Despre Casa cu lupi

Despre marea catedrala

Am trait sa o vedem si pe asta. Catedrala este gata, facuta. Adica gata nu este, o sa mai inghita inca pe atat pe finisaje interne. O sa mai cotizeze poporul asta inca o suta de milioane de euro ca sa fie gata un symbol. Cineva foarte drag mie a scris ca toti cei care critica aceasta constructie au sufletele goale si din cauza asta critica acest symbol al poporului roman... 

Adevarul este ca atunci cand deschizi cutia Pandorei cu religia, ei bine atat de multe discutii apar, incat subiectul este inepuizabil. Dar nu religia este de vina aici, ci oamenii care administreaza banii.

Asa cum m-am exprimat deja pe subiect, nu constructia in sine ma deranjeaza, desi ar fi putut sa faca o constructie mai in ton cu vremurile si cu anii in care traim, nu o constructie gen Casa Poporului. Dar romanii vor mare, noi si rusii. In primul rand constructia este mai mult inalta decat lata, asa ca nu serveste scopului de a aduce mai multi crestini la rugaciune.

Spunea cineva ca daca nu ar fi dat la banii la catedrala atunci s-ar fi furat cu geamantanele pe alte lucrari si ca macar asa a ramas ceva in schimb. Dar stimabililor, de ce tot din banii populatiei, cand biserica are domenii private, cand colecteaza taxe de orice fel si nu plateste niciun impozit. De ce tot biata talpa tarii trebuie sa suporte birul asta? 

Sunt zeci de comentarii, fotografii cu patriarhul coborand dintr-o masina de sute de mii de euro, spun mii de comentarii care aduc argumente bune si mai putin bune despre oportunitatea construirii a unei noi catedrale. Dar este gata, este construita. O sa mai cotizeze primariile controlate de psd cativa ani si o sa se picteze si chipul patriarhului in marea biserica. Pe clopote nu prea se vede…

Ma intreb cum ar fi reactionat toti sustinatorii proiectului daca unul din copiii lor ar fi avut nesansa de a arde in vreun incendiu si daca ar fi murit in vreun spital din Romania din cauza infectiilor intraspitalicesti. Citeam deunazi ca un alt pacient ars a murit pentru ca nu a putut fi tratat corespunzator in tara. Desi partidul spune ca 12 mari arsi pot fi tratati corespunzator in tara. Ce facem in cazul unui alt incendiu, al unui cutremur mare? A, am uitat, ii ducem in noua catedrala.

Despre asta este problema aici: hai sa avem mai intai sansa unei vieti atunci cand suntem raniti trupeste si abia apoi sa avem locuri in care sa ne vindecam sufleteste. Aceste constructii faraonice ridicate cu bani de la buget, nu pot decat sa vindece oamenii cu rani sufletesti. Atunci pe cei cu rani trupesti ii lasam prada disperarii si intr-un final mortii? Pentru ca nu s-au construit spitale de vreo 30 de ani…

Nu numai atat: citesc ca in fiecare seara merg la culcare flamanzi cel putin doua sute de mii de copii. Alte cateva sute de mii de suflete nevinovate trebuie sa mearga la wc in fundul curtii vara sau iarna, pentru ca locuintele lor beneficiaza de apa si canalizare doar pe hartiile guvernantilor. 

Pe teren realitatea este alta. Zecii de mii de copii (evident ca vorbesc de tara noastra si nu de tara care m-a adoptat) merg pe jos in sate vecine pentru ca nu au o scoala la ei in sat. Sa continui? Daca nu investesti in educatia copiilor si in sanatatea populatiei active atunci la ce sa te astepti pe termen lung? Nu mai vorbesc despre strazi asfaltate, autostrazi, poduri, parcuri si gradini publice, dreptul la actul medical fara a trebui sa dai spaga sau sa iti cumperi singur medicamentele in spital. 

Despre asta vorbesc cand spun ca altfel ar fi trebuit sa fie prioritatile tarii asteia. Evident ca este vorba despre prioritatile fiecaruia dintre noi, asa cum le percepem noi. Dar la nivel de masa treaba sta altfel. Dumnezeu nu incape intre niste pereti reci unde in primul rand sunt asezati fariseii lumii de azi, iar poporul de rand este pus sa astepte afara si sa isi rupa coastele indaratul unui gard metallic protejat de jandarmi. Chiar daca catedrala reprezinta tara. Dumnezeu se masoara in dragostea pe care o putem stoca in inimile noastre. Si nu este vorba despre ura atunci cand ne manisfestam o opinie despre oportunitatea constructiei unei cladiri mai inalte decat casa poporului. Este vorba despre faptul ca desi exista in tara mai multe biserici, plus farmacii si magazine de pariuri decat probabil oameni care sa munceasca activ in societate, societatea nu este mai buna si nu merge intr-o directie mai buna. Eu estimez ca tara este in urma cu vreo 30 de ani la capitolul infrastructura, adica a stat in loc in intervalul scurs de dupa revolutie sau ce intamplare s-o fi petrecut atunci. 

Poate da, poate am un suflet gol pentru ca indraznesc sa critic constructiv pe cei care ar fi trebuit sa duca poporul asta intr-o alta directie si sa nu il duca inapoi in evul mediu. Dar iubesc tara in care m-am nascut, ma doare ca timpul a stat in loc acolo si ca toti jegosii care ar trebui sa o protejeze, o jefuiesc in schimb. Probabil ca ar trebui sa nu imi pese, pentru ca nu mai traiesc acolo si nici nu intentionez sa revin prea curand, nu atat timp cat nu am pentru ce sa platesc taxe, nu atat timp cat taxele luae din munca mea sunt directionate discretionar de catre stat acolo unde vrea el mai intai, acolo unde se poate fura cel mai usor si acolo unde “ievaluarea” functionarilor se petrece doar pe hartie.

La revolutie eram toti atat de naivi si atat de bucurosi ca am scapat de communism. Rand pe rand, am invatat ca totul este desartaciune, minciuna si furt. Apoi am inceput sa ne gandim sa plecam peste hotare. Apoi am plecat. Si inca ne uitam inapoi, ca fermecati. 

Vorbeam mai ieri cu Cristina, o prietena care a emigrat de scurt timp in Irlanda. Imi spunea fericita ca oamenii ii zambesc pe strada si ca nu accepta ciubuc… Si ca nu ii vine inca sa creada. Mi-a spus ca au plecat cu cei doi copii foarte mici inca pentru ca nu mai suportau sa vada in ce directie merge tara. Si ca toti prietenii lor au plecat ori se gandesc sa plece din tara din aceleasi motive. Pot sa umplu cateva randuri aici cu nume de prieteni si cunoscuti de-ai mei care au ales calea pribegiei pentru a gasi linistea sufleteasca de a putea munci fara sa simta ca se topesc pe picioare din cauza nedreptatii sociale si politice din tara. 

Da, este si despre oamenii care parasesc tara in postarile mele. Oameni care au inteles ca daca nu risca nu vor schimba nimic. Evident ca nu este usor sa lasi tot comfortul acasa si sa pleci doar pentru a simti ca esti viu. Insa ii felicit pe cei care au ales acest drum. Cum spunea si Cristina, mai rau nu putea fi. 

Poate da, poate am un suflet gol din cauza tuturor acestor idealuri ale mele, pe care nu le-am putut infaptui in tara. Pentru ca nu am avut sansa sa lucrez pentru un partid sau altul, pentru partidul stat, nu avut sansa unor contracte cu statul, nu am avut decat sansa sa muncesc si sa nu fiu apreciat de catre statul care tot timpul a cerut foloase necuvenite de la noi. 

Intr-un fel sau altul pomana asta socialista se va termina, in curand se va opri robinetul cu bani si va veni nota de plata pe care nu stiu cine o va plati… Adica stiu, dar de data asta nu voi mai fi eu acela care va suporta consecintele. Veti fi fost voi, cei care nu reactionati acum si care va bucurati de maretia dezvelirii unui monument mare, urat si rece, pe care Dumnezeu in intelepciunea si maretia lui sunt convins ca nu il intelege si nu si-l doreste. Pentru ca el stie toate nedreptatile care au stat la baza construirii acestui edificiu. In anii de dupa revolutie se spunea de catre nu stiu ce clarvazatoare ca in casa poporului va fi noul templu al lui Isus... Din nefericire aceasta a devenit un cuib de hoti, intocmai templului din Ierusalim.

Iar despre faptul ca nu suntem de accord acum cu psd, asta este, ne rezervam acest drept, nu ne-a reprezentat niciodata si nu o va face nici de acum incolo. #dragneavamergelapuscarie

Despre scarba ce ma cuprinde cand citesc stirile din tara

Despre cel de-al patrulea job

Despre Muie PSD in general... si despre #dragnealapuscarie in special

Despre o mare rusine nationala

Despre cum iti poti petrece aici o sarbatoare nationala

Despre cel de-al treilea job - draft

Exista viata si dupa FB si despre dependente in general

Despre o frica ancestrala de dentist si ace in general

Despre pasul spre al treilea job dar si despre amintiri demult ingropate

In loc sa scriu despre al treilea job, scriu acum despre doua pasarici de la guvern

Despre cel de-al doilea job din Romania

Despre primul meu job din Romania

Despre nimic in general si despre cand se hotaraste Iliescu sa ne lase in special

Cred ca era prin '92 cand aparusera tigarile LM la noi, alea cica made in USA. Era o promotie cu Road 66, trebuia sa trimiti cuponul respectiv la o casuta postala si se tragea la sorti cine pleca pentru 3 saptamani sa faca efectiv drumul pe Route 66. Evident ca am visat cu ochii deschisi la excursia aia, insa nu a fost sa fie. Apoi am inceput sa aplic an de an online la loteria vizelor. Vili mi-a adaptat o fotografie pentru a fi la dimensiunea ceruta de ei si am aplicat cu ea ani in sir. Nu era nicio dorinta in sufletul meu de a pleca aici, era doar gandul ca poate voi avea sansa de a fi selectat odata... Nu am castigat nimic nemuncit in viata mea, asa ca atunci cand am castigat loteria, am spus ca asta este sansa noastra de a abandona locul in care ne-am nascut, am crescut si atat de mult am sperat in schimbari dramatice dupa caderea comunismului. Da, am abandonat corabia.

