Despre cel de-al treilea job - draft

Prima Parte

Asadar Lica m-a deturnat de la compania de reparatii navale si m-a luat cu el la compania de audit. Aveam sa cunosc curand pe toti cei patru actionari: Luminita, Liana, Barbara si deja celebrul Lica.

Nu as putea sa spun cum s-au cunoscut primele trei, cred ca in urma organizarii unor cursuri organizate la Bucuresti de catre Institutul Expertilor Contabili din Scotia, ca urmare a infiintarii Camerei Auditorilor Financiari din Romania. S-ar putea sa ma insel. Era insa vizibil ca ele nu se cunosteau foarte bine dinainte. 

Sediul social al noii companii a fost pus la o adresa unde functiona un birou al fiului prefectului de la acea data. Da, Luminita avea conexiuni foarte bune cu mai marii judetului, sotul sau ocupa atunci o functie mare in finantele orasului. Ca urmare a acestui fapt, dar nu numai, aveau sa vina si contractele de audit. Luminita era atunci o fire joviala, zambea tot timpul si radea zgomotos, inducandu-ti instant o stare de bine in prezenta ei. 

Barbara era contesa mult laudata de Lica. In fapt era membru al Institutului Expertilor Contabili din Scotia si lector tot acolo. Tinea contabilitatea unui club de fotbal din Scotia, avea trei copii, era deosebit de zgarcita si indragostita nebuneste de Lica… Am mers cu el la aeroport si am intampinat-o pe contesa. Pana la Constanta nu si-a putut dezlipi ochii de pe Lica. Era casatorita insa dragostea este ca diaria… Te ia si gata. Nu conteaza prea multe. Am mers cu ea in piata Grivitei pentru ca vroia sa cumpere flori mamei Lianei. I-a cumparat 3 garoafe – erau cele mai ieftine flori. Am fost cu ea la un lunch la Irish Pub si am iesit de acolo cu mainile la ochi de rusine. La plecare, a turnat inapoi apa din pahar in sticla aflata pe masa si a luat-o cu ea, ca doar a platit-o…

Lica avea aerul unui om serios, gentleman cu siguranta, parea ca are foarte multi bani, cauta mereu sa para ca are multi bani chiar si atunci cand nu avea…

Liana era o femeie mare la propriu atunci cand am intalnit-o. Cu privirea pierduta uneori, incerca sa impresioneze prin engleza ei si prin cunostintele de audit capatate din practica dar si prin prisma faptului ca fusese lector la ASE Bucuresti. In curand se transferase la Spiru Haret in Constanta si traia cu mama ei pe strada 1907 intr-un apartament cu patru camere. Aveam sa aflu toate aceste informatii in doar cateva zile. 

Am sarit in primul contract in cateva zile de la infiintarea noii companii. Lica si Barbara au adus o companie cu capital american la care americanii ordonasera un audit financiar, pentru a stabili cum au fost cheltuiti banii lor de catre directorul roman. SMR a fost asadar primul client. Auditul a fost facut in cateva zile si raportul a fost predat asociatului American. In urma auditului s-a agreat ca noi sa le furnizam niste Servicii conexe, sa le transmitem saptamanal cash flow-ul, contul de profit si pierdere si balanta de verificare, precum si stocul saptamanal al companiei locale direct in Bahamas, la cartierul general al americanilor. Pentru asta a fost nevoie de implementarea unui soft contabil care sa preia toate inregistrarile effectuate in contabilitatea romaneasca, retranspuse si transmise saptamanal in moneda Americana. Responsabil cu acest job am fost numit curand chiar eu. Imi lua cateva ore sa introduc in soft toate operatiunile contabile introduse intr-o saptamana de doi oameni acolo… In fiecare saptamana imi mai lua cateva ore sa fac cash-flow-ul prin ambele metode. Transmiteam in Bahamas si gata, faceam intr-o zi cat faceau doi oameni intr-o saptamana in compania romaneasca. Asta avea sa dureze fix un an.

Aveam sa aflu curand ca Lica vana postul de director al companiei romanesti. Pentru ca erau bani frumosi in joc. Insa nu putea sa faca nimic, pentru ca era conflict de interese. 

Barbara venea si pleca in fiecare luna. Eu lucram cu Liana, cu Luminita si cu fetele din compania ei la misiunile de audit din Constanta. Curand aveam sa o cunosc pe Laura, care lucra la biroul Luminitei. A fost repartizata sa lucreze cu mine pe teren. Noi culegeam datele, le prelucram si raportam Luminitei si Lianei despre ce gaseam neconform. Curand aveau sa apara in peisaj Alin, Radu, Laura si Madalina.

Radu era nepotul Lianei, caruia ea incerca fara success sa ii dezvolte dragostea pentru contabilitate. Radu insa era pasionat de desen si muzica veche, ce ii placea cu precadere maica-sii…

Madalina era si ea angajata la Luminita si era de fapt nepoata Silviei, partenera cu Luminita la o alta firma de contabilitate. Curand aveam sa aflu ca Alin este indragostit pana peste urechi de Madalina, care nu ii impartasea insa aceleasi sentimente. 

Alin era o obligatie de-a Lianei, pe care a trebuit sa il angajeze. Alin avea o problema mare: proaspat divortat, se indragostea foarte usor. La un moment dat imi era teama sa merg cu el la misiuni de audit pentru ca mereu cadea closca si imi marturisea ca se indragostea de … orice contabila careia ii cerea vreun document.

Prima lui victima a fost o contabila de la Comcereal, care intamplator era amanta directorului economic, pe nume B., un tip aflat in mijlocul tineretii. Aventura lui Alin cu domnisoara Misa s-a petrecut in sala de sport a liceului din Eforie unde tatal lui Alin era professor (de sport) si a constat in sex pe saltelele din dotare. Conform lui Alin, domnisoara a fost terifiata de placere de dimensiunea madularului posesorului, pe nume Alin, de unde noi (eu si Alin) am tras concluzia ca bietul director economic era total depasit de situatie… Alin i-a dus a doua zi drept multumire pentru servicii o punga cu cirese. La un alt client, cred ca eram la Ocolul Silvic Baneasa, la fel, se indragostise brusc de o alta contabila. Noroc ca am aflat ca ta-su era vanator la acelasi ocol silvic, ceea ce a facut sa nasca in Alin instinctual de conservare a specie lui… Alin avea sa continue cu indragostelile lui vreo doi ani, pana cand una din contabilele de la Petromar i-a pus capac si a trebuit sa o ia de nevasta.

Laura era inca de tanara foarte agresiva in activitatea ei, in sensul ca pana nu obtinea ce dorea nu se lasa. Imi amintesc la primul audit de la Comcereal ca a intrebat-o pe una de nu stiu cate ori de ce facuse o inregistrare, pana cand aia a admis ca nu mai stie daca a fost correct sau nu. Bine, nici Laura nu stia cum se facea correct inregsitrarea insa faptul ca a prins-o nesigura pe faptasa, a facut sa se napusteasca asupra ei cu fel si fel de cerinte si copii dupa documente de care nu am avut nevoie niciodata. Am plecat in ziua aia de la client incarcati ca magarii, cu cutii intregi de listari pe care nu le-am folosit in nicio analiza, dar care erau trecute pe checklist… Am ras ca magarii in drum spre birou, ne dureau mainile de greutatea cutiilor ce aveau sa devina repede maculatura…

Madalina era o fire vesela si pragmatica, fiind si foarte tanara. Ea facea naveta la Medgidia iar Alin visa sa o conduca acasa si sa ii spuna poezii. Madalina i-a retezat brusc aripile spunandu-i lui Alin ca el nu este genul ei. Cativa ani dupa, Madalina alegea sa se mute in Canada in detrimentul Romaniei.

Toate bune si frumoase pana cand a inceput un audit la Polaris, companie care fusese proaspat cumparata de familia prefectului. Toata echipa sus mentionata a luat parte la acel audit, plus toata echipa Luminitei din cealalta firma a lor de contabilitate. Cred ca femeia de serviciu mai lipsea de la noi din firma astfel incat sa fim in numar complet la acel audit. Eram multi, cred ca 15 oameni care rascoleau dramatic prin cateva tone de documente sa gaseasca ceva. Ceva ceva am gasit, insa raportul in draft nu a iesit foarte bine. Stiu ca a adus mari discutii in randul partenerilor din firma unde lucram.

Curand Barbara avea sa fie eliminata din actionariat, la fel si Lica. Nu fara a li se plati o suma compensatorie pentru aportul lor la infiintarea companiei.

Foarte putin timp dupa, Luminita avea sa iasa si ea din actionariat, nu fara a primi la randul ei o buna parte din rezultatele muncii ei plus faptul ca si-a retras din companie toate contractele de audit aduse de ea.

M-am trezit abandonat acolo de Lica, care plecase cu contesa lui. Cand si cand Lica ma suna preventiv doar ca sa ma intrebe ce mai face “nebuna”. Barbara il lasase si pe el cu gura cascata si in plus, conform spuselor lui, ii lasase si ceva gonoree… Jocul de-a contele si contesa avea sa il usture dramatic in unele momente… Desi nu am crezut chestia asta foarte tare, pentru ca Lica era un jucator, avea mereu la indemana o fata sau chiar doua pe care sa le plaseze la omul potrivit, la momentul potrivit. Asta era modul in care se faceau afacerile.

Liana nu mi-a spus sa plec, din contra mi-a spus sa stau, pentru ca vazuse ca nu ma dau inapoi de la munca. Pentru ca aveam nevoie de job, am ramas, chiar stiind despre problemele depressive ale Lianei. Avusese cateva episoade depressive pe cand statea in Bucuresti. Mi-a spus ca la ultimul episode ajunsese sa nu se mai spele pe cap. Deloc. Ii era frica de apa. Cand auzea apa picurand se ascundea in dulap. Maica-sa personal s-a dus si a luat-o din Bucuresti, dupe ce probabil a deparazitat-o bine inainte. 

Acum parea normala, insa ceva imi spunea ca lucrurile nu stau chiar asa. Cand se supara pe cineva, se aprindea in asa hal incat vedea negru in fata ochilor. Oricine se certa cu ea, iesea foarte bine sifonat.

Lica a fost primul care a pierdut razboiul cu ea. El venise cu un mobilier foarte frumos de birou, ca aport (neinregistrat) in companie. Degeaba s-a agitat, nu l-a mai obtinut inapoi. Liana i-a cerut dovezi ca el cumparase initial acel mobilier. Lica nu a avut niciodata acte pe el… 

Dupa ce Luminita a parasite compania si si-a luat inapoi contractele de audit, Lianei i-a murit subit mama. Imediat dupa aceea, Liana a intrat in depresie. A inceput prin a nu mai veni la serviciu. Cu zilele. Apoi cu saptamanile. Apoi cu lunile. Aveam contractul cu americanii si mai aveam contractual cu RNP, contract la care eram subcontractori. Faceam rapoartele si procedurile eu cu Alin, apoi ma rugam de Liana sa le semneze pe sub usa. 

Ea nu vroia a mai iasa din casa. Statea dincolo de usa si ma ruga sa o las sa stea in casa, imi promitea ca vine a doua zi. Am avut un noroc chior ca am putut pastra cateva contracte de audit pe care le-am facut doar cu Alin, astfel ca am avut bani sa tinem firma pe linie de plutire. 

Ciprian fusese angajat ca sofer – bodyguard al ei. Pentru ca avea obsesia ca o urmareste cineva... Curand avea sa se repete cu ei filmul The Bodyguard… El avea sa stea efectiv un an de zile si sa joace jocuri pe computer cat timp ea a zacut in nesimtire in casa. 

Intre timp incepusem stagiul ca expert contabil si ca auditor financiar. Invatam, citeam, visam frumos dar realitatea era crunta: Liana era in depresie sip area ca nimic si nimeni nu o poate scoate din starea aia. 

Sora ei a incercat sa o scoata nebuna cu acte ca sa poata sa ii ia casa si banii cat mai repede. Cumva asta a ajuns la urechile ei si a facut-o sa accepte ajutor de specialitate.

Ajunsesem sa fiu informatorul official al unchiului, matusii, verilor ei. Ii informam daca a fost la doctor, daca si-a luat Xanax-ul, daca iese din casa, daca mananca, daca, daca… Era o situatie toxica pentru mine, ea nu realiza asta, pentru ca nu mai era in stare sa realizeze multe lucruri. In vreo alte sase luni tratamentul a dat insa roade si am inceput cumva sa vedem si noi capatul tunelului. Se termina prima parte a filmului horror. Inca nu stiam ca va avea o continuare atunci... Cu mare greutate am reusit sa nu pierd contractele de audit existente si sa platesc salariile celor trei angajati.

Partea a doua

Dupa iesirea din lunga hibernare, Liana a inceput sa isi reactiveze vechile contacte. Incet incet am inceput sa avem din nou contracte mai serioase de audit. Am inceput sa mergem mai des in Bucuresti la diferite companii. Ea a inceput sa mearga din nou la facultate sa predea. Ciprian avea facultatea platita de firma si a cumulat doi ani intr-unul. Nu avea nevoie sa invete, Liana ii facilita toate examenele. Cum necum, Ciprian a convins-o sa o ajute si pe sotia lui sa faca facultatea, pentru ca ea lucre la BCR si nu avea studii superioare. Intrase acolo pe pile… Nici ea nu a trebuit sa isi bata capul prea tare in cei patru ani de studii.

Secretara de la Spiru – Carmen - era unsa cu toate alifiile si facea multi bani din astfel de tranzactii. Liste lungi cu studenti erau inmanate de secratara tuturor profesorilor. Era un fel de prostitutie generalizata acolo in care toata lumea castiga. Studentii ieseau cu diplome fara mari batai de cap iar profesorii ieseau cu bani si cadouri.   

Ajunsesem sa verific in fiecare vara lucrarile de licenta ale studentilor inscrisi la Liana, ca si professor coordonator. Daca au inceput, cuprins si incheiere. Oricum erau toate copiate. Unele aveau doar titlul schimbat. Ea avea un stil chinuitor, de a face totul, dar absolut totul pe ultima suta de metri. 

Toate rapoartele de audit pe care le facea, erau facute noaptea, inainte de termenul limita de predare. La fel cu lucrarile de licenta ale bietilor studenti. Astia trebuiau sa le sustina a doua zi si inca nu le aveau, pentru ca Liana nu le terminase de copy-paste. Ciprian ajunsese sa duca el la legat lucrari de licenta si le ducea la examene cu lipiciul inca ud, unde le inmana nefericitilor, care tremurau inca din toate incheieturile pentru ca nu aveau inca cu ce sa se prezinte la examenul de licenta… 

Liana iubise in tinerete un barbat, pe Daniel. Ramasese infantila oarecum din cauza asta. El se casatorise cu o colega de facultate. Asa cum spunea ea, Daniel asteptase pana in ziua nuntii lui ca ea sa il ierte (pentru ca o inselase…) si sa il accepte. Liana a refuzat, Daniel s-a casatorit iar povestea lor a ramas neterminata. In mod ciudat ei au continuat sa se intalneasca sis a puna la cale fel si fel de proiecte multi ani dupa acele evenimente. El venea la birou la noi, ea cadea intr-un fel de transa, il asculta, il sorbea din ochi dar el parea a fi un om vertical care lasase trecutul in urma. 

Intr-una din dimineti, am ajuns la birou si am gasit toate paharele sparte, toate chestiile din sticla sparte, aveam sa aflu ca Daniel fusese la birou, ca s-au certat si ca asta era rezultatul. Ciprian parea ingrijorat. Eu nu imi dadeam seama atunci daca el doar o folosea sau daca facea doar sa para ca ii pasa de ea. El era genul de om care folosea orice in avantajul lui, nu se atasa de absolut nimeni.

Pe plan personal lucrurile mergeau si nu mergeau bine. Tocmai incercasem sa avem un copil prin metoda implantului in vitro, sarcina nu a tinut. Pe fondul acestei dezamagiri, am organizat nunta in mare secret. I-am spus lui Carmen ca va trebui sa mergem la nunta pe 25 Septembrie. Cand m-a intrebat la cine, i-am raspuns sec: la noi! Totul fusese aranjat deja, data, local, muzica, acum ramanea problema costumelor, meniului si a detaliilor.

Liana nu a vorbit o saptamana cu mine pentru ca nu am vrut sa fac meniul sugerat de ea… Avea un stil bolnavicios de a convinge omul ca are dreptate. Si nu avea deloc dreptate…

La nunta ne-a facut surpriza artificiile, le-a platit ea. Aveam sa le platesc inapoi de 5 ori mai tarziu…

Se mutase la Hotel Acapulco, in Eforie Nord. Hotelul era detinut de un unchi de-al ei caruia ii imprumutase o suma de bani. Omul nu avea bani asa ca ea s-a mutat la hotel, intr-o camera superba ce avea balconul deasupra marii. Ea isi remodela casa din Constanta si a decis ca trebuie sa stea in alta parte pe durata constructiilor.

Ciprian mergea dimineata si o lua de la hotel, seara o ducea inapoi. Uneori faceam sedintele pe terasa hotelului, pentru ca ei ii era lene sa vina la birou… Pe Ciprian probabil ca il iubea, el era pe calapotul ei. Mie imi spunea mereu ca “seman cu tipul ala din reclama cu Marlboro”… I-am facut injectii in cur cand era bolnava, i-am dus mancare gatita de Carmen, relatia nu mai era normala deja. Ajungeam acasa la 8-9 seara de la birou si ma suna doar ca sa ma tina la telefon pentru ca se plictisea singura. Ajunsesem sa mananc cu o mana si sa o ascult cu telefonul lipit la ureche. Mai lipsea sa raspund la telefon cand eram in pat cu Carmen…

Ii placea sa povesteasca si sa infloreasca toate barfele auzite de la rude, de la prieteni, de la cunostinte. Era ca radio Erevan. Daca ii spuneai ceva, puteai fi sigur ca va auzi intreg Universul plus un Univers paralel pe deasupra.

Inutil sa mai spun ca toate materialele de constructie, chiuvete, cada cu bulbuci, usa de intrare, cate si mai cate, au fost platite cu banii companiei. Pentru usa metalica de la intrare ea obtinuse doar o copie a facturii fiscale. Pentru ca eu eram plecat in luna de miere la acea data, nu am mai urmarit originalul, sperand ca daca ea facuse comanda la un furnizor din Bucuresti, se va ocupa si de obtinerea originalului. Am sperat degeaba, inainte sa plec de la ea, am platit personal usa din nou: in urma unui control de la ANAF, s-a constatat ca factura era in copie si am primit o amenda de 1,000 lei. Oricum cheltuia banii mai ceva ca o masina de tocat.

Situatia incepuse sa devina de cacat pentru ca am refuzat sa inregistrez o factura cu cazarea lui Ciprian (care nu mai era deja angajatul ei), pentru o deplasare a lor la o manastire din Moldova, deci care nu era in interes de serviciu. Cred ca aveau remuscari si incercau sa se smereasca. Aiurea… De aici a inceput totul.

Incepuse acum sa ma atace frontal astfel ca a trebuit sa imi dau demisia. A trebuit sa pierd masina, pe care o aveam in leasing pe firma ei, si la care platisem avans si un an de contract din salariul meu. Ma incantase sa deduc TVA-ul pe firma si sa platesc mai putin din buzunar. Mare greseala. M-a amenintat ca nu voi mai profesa in viata mea, ca ma aranjeaza ea, in dulcele ei stil classic. 

Am semnat curand actele prin care ieseam din actionariatul companiei. Aveam 5%... Am semnat fara sa cer vreun leu. Pentru ca lucra la niste fonduri europene ea si-a facut repede calculul ca mi se cuvin ceva dividende, astfel ca totul a trebuit facut repede, hoteste. Am plecat ca toti cei dinainte, cu scandal inventat de ea… dar singurul cu banii luati. Aveam sa aflu ca intrase din nou in depresie nu mult dupa plecarea mea. Avea sa isi piarda masina nou cumparata din cauza unor fonduri europene incorect gestionate si inregistrate in contabilitate. A ramas singura dar asta nu a mai fost problema mea. Nu am mai vorbit cu ea niciodata.

     Dintr-o data insa m-am simtit liber. Cand lucrezi cu o persoana cu probleme mentale, ajungi sa te comporti diferit. Dintr-o data am vazut din nou ca exista oameni normali si companii normale. Din toti cei care de-a lungul timpului au avut tangenta cu ea, eu ramasesem ultimul mohican… De departe avea sa devina cea mai mare dezamagire ca job avut. 

I     

       In concluzie, in urma parteneriatului tuturor cu Liana au rezultat urmatoarele:

       Luminita a plecat cu bani

-          Barbara a plecat cu ceva bani

-          Lica a plecat cu ceva bani (plus sculamentul scotian la purtator)

-          Eu am plecat cu banii luati…

Asa este in tenis, se joaca, se pierde, se castiga experienta…

In episodul urmator vor intra in scena si vor iesi alti actori.