sâmbătă, 30 iunie 2012
vineri, 29 iunie 2012
joi, 28 iunie 2012
miercuri, 27 iunie 2012
marți, 26 iunie 2012
Ziua cea mai lunga...
Ziua cea mai lunga pentru A.N. ar trebui sa se incheie azi la ora 11.30... Pe langa teoria conspiratiei care circula inca din prima seara a executiei, circula prin media alte vreo doua variante ale acesteia.
Ca impuscatura nu s-a auzit - deci nu s-a impuscat (pai de asta sunt bune termopanele, ca doar nu degeaba are dosar penal din cauza lor, deci antifoneaza bine...), ca zgarietura se va cunoaste (...) dupa interventia chirurgului plastic, ca de fapt el chiar a incercat sa se sinucida...
Dimineata, televiziunea care spala creierele romanilor, irealitatea tv, titra mare (desi prezentatoarea ramase cu gura cascata ca trebuie sa prezinte o astfel de stire...)
cum ca AN va avea oricum un regim privilegiat la parnaie, adica va avea propriul studio (celula), in corpul detinutilor "speciali", ca datorita multiplelor afectiuni, va avea un regim de hrana sanatos, compus din ciorbe de legume, carne slaba si ...orez cu lapte seara. Oare ar putea sa-l momeasca cu asa ceva? Poate poate sa se induplece? Ar putea sa isi scrie memoriile linistit, sa numere oua si cornuri nestingherit, ar putea sa faca acel orice pentru care nu a avut timp pana acum.
In plus, va avea toate conditiile, inclusiv chiuveta si dus privat!!!
In acelasi timp, agentiile de presa europene titrau cu litere de-o schioapa ca feed-back-ul pozitiv nu va intarzia sa apara, cu privire la actiunile justitiei romane. Si uite asa, cu AN in sulita si cu cele15 avioane de tip F-16 de la forţele aeriene olandeze o sa intram in sfarsit in spatiul Schengen...
Ca impuscatura nu s-a auzit - deci nu s-a impuscat (pai de asta sunt bune termopanele, ca doar nu degeaba are dosar penal din cauza lor, deci antifoneaza bine...), ca zgarietura se va cunoaste (...) dupa interventia chirurgului plastic, ca de fapt el chiar a incercat sa se sinucida...
Dimineata, televiziunea care spala creierele romanilor, irealitatea tv, titra mare (desi prezentatoarea ramase cu gura cascata ca trebuie sa prezinte o astfel de stire...)
cum ca AN va avea oricum un regim privilegiat la parnaie, adica va avea propriul studio (celula), in corpul detinutilor "speciali", ca datorita multiplelor afectiuni, va avea un regim de hrana sanatos, compus din ciorbe de legume, carne slaba si ...orez cu lapte seara. Oare ar putea sa-l momeasca cu asa ceva? Poate poate sa se induplece? Ar putea sa isi scrie memoriile linistit, sa numere oua si cornuri nestingherit, ar putea sa faca acel orice pentru care nu a avut timp pana acum.
In plus, va avea toate conditiile, inclusiv chiuveta si dus privat!!!
In acelasi timp, agentiile de presa europene titrau cu litere de-o schioapa ca feed-back-ul pozitiv nu va intarzia sa apara, cu privire la actiunile justitiei romane. Si uite asa, cu AN in sulita si cu cele15 avioane de tip F-16 de la forţele aeriene olandeze o sa intram in sfarsit in spatiul Schengen...
luni, 25 iunie 2012
Chestii mai serioase...
Norii goneau
…sufletul meu
arată acum asemeni
unui clovn ce nu-şi
mai poate încăpea în
petice…
am uitat şi de lacrimi
şi de cuvintele
părinţilor
şi de viaţa aceea, pe care
o doream ratată am
uitat;
zilele în care zâmbesc
soarelui
cresc pe măsura firului
ierbii,
ochii mei, altădată
scufundaţi
în apă scoasă din
salină,
strălucesc acum
în plinătatea ta,
iubito!
urmele mele, picioarele
mele,
visurile mele, se arată
acum
de după toate zilele
moarte;
ele au compus în final
un marş şi fără sfială
triumfă prin faţa
infirmităţilor…
zalele lanţului s-au
rupt,
ele zac acum în nisipul
în care altădată clădeam
castele doar din
lacrimi… 05.03.1998
Lipsa de protestatari, gospodine si fulare...
Ma intreb cum de s-au linistit toti pensionarii, gospodinele si ceilalti protestatari cu ziua din Piata Universitatii? Ca doar intre timp nu s-a ieftinit benzina, nu au crescut pensiile, nu s-au marit salariile peste noapte, nu au inceput sa umble cainii cu colaci in coada dupa ce ex-ul a plecat la Cluj si sobolanii au fugit pe corabii mai tzepene... Romanii nu stiu sa iasa sa-si exprime drepturile fara sa se dea de gol...
Cineva (care este) ne ia drept fraieri (mai draga...) Unul si-a vazut magarul legat la gard iar alt magar (si nici macar un magar celebru) asteapta sa isi vada si el sacii in carutza. Numai ca s-ar putea sa ramana de carutza...
De 6 zile au disparut fularele Burberry din magazine. Am inteles ca acum comerciantii le inscriptioneaza mai nou cu versurile melodiei "De ziua ta"... Basescu o fi multumit???
Cineva (care este) ne ia drept fraieri (mai draga...) Unul si-a vazut magarul legat la gard iar alt magar (si nici macar un magar celebru) asteapta sa isi vada si el sacii in carutza. Numai ca s-ar putea sa ramana de carutza...
 |
| Un porumbac |
De 6 zile au disparut fularele Burberry din magazine. Am inteles ca acum comerciantii le inscriptioneaza mai nou cu versurile melodiei "De ziua ta"... Basescu o fi multumit???
duminică, 24 iunie 2012
Vechi ganduri
Unde se duc ingerii atunci cand pleaca? Spre ce tinuturi migreaza frumusetea lor?
De cu seara, pasarile mele croncane in urechea-mi dreapta. Marsul lor m-a scos din leneveala obisnuita si cauta cu indarjire sa ma rapuna.
Daca sufletul meu ar fi apartinut unui cal (uneori stii ca vroiai sa fiu cal...) s-ar fi prabusit acum chiar daca as fi avut cele douaspezece aripi si as fi mancat cele trei troace de jeratec... daca sufletul meu ar fi apartinut unui cal, poate, spun poate ca acum nu as fi fost cuprins brusc de teama pierderii ingerului... lacrimile mele brazdeaza senine tremuranda fatza mea... Daca nu as fi ucis pasarile care-mi croncaneau in urechea dreapta, ar fi trebuit din nou s-o recoltez cu masina de tocat...
Orice as face, simt ca timpul ma invinge negresit atunci cand ma iau la tranta cu el.
Poate ca sadomasochismul cu care uneori ne impotrivim cursului firesc al vietii, ar putea sa ne invete ca de fapt totul are sensul sau, adica este inutil...
Uneori imi revine frica aceea de elan gripat si nu gasesc modalitatea in care, departe de mine sa o matur...
Tocmai a fost genul de clipa in care ochii aceia ai tai imi spuneau ca mult mai tacuti si mai plini de suspine, mai tristi si mai lipsiti de bucurie, fara mine ar fi...
Stau pe ganduri si in acelasi timp realizez ca stau pe sezut...
Nu sunt primul si nici ultimul muritor ce accede la nemurirea randurilor scrise la ore tarzii. Am pierdut pasii zilei de azi, impartit fiind intre prea tarzii zbateri si nefiresti drumuri ale constiintei. Merg mai mult pe mana iluziilor de mult abandonate de altii...
Am uitat sa traiesc cu aceeasi veselie cu care eram inzestrat atunci cand il imploram pe Cel de sus sa-mi dea inima pentru a-mi incapea fericirea...
De cu seara, pasarile mele croncane in urechea-mi dreapta. Marsul lor m-a scos din leneveala obisnuita si cauta cu indarjire sa ma rapuna.
Daca sufletul meu ar fi apartinut unui cal (uneori stii ca vroiai sa fiu cal...) s-ar fi prabusit acum chiar daca as fi avut cele douaspezece aripi si as fi mancat cele trei troace de jeratec... daca sufletul meu ar fi apartinut unui cal, poate, spun poate ca acum nu as fi fost cuprins brusc de teama pierderii ingerului... lacrimile mele brazdeaza senine tremuranda fatza mea... Daca nu as fi ucis pasarile care-mi croncaneau in urechea dreapta, ar fi trebuit din nou s-o recoltez cu masina de tocat...
Orice as face, simt ca timpul ma invinge negresit atunci cand ma iau la tranta cu el.
Poate ca sadomasochismul cu care uneori ne impotrivim cursului firesc al vietii, ar putea sa ne invete ca de fapt totul are sensul sau, adica este inutil...
Uneori imi revine frica aceea de elan gripat si nu gasesc modalitatea in care, departe de mine sa o matur...
Tocmai a fost genul de clipa in care ochii aceia ai tai imi spuneau ca mult mai tacuti si mai plini de suspine, mai tristi si mai lipsiti de bucurie, fara mine ar fi...
Stau pe ganduri si in acelasi timp realizez ca stau pe sezut...
Nu sunt primul si nici ultimul muritor ce accede la nemurirea randurilor scrise la ore tarzii. Am pierdut pasii zilei de azi, impartit fiind intre prea tarzii zbateri si nefiresti drumuri ale constiintei. Merg mai mult pe mana iluziilor de mult abandonate de altii...
Am uitat sa traiesc cu aceeasi veselie cu care eram inzestrat atunci cand il imploram pe Cel de sus sa-mi dea inima pentru a-mi incapea fericirea...
I dunno... why
De ce toata lumea se intreaba ce va face Nastase dupa ce iese din spital? Ce face in mod normal orice condamnat atunci cand iese din spital si trebuie sa isi ispaseasca sentinta: se duce in penitenciar.
De ce nu se intreaba toata lumea de ce un oarecare care fura 2 gaini primeste 5 ani de inchisoare cu executare, iar un demnitar care avea o avere estimata la nivelul anului 2004 la 1 miliard de dolari (bani dobanditi din salariul de profesor universitar si de demnitar...) si care era declarat prin toate cancelariile vestice drept cel mai corupt personaj post decembrist al patriei, primeste 2 ani? Si asta aproape cu jena din partea justitiei... Cu scuze din partea ministrului de interne si cu salvarea la scara? Cu lacrimi de crocodil si cu pumnul aratat presedintelui, in miez de noapte din partea primului ministru? De ce a devenit acesta atat de celebru, astfel incat toate discutiile cotidiene se termina acum cu declaratia: "Sper ca Basescu e fericit acum!". (si nu am plagiat) In ce tara traim? Cum poate spune cineva ca legea este egala pentru fiecare cetatean?
De ce toata lumea a inceput sa banuiasca faptul ca Crin nu va fi presedinte dar nu i se aduce si lui la cunostinta? De ce este lasat sa spere pana cand, cu o furie oarba isi iese din minti si ameninta pe toata lumea cu ...suspendarea? Oare deja i s-a insinuat in suflet teama ca nu va ajunge acolo unde si-a propus si incearca cu orice pret imposibilul?
http://subiectiv.ro/of-the-day/video-crin-antonescu-imi-place-sa-dorm/
De ce Basescu trage cu dintii de putere si pentru cine mai trage, cand este clar ca jumatate din cei care ii lingeau pantofii au fugit ca sobolanii atunci cand s-a clatinat sandramaua? De ce i-au primit ceilalti cu bratele deschise? De ce vor mai fi alesi de aceeasi oameni pentru un nou mandat?
De ce odata cu schimbarea puterii, au fost schimbati oameni competenti (nu toti!) din toate esaloanele pentru a fi inlocuiti cu uslasi doar pentru ca acestia erau ca o haita flamanda (ba unii in calduri) si nicidecum pentru valoroasele lor cunostinte, care ar fi scos societatea din criza economica prelungita?
De ce om fi fost noi blestemati ca natie, sa nu ne gasim niciodata linistea, sa nu avem tot timpul conflicte si cutite infipte in spate, in locul bunei guvernari?
De ce speram mereu ca va fi mai bine desi ni s-a dovedit ca nu este niciodata mai bine?
Nu stiu ce simtiti voi, insa mie, pe zi ce trece mi se face un dor de duca din ce in ce mai greu de stapanit...
De ce nu se intreaba toata lumea de ce un oarecare care fura 2 gaini primeste 5 ani de inchisoare cu executare, iar un demnitar care avea o avere estimata la nivelul anului 2004 la 1 miliard de dolari (bani dobanditi din salariul de profesor universitar si de demnitar...) si care era declarat prin toate cancelariile vestice drept cel mai corupt personaj post decembrist al patriei, primeste 2 ani? Si asta aproape cu jena din partea justitiei... Cu scuze din partea ministrului de interne si cu salvarea la scara? Cu lacrimi de crocodil si cu pumnul aratat presedintelui, in miez de noapte din partea primului ministru? De ce a devenit acesta atat de celebru, astfel incat toate discutiile cotidiene se termina acum cu declaratia: "Sper ca Basescu e fericit acum!". (si nu am plagiat) In ce tara traim? Cum poate spune cineva ca legea este egala pentru fiecare cetatean?
De ce toata lumea a inceput sa banuiasca faptul ca Crin nu va fi presedinte dar nu i se aduce si lui la cunostinta? De ce este lasat sa spere pana cand, cu o furie oarba isi iese din minti si ameninta pe toata lumea cu ...suspendarea? Oare deja i s-a insinuat in suflet teama ca nu va ajunge acolo unde si-a propus si incearca cu orice pret imposibilul?
http://subiectiv.ro/of-the-day/video-crin-antonescu-imi-place-sa-dorm/
De ce Basescu trage cu dintii de putere si pentru cine mai trage, cand este clar ca jumatate din cei care ii lingeau pantofii au fugit ca sobolanii atunci cand s-a clatinat sandramaua? De ce i-au primit ceilalti cu bratele deschise? De ce vor mai fi alesi de aceeasi oameni pentru un nou mandat?
De ce odata cu schimbarea puterii, au fost schimbati oameni competenti (nu toti!) din toate esaloanele pentru a fi inlocuiti cu uslasi doar pentru ca acestia erau ca o haita flamanda (ba unii in calduri) si nicidecum pentru valoroasele lor cunostinte, care ar fi scos societatea din criza economica prelungita?
De ce om fi fost noi blestemati ca natie, sa nu ne gasim niciodata linistea, sa nu avem tot timpul conflicte si cutite infipte in spate, in locul bunei guvernari?
De ce speram mereu ca va fi mai bine desi ni s-a dovedit ca nu este niciodata mai bine?
Nu stiu ce simtiti voi, insa mie, pe zi ce trece mi se face un dor de duca din ce in ce mai greu de stapanit...
sâmbătă, 23 iunie 2012
Unde s-a mutat racoarea?
Este atat de cald incat abia ma tarasc pana la telecomanda aerului conditionat. Iar au anuntat un week-end de foc.
WTF, am uitat ca trebuie sa merg sa cumpar un racord pentru bateria din bucatarie, care picura nervos de doua zile. Este clar, iar voi sta ghemuit sub chiuveta si voi injura ca un birjar caruia i-a tras calul un vant in fatza.
EA vrea sa mergem azi la plaja, insa eu rememorez dureros pielea arsa de sambata trecuta si incerc mai multe tertipuri, fara sorti de izbanda. Aseara am visat din nou ca goneam cu masina pe o autostrada din vest, din vestul extrem. Visez fara satz locuri in care niciodata nu am fost si care atat de cunoscute imi sunt...
Poate din sila pe care o am in aceste zile de tot ce se intampla in tara asta. Deja ma gandesc tot mai serios sa imi urc televizoarele in pod (cum spunea ilustra noastra sefa) ca sa nu le vad fetzele tuturor carlanilor fara minte, antenistilor, tuturor fomistilor impinsi in fata de mirosul ciolanului. Ma intreb cine mai munceste in parlamentul asta? Acum cu siguranta nimeni, toti se gandesc la vacanta, iar in vacanta se vor gandi cum sa-si asigure un nou loc in viitoarea legislatura. Astia daca ar putea, ne-ar vinde pe toti, cu tot cu tarcurile in care ne si vad ingramaditi, asa cum fac acum grecii cu autostrazile, porturile si aeroporturile...
S-a transat problema intre timp, vom merge la plaja, desi as vrea acum sa fiu la munte, la racoare, sa beau bere rece pana as adormi pe masa, precum N.Constantinescu in fata semaforului...
WTF, am uitat ca trebuie sa merg sa cumpar un racord pentru bateria din bucatarie, care picura nervos de doua zile. Este clar, iar voi sta ghemuit sub chiuveta si voi injura ca un birjar caruia i-a tras calul un vant in fatza.
EA vrea sa mergem azi la plaja, insa eu rememorez dureros pielea arsa de sambata trecuta si incerc mai multe tertipuri, fara sorti de izbanda. Aseara am visat din nou ca goneam cu masina pe o autostrada din vest, din vestul extrem. Visez fara satz locuri in care niciodata nu am fost si care atat de cunoscute imi sunt...
Poate din sila pe care o am in aceste zile de tot ce se intampla in tara asta. Deja ma gandesc tot mai serios sa imi urc televizoarele in pod (cum spunea ilustra noastra sefa) ca sa nu le vad fetzele tuturor carlanilor fara minte, antenistilor, tuturor fomistilor impinsi in fata de mirosul ciolanului. Ma intreb cine mai munceste in parlamentul asta? Acum cu siguranta nimeni, toti se gandesc la vacanta, iar in vacanta se vor gandi cum sa-si asigure un nou loc in viitoarea legislatura. Astia daca ar putea, ne-ar vinde pe toti, cu tot cu tarcurile in care ne si vad ingramaditi, asa cum fac acum grecii cu autostrazile, porturile si aeroporturile...
vineri, 22 iunie 2012
o alta zi de vara
O alta zi de vara...
Ajung la birou de regula inaintea celorlalti. Imi pun cafea, deschid computerul, accesez email-ul. Citesc toata corespondenta. Raspund sau nu... Incep apoi sa vina colegele. Isi spala canile de cafea (pentru ca raman manjite de ruj din ziua precedenta), balangane apoi linguritele in cani, mestecand lenes zaharul si laptele... Alina se deplaseaza de la un birou la altul cu tot cu scaun pentru ca este insarcinata.
Doua colege fumeaza si ma corup uneori sa cobor cu ele la tigara. Este atat de cald incat nici tigara nu o poti savura... Omor un purice care intentiona sa ma ciupeasca de incheietura mainii. Burta ii pocneste si un strop de sange statut, imi stropeste tastatura...
Citesc in fuga alte email-uri, raspund, apoi ma apuc de lucru. Fara sa imi dau seama se face ora 12.
Colegele se foiesc deja de o ora, intrebandu-se cand mananca. De fapt, ele se intreaba de la ora zece acelasi lucru, obsesiv, in fiecare zi. Manuela are lipsa de fier, desi mananca fara satz. Ai spune ca tot timpul mesteca ceva. Ii spun ca are tenie si ma face scarbos... Laura isi sufla nasul. Apoi din nou isi sufla nasul... Georgianei ii suna telefonul: "Alo, da! Ce faci, de ce nu m-ai sunat", se rasteste anemic la prietenul ei. Si ea este cu gandul la mancare...
Ma uit la ceas si ma intreb de ce nu m-a sunat mama sa ma cheme la masa. Andreea ma roaga aproape mieunand sa schimb bidonul la dozator. In acest timp ma suna mama:
- Ce faci draga, te mai astept mult?
- Vin in zece minute! Ce ai de mancare? - intreb direct interesat
- Rata cu varza, imi raspunde ea, santajabil.
- Bine, ajung in trei minute!
Ma intorc la birou cu eclere. Fetele sunt in pofte. Pe Alina, care este insarcinata, o cred. Celelalte profita sa depuna doar un strat protector pentru iarna lunga ce va sa vina.
Este foarte cald. Atat de cald incat colegele isi trag de elasticele sutienelor ca pustanii de prastii. Nu le mai suporta. Le aud cum le plesnesc peste umeri. Vorbesc cu mine si se scarpina aiurea... Le fac atente ca eu nu ma scarpin, desi ... am si eu nevoile mele. Rad si apoi se imita una pe alta cum se scarpina... Uneori vin si fara sutiene, doar cele mai indraznete...
Imi beau si eu cafeaua pusa dimineata. Injur cu patos cand mai primesc vreo tema de la un client. Termin ce am inceput dimineata. Avem sedinta, ne taram pana in cusca leilor, unde stam o ora. Mai fac un raport si vad ca fetele incep sa inchida calculatoarele. Este ora 17.30. Sirena din port a sunat de mult... Trebuie sa iau carne de la supermarket, am nevoie de proteina, rata s-a risipit deja prin celule... Cand vad carne cruda, ma ia tremuratul, cred ca am fost lup in alta viata. Ies cu cosul gol, dar iar am dat o suta cincizeci de lei pe nimikuri.
Ajung acasa, mancam, vorbim, facem... planuri si adormim fericiti pentru ca ne-am vazut si azi...
Ajung la birou de regula inaintea celorlalti. Imi pun cafea, deschid computerul, accesez email-ul. Citesc toata corespondenta. Raspund sau nu... Incep apoi sa vina colegele. Isi spala canile de cafea (pentru ca raman manjite de ruj din ziua precedenta), balangane apoi linguritele in cani, mestecand lenes zaharul si laptele... Alina se deplaseaza de la un birou la altul cu tot cu scaun pentru ca este insarcinata.
Doua colege fumeaza si ma corup uneori sa cobor cu ele la tigara. Este atat de cald incat nici tigara nu o poti savura... Omor un purice care intentiona sa ma ciupeasca de incheietura mainii. Burta ii pocneste si un strop de sange statut, imi stropeste tastatura...
Citesc in fuga alte email-uri, raspund, apoi ma apuc de lucru. Fara sa imi dau seama se face ora 12.
Colegele se foiesc deja de o ora, intrebandu-se cand mananca. De fapt, ele se intreaba de la ora zece acelasi lucru, obsesiv, in fiecare zi. Manuela are lipsa de fier, desi mananca fara satz. Ai spune ca tot timpul mesteca ceva. Ii spun ca are tenie si ma face scarbos... Laura isi sufla nasul. Apoi din nou isi sufla nasul... Georgianei ii suna telefonul: "Alo, da! Ce faci, de ce nu m-ai sunat", se rasteste anemic la prietenul ei. Si ea este cu gandul la mancare...
Ma uit la ceas si ma intreb de ce nu m-a sunat mama sa ma cheme la masa. Andreea ma roaga aproape mieunand sa schimb bidonul la dozator. In acest timp ma suna mama:
- Ce faci draga, te mai astept mult?
- Vin in zece minute! Ce ai de mancare? - intreb direct interesat
- Rata cu varza, imi raspunde ea, santajabil.
- Bine, ajung in trei minute!
Ma intorc la birou cu eclere. Fetele sunt in pofte. Pe Alina, care este insarcinata, o cred. Celelalte profita sa depuna doar un strat protector pentru iarna lunga ce va sa vina.
Este foarte cald. Atat de cald incat colegele isi trag de elasticele sutienelor ca pustanii de prastii. Nu le mai suporta. Le aud cum le plesnesc peste umeri. Vorbesc cu mine si se scarpina aiurea... Le fac atente ca eu nu ma scarpin, desi ... am si eu nevoile mele. Rad si apoi se imita una pe alta cum se scarpina... Uneori vin si fara sutiene, doar cele mai indraznete...
Imi beau si eu cafeaua pusa dimineata. Injur cu patos cand mai primesc vreo tema de la un client. Termin ce am inceput dimineata. Avem sedinta, ne taram pana in cusca leilor, unde stam o ora. Mai fac un raport si vad ca fetele incep sa inchida calculatoarele. Este ora 17.30. Sirena din port a sunat de mult... Trebuie sa iau carne de la supermarket, am nevoie de proteina, rata s-a risipit deja prin celule... Cand vad carne cruda, ma ia tremuratul, cred ca am fost lup in alta viata. Ies cu cosul gol, dar iar am dat o suta cincizeci de lei pe nimikuri.
Ajung acasa, mancam, vorbim, facem... planuri si adormim fericiti pentru ca ne-am vazut si azi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)