Norii goneau
…sufletul meu
arată acum asemeni
unui clovn ce nu-şi
mai poate încăpea în
petice…
am uitat şi de lacrimi
şi de cuvintele
părinţilor
şi de viaţa aceea, pe care
o doream ratată am
uitat;
zilele în care zâmbesc
soarelui
cresc pe măsura firului
ierbii,
ochii mei, altădată
scufundaţi
în apă scoasă din
salină,
strălucesc acum
în plinătatea ta,
iubito!
urmele mele, picioarele
mele,
visurile mele, se arată
acum
de după toate zilele
moarte;
ele au compus în final
un marş şi fără sfială
triumfă prin faţa
infirmităţilor…
zalele lanţului s-au
rupt,
ele zac acum în nisipul
în care altădată clădeam
castele doar din
lacrimi… 05.03.1998
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu