Oktoberfest

Dupa ce ieri am urcat la Babele si apoi pana la Crucea de pe Caraiman, am zis ca azi sa avem un program mai relaxat si sa stam in Brasov sa cascam gura. Am zis, dar in mintea mea aveam clar ca voi face o aroganta si vom merge la Sibiu, la festivalul berii, chit ca nu aveam sa beau nici macar o singura bere... Pentru ca vazusem de cu seara cum Johanis, primarul urbei, ciocnea o halba de doi litri si halea un carnat de jumatate de metru...
Asa ca azi le-am spus atat sotiei cat si cumnatei mele ca ele vor face programul zilei desi ramasese clar stabilit ca vom merge in Brasov. Strategia a dat roade... Pe nesimtite am tras de volan spre Sibiu si ambele mele pasagere au agreat fara pic de impotrivire. Insa si eu am lasat sa se inteleaga ca le fac un favor. In coltul gurii imi aparusera bale ca la caini, numai la gandul carnatilor nemtesti...
Am condus vreme de doua ceasuri de la Predeal la Sibiu, intovarasit fiind numai de gandul festinului. Ajunsi acolo, am avut placuta surpriza de a constata ca intradevar ce era prezentat la tv era si in realitate. In doua corturi in care cu usurinta ar fi incaput in acelasi timp cateva sute de oameni, erau puse la vedere halci de carne, ceafa, piept de pui, ciolan afumat, faimosii carnati nemtesti, frigarui, tot felul de alte mancaruri gatite, gulas, borcane imense cu diverse muraturi, totul aranjat in asa fel incat sa-ti ia mintile si sa te faca sa comanzi cat mai mult. Ceea ce s-a si intamplat... Fiecare 100 grame din orice halca, era in jur de 7 lei. Asa ca am luat un carnat (cred ca avea in jur de 400 grame, gros cat un madular fudul) o portie de ciolan, muraturi, paine si o ceafa. Pret final: 85 lei. Am infulecat intocmai unui lup ce nu a mai mancat de o saptamana, desi cu o seara imi facusem pofta cu o vaca bine garnisita cu cartofi ciobanesti, stropiti cu sos brun. Dimineata, la fel, am plecat doar dupa ce mi-am umplut rezervorul bine. Am remarcat ca mereu halesc neobisnuit de mult in deplasare, dar nu ma plang...

Apoi ne-am rupt picioarele prin Sibiu, dar parca nimic nu mai avea sens... Parca nici nu imi venea sa fac drumul inapoi. L-am facut insa cu mare greutate, parcurgand cei 150 km in douA ore si jumatate, ocolind de data aceasta Brasovul, alegand traseul prin Rasnov.
Noroc ca berile erau neatinse in micul frigider din apartament. Au intrat ca in nisip.
La receptie, femeia insarcinata cu buna desfasurare a treburilor- pentru ca nu as putea sa o numesc receptionera - ne-a spus ca ursul nu a coborat inca...
Cu o seara inainte o intrebasem daca putem merge in siguranta fara masina pana in centrul statiunii, pentru a manca la un restaurant, gandindu-ma la puzderia de caini pe care ii vazusem la venire, pe strazi. Raspunsul a venit violent dar simplu:
-Eu va sfatuiesc sa luati masina, sunt seri in care ursul vine pana in usa hotelului. Si eu plec cu taxiul acasa, in functie de cum latra cainii...
Sper ca nu are rost sa mai explic ca nu am mai plecat in nicio seara pe jos, in plimbare.
Nu de alta dar parca nu as fi vrut sa ne fi transformat in excremente de urs...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania