Copilul

Mi-am inceput ziua asa cum mi-o incep in fiecare zi. Ma gandeam ca va fi din nou o zi in care nu se va intampla nimic, desi de foarte mult timp nu am mai avut parte de asa ceva. In ultimul timp nicio zi nu seamana cu alta. Totul este foarte alert...
Ei bine, cum spuneam, mi-am inceput ziua cu prioritatile zilei. Am raspuns la o clarificare la o licitatie, am raspuns la mesajele unei bulgaroaice dar si la alte persoane din organizatie, apoi am zis sa terminam un raport ce avea scadenta azi.
Ma uit pe geam la un moment dat si nu-mi vine sa cred ce vad. Un bloc de 8 etaje se afla la 50 metri de cladirea in care avem biroul. La etajul 5 al blocului, un copil de maxim 4 ani statea aplecat peste un balcon, balustrada fiind in dreptul stomacului sau. Era suit cu picioarele pe parapetul balconului astfel ca statea in aer cu jumatate din corp, cu mainile totusi pe balustrada.
Pesemne ca am vorbit cu voce tare pentru ca in curand toate colegele aflate in birou stateau la geam si-i strigau copilului (care nu avea cum sa le auda sau vada) sa se duca inapoi in casa. Pret de 5 minute, Manuela, Georgiana, Livia, Alina si Elena au gesticulat si au strigat catre copil, frangandu-si mainile de teama ca micutul sa nu se dezechilibreze si sa cada in gol de la 20 metri. Livia, mama a trei copii deja nu se mai putea uita de emotie. Instinctul de mama o coplesise. Pana intr-un final cand Manuela a cedat nervos si a luat situatia in maini vazand ca nu am de gand sa fac nimik, eu asteptand ca denaturata mama a copilului sa isi faca aparitia in cadrul usii din spatele copilului.
- Georgiana, hai cu mine sa sunam la interfon, sa iasa cineva, sa anuntam ca un copil nesupravegheat poate sa cada de la balcon! Vad ca Jonel nu vrea sa faca nimic!
Au plecat imediat, iar dupa aproximativ doua minute le-am vazut pe aleea din fata blocului cu pricina. Exact in momentul in care au inceput sa discute cu un vecin, relatandu-i temerea lor, in spatele copilului si-a facut aparitia cea care ar fi trebuit cu adevarat sa se numeasca mama copilului. S-a uitat curioasa in jos, pesemne atrasa de galagia de pe trotuar, apoi plictisita a luat copilul ca pe o carpa si a inchis apoi geamurile balconului in urma ei.
Un episod fericit in final. Din nefericire insa, alti copii nu au o astfel de sansa. Pentru ei nu exista cineva care sa-i zareasca la timp, nu exista suflete precum al Manuelei ori Georgianei (care sa lase productia neterminata si sa plece sa alarmeze pe cineva) si pentru care mama apare prea tarziu pentru a-si verifica odrasla.
Ziua a decurs apoi fara incidente, am mancat placinta, eclere si nu am fumat nicio tigara...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania