Despre Casa cu lupi

Cred ca am inceput sa cautam casa anul trecut in noiembrie. Prin suburbiile de nord si de vest ale metropolei numita Chicago dar si in oras. Tot felul de modele, din siding (placi din plastic, lemn sau aluminiu), din caramida ori combinate.

Am ratat o casa intr-o suburbie din vest in decembrie trecut pentru ca nu am oferit opt mii in plus. Casa te cam strangea in sensul ca era cam inghesuita jos, dar ne-a placut pentru ca era nou reabilitata, toate noi in bucatarie si cele doua bai, spatiu frumos la etaj, garaj mare. In fine, a ramas in sufletul meu ca ceva ratat.

Cred ca am vazut apoi vreo 15-20 proprietati si niciuna nu a egalat casa pierduta la capitolul plusuri.

Urmatoarea casa a fost tot in aceeasi suburbie, am plasat oferta seara si am primit contractul semnat dimineata, insa am considerat ca trebuie sa o lasam sa plece. Zona imediata de langa casa nu era ceea ce am sperat, in sensul ca era o zona semi industrial pana ajungeai la casa, casele din jur faceau nota discordanta (in minus) cu casa, asa ca ne-am gandit ca nu merita. Casa era la fel, reabilitata total (total rehab aici inseamna ca au fost inlocuite circuitele electrice, schimbat toate in bucatarie si bai (bucataria se vinde utilata total – deci mobila de bucatarie, aragaz, frigider, microunde, masina de spalat vase, hota, dulapuri, ma rog, tot ce contine o bucatarie utilata) destul de mare si proaspat varuita. Deci nu si la asta.

Casa urmatoare a fost intr-o suburbia alaturata, cu padure, rau si castorii aferenti la cinci minute de mers pe jos, avea doua camere sus, living si dining room jos, basement semi finalizat, stil Georgian. De ce am pus oferta la casa aia, nici acum nu stiu, poate pentru ca ne saturasem sa cautam? Curtea era frumoasa, cu un porch mare, dar cu garaj in spate, cu intrare in el din alee. Pentru ca vanzatorul nu a vrut sa negocieze niste probleme constatate la inspectie, care constau in reparatii de vreo $8,000, am lasat-o sa plece si pe asta.

In parallel cu casa de mai sus, am pus oferta la alta casa, intr-un cartier mai bun din Chicago, intr-o zona cu rau si padure. Casa asta ne placuse din prima, mica, frumoasa, cocheta, curte frumos aranjata, cu driveway si garaj mare. De fiecare data cand am pus oferta, a trebuit sa dam si un cec de $5,000 earnest money, un fel de avans care este tinut de obicei de catre unul dintre avocatii partilor pana la incheierea actelor si care este dedus din suma totala de plata la momentul respectiv. La inspectia casei – se plateste un inspector autorizat, care intocmeste un raport cu toate neconcordantele constatate la casa respectiva si care arata ca o radiografie a proprietatii respective -  a reiesit ca exista probleme la fundatia casei. A trebuit sa o lasam si pe asta balta.

Dupa asta am mai pierdut o casa pentru ca s-a vandut in seara in care am fost noi sa o vedem, era o casa Tudor stile, frumoasa, dar cu destul de multe minusuri la interior, mai trebuiau bagati cel putin treizeci de mii de dolari in ea.

In Octombrie Carmen mi-a aratat online o casa iesita pe market de o zi. Intr-o suburbie buna, nord vest fata de Chicago. In aceeasi seara am obtinut un tur sa o vedem. In dimineata urmatoare aveam casa sub contract. In doua zile am trimis un mic deposit. In cinci zile am avut inspectia casei – apoi am continuat cu negocierea problemelor constatate la inspectie. Nici mai mult decat 50 de zile am asteptat sa se termine cu tot procesul, inainte de a primi cheile casei. Am numit-o sugestiv “casa cu lupi”, pentru ca nu are gard de jur imprejur si i-am spus mamei ca iarna probabil ca vor veni coiotii prin curte… Asadar casa cu lupi are cam 1000 mp de teren, vreo douazeci de pomi adulti in curte, o groaza de arbusti, brazi, este ca un mic parc. Garajul este de doua masini si jumatate, unde jumatate inseamna ca poti sa iti pui linistit biciclete, caiace, masina de tuns iarba si de curatat zapada. 

In prima seara am insistat sa mergem sa dormim acolo, pe o saltea. Ca sa simtim ca suntem proprietari. Carmen nu a dormit o buna bucata de noapte, desi am lasat afara 3 lumini aprinse in jurul casei si la garaj… Lupii nu au venit, dar au timp sa o faca toata iarna… Casa nu este izolata, insa coiotii vin in oras fara nicio teama, asteapta rabdatori o ocazie sa fure un catel ori sa rastoarne vreun tomberon imbietor… De multe ori ii vezi de-a lungul autostrazii incercand sa traverseze ori lipiti de asphalt cand aleg sa traverseze neinspirat.

Nu este usor sa iti iei o casa aici, in sensul ca trebuie sa pui si aici jos 20% minim, sa treci de toate etapele celor 50 de zile, sa te califici pentru un credit ipotecar, sa ai o istorie buna financiara, pentru a avea o dobanda accesibila si asa mai departe.

Ne-am mutat si incepem sa ne concentram acum pe noua casa. Urmeaza mari dezbateri, daca este cazul sa imi iau o arma de foc sau sa monitorizam casa electronic, desi asta nu garanteaza mare lucru. Arma de foc o voi lua oricum, pentru ca este parte din drepturile pe care le ai aici, traim in continuare visul American. Salutari tuturor si Sarbatori Fericite!