Consider ca am fugit acum aproape cinci ani. Am fugit fara sa ne uitam in spate, doar cu hainele de pe noi aproape. Am fugit pentru ca eu unul ma sufocam zi de zi, chiar daca aveam o profesie frumoasa. Nu stiu cum traiti voi, acum, cu statul paralel acolo, cu revolutia fiscala, citesc stirile si ma vad acolo, in mijlocul vostru, neputincios, si plin de mahnire ca oamenii nu sunt in strada pentru a-si cere drepturile. Aveti dreptate, oamenii au votat - cei care au fost la vot, asa ca ce mai ramane de facut? DNA-ul nu poate sa ii ia pe toti cei care au furat, cred ca o mare responsabilitate revine societatii.

Nu am muncit o zi "la stat", de pe bancile facultatii am trecut direct in mediul privat, unde am cunoscut mari deziluzii... personale si profesionale. La privat nu ai sindicat, nu esti aparat de abuzuri ale angajatorului, de multe ori nu ai unde avansa profesional decat daca iti dai demisia si pleci mai departe la urmatorul job. La primul meu job in mediul privat castigam jumatate decat castigau colegii mei "la stat". Fara sporuri, fara bani de miel, de muraturi, de porc, de Craciun. Nu, nu este usor in mediul privat, pentru ca nu lucrezi cu banii statutului, depinzi de licitatii, de lucrul bine facut, de recomandari si asa mai departe. In plus, ai de platit taxe la toate corpurile profesionale la care esti membru. Nu mai vrei sau nu mai poti sa platesti, ai invatat degeaba 10 ani.

Ma intreb acum, de unde plateste Statul roman aceste salarii marite ale angajatilor sai, in conditiile in care mediul privat nu mai produce mare lucru si este nevoit sa puna oamenii pe liber. Cum de unde, din imprumuturile externe, din certificate de trezorerie, din bani luati de la infrastructura, pentru ca la ce mai trebuie infrastructura votantilor PSD? Ba baetz, in cativa ani tara se va prabusi sub propria datorie. Pensii pentru noi, cei care am cotizat 15-20 ani? Pai de unde, daca in tara vor fi ramas doar pensionarii? Cine sa mai cotizeze in sistem? Cu Viorici si pasarici de genul doamenlor puse recent la butoane de conu' dragnea, nu mai vad nicio luminita la capatul tunelului.

Eu i-am luat de foarte mult timp farfuria in penis lui dragnea si in general la toata clica lui - lui iliescu de la prima mineriada de fapt, dar cui ii pasa de mine? Sunt acum doar un imigrant coclit care tipa de departe. De ce mai tip de fapt? Pentru ca imi doresc sa vad o tara ca afara atunci cand ajung la Otopeni, cu oameni frumosi, civilizati, cu conditii normale in trafic, fara caini si rahati pe strazi, fara noroi pe trotuare sau macar cu trotuare decente... Pentru ca din toti banii aia jefuiti de toti primarii perindati pe la butoane, macar jumatate ar fi trebuit sa se intoarca in societate. Infrastructura, spitale, scoli, cercetare.
Despre ce vorbim aici? Astia inaugureaza cate 10 km de autostrada cu surle si trambite si apoi ii baga imediat in reparatie, ca se surpa drumul cu tot cu masini pe el.

Citesc stirile din tara neincetat, sperand ca intr-o dimineata voi fi surprins placut cu ceva. Constat insa ca nimic nu este normal, nimic din ce ar trebui sa faca oamenii fericiti, sa uite de griji si de lipsurile continue, nu se intampla. Doar oug date noaptea, doar lupte interne, doar cum sa moara capra vecinului. Hello, ba baetz, dar romanii, romanii cand mai traiesc si ei, cand se mai relaxeaza? O sa imi spuneti ca s-au relaxat cand i-au lasat pe ceilalti sa voteze, si nu am cu ce sa va combat... Din pacate in Romania este democratie acum si se presupune ca au fost respectate legile democratice.

Si aici este nebunie, pentru ca lumea in intregul ei evolueaza rapid, insa oamenii nu sunt atat de indarjiti, li se mai da cate ceva ieftin - gen benzina, mancare, nu se mediatizeaza foarte mult problemele politice, oamenii au alte optiuni de a petrece timpul liber.
De departe sunt cu sufletul alaturi de voi, depinde de care parte a baricadei sunteti... Si cu dragnea ramane cum am stabilit. Puteti merge si voi la filmul cu ... farfuria, este gratis.