luni, 16 aprilie 2018

Exista viata si dupa FB si despre dependente in general


In infernul de treburi pe care trebuie sa le rezolvam zilnic, introducem fara sa ne dam seama si unele care ne mananca timpul fara sens. Mai mult decat atat, devenim dependenti de unele.

In cazul meu cititul presei dimineata este o dependenta certa. Am incercat de-a lungul timpului tot felul de trucuri, tot felul de motoare care imi fac un sumar al stirilor mai importante, astfel ca acum nu citesc mai mult de 10-15 stiri in fiecare dimineata. Asta imi ia maxim 5-10 minute, ceea ce nu este rau, zic. Simt ca nu pot sa imi incep ziua daca nu sorb din cafeaua neagra si nu citesc ce se intampla in lume. Este o dependenta? Este... Atat presa cat si cafeaua fara zahar.

Cu dry roasted nuts am inceput aici... Dupa fiecare dinner trebuie sa mananc macar un pumn, altfel nu ma simt satul. Este o alta dependenta...

Astia sunt dependenti aici de masinile lor, de care nu se despart nici macar daca trebuie sa mearga pana la store 5 minute pe jos. Ii vezi in pijamale si in slapi in supermarket. Trebuie sa recunosc ca am reusit sa scap de aceasta dependenta, dupa ce am inteles ca ma dor oasele din cauza sedentarismului.

Cu FB am inceput acum vreo 10 ani probabil sau mai bine si incet incet a devenit o dependenta mai puternica. Am incercat de cateva ori sa imi sterg contul insa am derapat lamentabil.
Acum incerc o noua cura. Am dezinstalat aplicatia de pe telefon si am dezactivat contul online acum 2-3 saptamani, datorita mai mult scandalului protectiei datelor personale. Trebuie sa recunosc ca este tentant in fiecare zi sa accesez contul din nou si vad ce se mai intampla. Imi pun mereu alte sarcini mai importante in fata, pentru a putea rezista tentatiei.

Fara sa ne dam seama am devenit dependenti de tot felul de aplicatii de pe telefoanele noastre inteligente si am uitat sa interactionam cu oamenii reali. Fascinati fiind de lumea virtuala, uitam sa vorbim cu oamenii din jurul nostru. Imi aduc aminte de primul meu telefon mobil, care nici macar nu putea trimite mesaje text si nici nu avea ceas electronic...
Te uiti peste tot, ca si aiurea si vezi oamenii scufundati la propriu in telefoanele lor. La volan, in tren, in metrou, in bus, in mall-uri, la restaurant, peste tot oamenii au devenit robotii tehnologiei. Nu spun ca nu imi place sa o folosesc si sa imi depasesc propriile limite, insa ce este prea mult strica.

Asa ca ma lupt cu aceasta dependenta deocamdata. Nu ma vedeti pe FB dar asta nu inseamna ca nu ma gandesc la voi. Scriu pe blog, pe Instagram si pe Twitter uneori, pentru ca timpul petrecut acolo este mai mic. Ce vreau sa va spun este ca exista viata si dupa FB! Abia astept sa vina vara si aici si sa imi bag bicicleta intre picioare... Deoacamdata in Chicago ninge timid, dimineata a viscolit, acum parca s-a mai linistit. Nu, nu este "Iarna pe ulita", este doar o iarna-primavara care nu stie incotro sa o ia. In statele din jur, in Wisconsin si Minnesota a nins 30 cm in weekend. Ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Niciun comentariu: