Acum cateva saptamani am intrebat
asa, ca si aiurea pe FB ce se intampla in tara, cum de mai rabda prietenii mei
virtuali abuzurile puterii. Nu am primit niciun raspuns. Poate doar pentru ca
am intrebat asa, ca si aiurea, dupa asta m-am gandit…
Nu stiu ce sa cred mai repede. Ori
ca atat de bine a patruns in societate putreziciunea propovaduita cu atat sarg
de urmasii lui Iliescu, ori ca in tara este foarte bine, ca oamenii o duc bine
cu atat de multe mariri salariale si ca de fapt eu vad stramb faptele petrecute
in ultimii ani, atentatele continue la adresa democratiei romanesti.
Mai
conteaza ca deficitul bugetar a explodat si ca inflatia este cat casa?
Ori tara isi pregateste sfarsitul
si intra in incapacitate de plata ori va veni Tiriac si isi va dona averea
statului roman? Dar vorba Bibliei, mai degraba va trece o camila prin urechea
unui ac decat sa se infaptuiasca o astfel de minune. Si de ce ar face-o? Doar
pentru a plati pensile special ale alesilor neamului?
De afara se vede ca tara
moare, ca democratia, asa subtire cum era se sufoca. Si nu va interveni nimeni
din afara, pentru ca nu este normal ca oamenii, societatea civila in ansamblul
ei sa nu ia atitudine. Cred ca romanii au devenit lasi si nu mai vor sa lupte
pentru drepturile lor.
Cineva imi spunea ca doar oamenii care muncesc la stat
sunt multumiti de salariile lor. Ei si pensionarii. Desi nu cred asta, pentru
ca nu toti pensionarii au pensii din joburi de stat, stiu multi cu cateva sute
de lei, muritori de foame.
Fara justitie, fara investitii,
fara autostrazi, fara infrastructura de orice fel, dar cu salarii si pensii
grase si cu pomeni pentru construirea de biserici. Pentru ce ar mai vocifera romanii?
Pe mine ma uimeste faptul ca oameni
tineri, intelectuali, cu copii acasa, nu vad pericolul nici macar in ultimul
ceas. Este ceva ce nu imi explic, pentru ca totusi am vazut oameni tineri prin
oras, atunci cand am fost acasa, dar nu ii vad acum sa fie contrariati ori sa
protesteze impotriva sistemului.
S-a creat mai intai o anumita imagine ca
parlamentarii sunt un fel de zei si ca nu pot fi atinsi de bratul legii. Apoi
s-a facut lege pentru a fi asa. Apoi s-a facut lege ca si daca sunt condamnati
ei sa stea acasa, in casa lor, ori la hotel, ca sa isi primeasca pedeapsa… Iar
romanii dorm.
Imi este sila sa mai vin in tara si
sa stau pe varianta Bucurestiului cu orele pana la autostrada, mi-e sila sa vad
noroi printre blocuri, sa vad rahat de caini pe trotuare, sa vad caini si
pisici jigarite sub balcoane, sa vad mustati ranjite de politicieni corupti,
care vor sa faca puscarie acasa, care trimit electoratul in pelerinaj platit
din banii publici, mi-e sila de ministri care lasa oamenii sa moara in spitale,
de primari care mimeaza buna organizare a urbei, mi-e sila de presedintele pe
care am fost nevoit sa il aleg dintre doua rele, mi-e sila de locul in care
m-am nascut si care ma atrage totusi cu atat de pustiita speranta ca totusi se
va schimba in bine ceva.
In Constanta am asteptat vreo 15
ani sa se asfalteze parcarea blocului si sa am o parcare a mea atunci cand
ajung acasa, fara sa ma bat cu vecinii pe un loc. Cand in sfarsit am obtinut
acest lucru normal, am ales sa plecam in State. Am plecat doar cu chilotii pe
noi si cu doi chiori in buzunar. Dar am plecat pentru ca am asteptat prea mult
pentru lucruri normale, care au venit prea tarziu ori nu au venit deloc.
Nu
poti sa iti traiesti toata viata doar nadajduind la lucruri absolut normale, la chestii
care sa iti bucure ochii ori sufletul. Simteam ca nu mai apartin locului. O
data ce iesi din tara, nu mai vrei sa te mai intorci, pentru ca ce vezi afara te
face sa iti doresti sa fii parte a acelui system. Din fericire oamenii se
adapteaza foarte repede la mai bine.
In rest, ce sa va spun, ma
cuprinde o scarba imensa cand citesc stirile din tara ori cand comut pe vreo
televiziune de stiri, de obicei in weekend, pentru a vedea negii lui tudorel ori
rahatul dintre dintii stricati ai lui dragnea. Ma cuprinde sila asa, ca si aiurea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu