind efectiv ca un varf de ac va invada plapanda vena mea, dar doctorita ma ia hotarata de mana si ma duce la recoltari:

- Si analize de sange!

Fugiiiiiitzi, oare de ce am acceptat sa vin la doctor? Nu mai bine mergeam eu acasa si trageam un pui de somn si ma recuperam?

Din nou ma intind pe patul din urgenta, o asistenta ingenuncheaza langa mine, dar nu pentru vreo prestatie ci pentru a-mi lua din pretiosul sange. Dupa ce am avertizat-o ca nu va avea sanse sa ma suga de sange, m-am lasat in mainile sortii. Daca o fi sa curga bine, daca nu, asta este. Pentru ca de obicei nu curge… Cu chiu cu vai mi-a smuls cateva picaturi si niste spuma. Laura, care trebuia sa asiste la operatiune se minuna intr-una:

- Vai, dar ce sange gros ai Jonel, nici nu curge! Eh, na, pe bune?

 Si cum pofta vine mancand, dupa ce mi s-a pus mie o branula pentru a-mi conecta perfuzia, Laura exclama (absurd pentru mine):

- Merg si eu sa imi iau niste sange, si asa am pe cardul de sanatate suma aia lunara de care nu beneficiez. Ma duc, ramai aici da? De parca as fi putut sa plec undeva cu perfuzia dupa mine...

Si dusa a fost, ca si cum cineva ar fi dat o cafea sau un suc moca. Sa ma duc eu sa dau sange asa ca si aiurea, doar ca sa beneficiez de niste servicii medicale, cred ca niciodata nu as putea sa fac asta. A revenit dupa cateva minute, necajita pentru ca I s-a spus ca totusi nu este bine sa se recolteze sange dupa ce a mancat. Si ea cam mancase… M-a lasat cu perfuzia curgand inca in lesinat corpul meu si a plecat la birou, insistand sa o sun pentru a veni sa ma ia "atunci cand mai are un pic in perfuzie". Ramanand singur, am intins mana si am dat putin de rotita perfuziei, in asa fel incat sa curga mai repede. Cand s-a terminat perfuzia, o asistenta tinerica a venit si mi-a scos branula, iar odata cu leucoplastul si cativa centimetri patrati din pretioasa blana mea de pe mana.

Am platit repede si departe de clinica am plecat... Nu inainte de a mi se inmana o reteta. Cica mi-am consumat mineralele si ingredientele potrivite pentru ca celulele mele sa activeze energia naturala...

Am ajuns din nou la birou unde am fost primit ca Lazar atunci cand a fost adus inapoi de Isus. Dupa care am inceput din nou sa respir... greu.

Sent via BlackBerry from Vodafone Romania