Am trait sa o vedem si pe asta.
Catedrala este gata, facuta. Adica gata nu este, o sa mai inghita inca pe atat pe
finisaje interne. O sa mai cotizeze poporul asta inca o suta de milioane de
euro ca sa fie gata un symbol. Cineva foarte drag mie a scris ca toti cei care
critica aceasta constructie au sufletele goale si din cauza asta critica acest symbol
al poporului roman...
Adevarul este ca atunci cand deschizi cutia Pandorei cu
religia, ei bine atat de multe discutii apar, incat subiectul este inepuizabil.
Dar nu religia este de vina aici, ci oamenii care administreaza banii.
Asa cum m-am exprimat deja pe
subiect, nu constructia in sine ma deranjeaza, desi ar fi putut sa faca o constructie
mai in ton cu vremurile si cu anii in care traim, nu o constructie gen Casa
Poporului. Dar romanii vor mare, noi si rusii. In primul rand constructia este mai mult inalta decat lata, asa ca nu serveste scopului de a aduce mai multi crestini la rugaciune.
Spunea cineva ca daca nu ar fi
dat la banii la catedrala atunci s-ar fi furat cu geamantanele pe alte lucrari
si ca macar asa a ramas ceva in schimb. Dar stimabililor, de ce tot din banii
populatiei, cand biserica are domenii private, cand colecteaza taxe de orice
fel si nu plateste niciun impozit. De ce tot biata talpa tarii trebuie sa
suporte birul asta?
Sunt zeci de comentarii,
fotografii cu patriarhul coborand dintr-o masina de sute de mii de euro, spun
mii de comentarii care aduc argumente bune si mai putin bune despre
oportunitatea construirii a unei noi catedrale. Dar este gata, este construita.
O sa mai cotizeze primariile controlate de psd cativa ani si o sa se picteze si
chipul patriarhului in marea biserica. Pe clopote nu prea se vede…
Ma intreb cum ar fi reactionat
toti sustinatorii proiectului daca unul din copiii lor ar fi avut nesansa de a
arde in vreun incendiu si daca ar fi murit in vreun spital din Romania din
cauza infectiilor intraspitalicesti. Citeam deunazi ca un alt pacient ars a murit
pentru ca nu a putut fi tratat corespunzator in tara. Desi partidul spune ca 12 mari arsi pot fi tratati corespunzator in tara. Ce facem in cazul unui alt incendiu, al unui cutremur mare? A, am uitat, ii ducem in noua catedrala.
Despre asta este problema
aici: hai sa avem mai intai sansa unei vieti atunci cand suntem raniti trupeste
si abia apoi sa avem locuri in care sa ne vindecam sufleteste. Aceste
constructii faraonice ridicate cu bani de la buget, nu pot decat sa vindece
oamenii cu rani sufletesti. Atunci pe cei cu rani trupesti ii lasam prada
disperarii si intr-un final mortii? Pentru ca nu s-au construit spitale de vreo
30 de ani…
Nu numai atat: citesc ca in
fiecare seara merg la culcare flamanzi cel putin doua sute de mii de copii. Alte
cateva sute de mii de suflete nevinovate trebuie sa mearga la wc in fundul
curtii vara sau iarna, pentru ca locuintele lor beneficiaza de apa si
canalizare doar pe hartiile guvernantilor.
Pe teren realitatea este alta.
Zecii de mii de copii (evident ca vorbesc de tara noastra si nu de tara care
m-a adoptat) merg pe jos in sate vecine pentru ca nu au o scoala la ei in sat.
Sa continui? Daca nu investesti in educatia copiilor si in sanatatea populatiei active
atunci la ce sa te astepti pe termen lung? Nu mai vorbesc despre strazi
asfaltate, autostrazi, poduri, parcuri si gradini publice, dreptul la actul
medical fara a trebui sa dai spaga sau sa iti cumperi singur medicamentele in
spital.
Despre asta vorbesc cand spun ca
altfel ar fi trebuit sa fie prioritatile tarii asteia. Evident ca este vorba
despre prioritatile fiecaruia dintre noi, asa cum le percepem noi. Dar la nivel
de masa treaba sta altfel. Dumnezeu nu incape intre niste pereti reci unde in
primul rand sunt asezati fariseii lumii de azi, iar poporul de rand este pus sa
astepte afara si sa isi rupa coastele indaratul unui gard metallic protejat de
jandarmi. Chiar daca catedrala reprezinta tara. Dumnezeu se masoara in
dragostea pe care o putem stoca in inimile noastre. Si nu este vorba despre ura
atunci cand ne manisfestam o opinie despre oportunitatea constructiei unei
cladiri mai inalte decat casa poporului. Este vorba despre faptul ca desi
exista in tara mai multe biserici, plus farmacii si magazine de pariuri decat
probabil oameni care sa munceasca activ in societate, societatea nu este mai
buna si nu merge intr-o directie mai buna. Eu estimez ca tara este in urma cu vreo
30 de ani la capitolul infrastructura, adica a stat in loc in intervalul scurs
de dupa revolutie sau ce intamplare s-o fi petrecut atunci.
Poate da, poate am un suflet gol
pentru ca indraznesc sa critic constructiv pe cei care ar fi trebuit sa duca
poporul asta intr-o alta directie si sa nu il duca inapoi in evul mediu. Dar
iubesc tara in care m-am nascut, ma doare ca timpul a stat in loc acolo si ca
toti jegosii care ar trebui sa o protejeze, o jefuiesc in schimb. Probabil ca
ar trebui sa nu imi pese, pentru ca nu mai traiesc acolo si nici nu intentionez
sa revin prea curand, nu atat timp cat nu am pentru ce sa platesc taxe, nu atat
timp cat taxele luae din munca mea sunt directionate discretionar de catre stat
acolo unde vrea el mai intai, acolo unde se poate fura cel mai usor si acolo
unde “ievaluarea” functionarilor se petrece doar pe hartie.
La revolutie eram toti atat de
naivi si atat de bucurosi ca am scapat de communism. Rand pe rand, am invatat
ca totul este desartaciune, minciuna si furt. Apoi am inceput sa ne gandim sa
plecam peste hotare. Apoi am plecat. Si inca ne uitam inapoi, ca fermecati.
Vorbeam mai ieri cu Cristina, o
prietena care a emigrat de scurt timp in Irlanda. Imi spunea fericita ca
oamenii ii zambesc pe strada si ca nu accepta ciubuc… Si ca nu ii vine inca sa
creada. Mi-a spus ca au plecat cu cei doi copii foarte mici inca pentru ca nu
mai suportau sa vada in ce directie merge tara. Si ca toti prietenii lor au
plecat ori se gandesc sa plece din tara din aceleasi motive. Pot sa umplu
cateva randuri aici cu nume de prieteni si cunoscuti de-ai mei care au ales
calea pribegiei pentru a gasi linistea sufleteasca de a putea munci fara sa
simta ca se topesc pe picioare din cauza nedreptatii sociale si politice din
tara.
Da, este si despre oamenii care
parasesc tara in postarile mele. Oameni care au inteles ca daca nu risca nu vor
schimba nimic. Evident ca nu este usor sa lasi tot comfortul acasa si sa pleci doar
pentru a simti ca esti viu. Insa ii felicit pe cei care au ales acest drum. Cum
spunea si Cristina, mai rau nu putea fi.
Poate da, poate am un suflet gol
din cauza tuturor acestor idealuri ale mele, pe care nu le-am putut infaptui in
tara. Pentru ca nu am avut sansa sa lucrez pentru un partid sau altul, pentru
partidul stat, nu avut sansa unor contracte cu statul, nu am avut decat sansa
sa muncesc si sa nu fiu apreciat de catre statul care tot timpul a cerut
foloase necuvenite de la noi.
Intr-un fel sau altul pomana asta socialista se
va termina, in curand se va opri robinetul cu bani si va veni nota de plata pe
care nu stiu cine o va plati… Adica stiu, dar de data asta nu voi mai fi eu acela
care va suporta consecintele. Veti fi fost voi, cei care nu reactionati acum si
care va bucurati de maretia dezvelirii unui monument mare, urat si rece, pe
care Dumnezeu in intelepciunea si maretia lui sunt convins ca nu il intelege si
nu si-l doreste. Pentru ca el stie toate nedreptatile care au stat la baza construirii acestui edificiu. In anii de dupa revolutie se spunea de catre nu stiu ce clarvazatoare ca in casa poporului va fi noul templu al lui Isus... Din nefericire aceasta a devenit un cuib de hoti, intocmai templului din Ierusalim.
Iar despre faptul ca nu suntem de
accord acum cu psd, asta este, ne rezervam acest drept, nu ne-a reprezentat
niciodata si nu o va face nici de acum incolo. #dragneavamergelapuscarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu