Oktoberfest

Dupa ce ieri am urcat la Babele si apoi pana la Crucea de pe Caraiman, am zis ca azi sa avem un program mai relaxat si sa stam in Brasov sa cascam gura. Am zis, dar in mintea mea aveam clar ca voi face o aroganta si vom merge la Sibiu, la festivalul berii, chit ca nu aveam sa beau nici macar o singura bere... Pentru ca vazusem de cu seara cum Johanis, primarul urbei, ciocnea o halba de doi litri si halea un carnat de jumatate de metru...
Asa ca azi le-am spus atat sotiei cat si cumnatei mele ca ele vor face programul zilei desi ramasese clar stabilit ca vom merge in Brasov. Strategia a dat roade... Pe nesimtite am tras de volan spre Sibiu si ambele mele pasagere au agreat fara pic de impotrivire. Insa si eu am lasat sa se inteleaga ca le fac un favor. In coltul gurii imi aparusera bale ca la caini, numai la gandul carnatilor nemtesti...
Am condus vreme de doua ceasuri de la Predeal la Sibiu, intovarasit fiind numai de gandul festinului. Ajunsi acolo, am avut placuta surpriza de a constata ca intradevar ce era prezentat la tv era si in realitate. In doua corturi in care cu usurinta ar fi incaput in acelasi timp cateva sute de oameni, erau puse la vedere halci de carne, ceafa, piept de pui, ciolan afumat, faimosii carnati nemtesti, frigarui, tot felul de alte mancaruri gatite, gulas, borcane imense cu diverse muraturi, totul aranjat in asa fel incat sa-ti ia mintile si sa te faca sa comanzi cat mai mult. Ceea ce s-a si intamplat... Fiecare 100 grame din orice halca, era in jur de 7 lei. Asa ca am luat un carnat (cred ca avea in jur de 400 grame, gros cat un madular fudul) o portie de ciolan, muraturi, paine si o ceafa. Pret final: 85 lei. Am infulecat intocmai unui lup ce nu a mai mancat de o saptamana, desi cu o seara imi facusem pofta cu o vaca bine garnisita cu cartofi ciobanesti, stropiti cu sos brun. Dimineata, la fel, am plecat doar dupa ce mi-am umplut rezervorul bine. Am remarcat ca mereu halesc neobisnuit de mult in deplasare, dar nu ma plang...

Apoi ne-am rupt picioarele prin Sibiu, dar parca nimic nu mai avea sens... Parca nici nu imi venea sa fac drumul inapoi. L-am facut insa cu mare greutate, parcurgand cei 150 km in douA ore si jumatate, ocolind de data aceasta Brasovul, alegand traseul prin Rasnov.
Noroc ca berile erau neatinse in micul frigider din apartament. Au intrat ca in nisip.
La receptie, femeia insarcinata cu buna desfasurare a treburilor- pentru ca nu as putea sa o numesc receptionera - ne-a spus ca ursul nu a coborat inca...
Cu o seara inainte o intrebasem daca putem merge in siguranta fara masina pana in centrul statiunii, pentru a manca la un restaurant, gandindu-ma la puzderia de caini pe care ii vazusem la venire, pe strazi. Raspunsul a venit violent dar simplu:
-Eu va sfatuiesc sa luati masina, sunt seri in care ursul vine pana in usa hotelului. Si eu plec cu taxiul acasa, in functie de cum latra cainii...
Sper ca nu are rost sa mai explic ca nu am mai plecat in nicio seara pe jos, in plimbare.
Nu de alta dar parca nu as fi vrut sa ne fi transformat in excremente de urs...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Ursul inchipuit si instrumentele de tortura

Am descoperit acum trei ani un loc superb de facut picnic. Este in rezervatia Bucegi, pe Valea Simonului, pe malul raului Simon. Destul de curat, langa un drum forestier, ce apartine de comuna Bran, am petrecut mereu cateva ore de liniste, aer curat si bere racita in apa repede de munte. Pana azi, cand nu ne-am mai putut bucura de liniste asa cum o faceam de fiecare data.
Si asta din cauza ... ursilor care au pus pe jar imaginatia tuturor orasenilor. Dupa ce am pus berile si sucurile in apa raului, am purces la masacrarea puiului rotisat.
Fiecare dintre noi - trei persoane fiind - a avut ca sarcina nespusa de a verifica un camp vizUal de 120 grade in padure. Am mancat, am baut, dar am fost cu ochii cat cepele ca nu cumva vreun urs sa ne strice armonia. Atat de mult ne-a afectat cAmpania impotriva ursilor din ultimile doua saptamani incat dupa fiecare trunchi de copac banuiai ca se afla la panda cate un urs. Dupa ce vreo doua ore am stat stresati si am mancat cu stresul cat casa, o cireada de vaci a aparut pe drumul prafuit ce strabatea padurea. Abia atunci ne-am relaxat si am lasat garda jos. Ce inseamna sa fii orasean si sa pui botul la stirile serii...
Am ridicat tabara si ne-am dus plini de incredere sa vizitam expozitia de instrumente de tortura din cadrul castelului Bran.
Cum or fi putut oamenii sa inventeze aceste "aparate" este greu de imaginat... Masa de alungit corpul, scaunul cu tepi, roata cu lama, teapa, fierastraul pentru taiat corpul in parti egale, butoiul cu tepi, furca si cate si mai cate, din care voi prezenta mai jos cateva.
Majoritatea acestor instrumente au fost folosite cu acceptul bisericii acelei perioade - mare parte a acestora fiind cunoscute de membrii inchizitiei. Totul in numele Domnului. Ce amagire si ce triumf a raului asupra binelui!
Daca aveai curaj sa spui ca Pamantul este rotund, puteai sfarsi ars pe rug ori tras pe roata, fiind acuzat de erezie. De catre biserica, prin inaltii sai clerici.
Piesa de rezistenta o constituie o centura de castitate, care putea fi un instrument de tortura pentru sarmanele femei, obligate sa le poarte ani de zile, cat timp cavalerii purtau cruciade pe indepartate taramuri. Sa porti o centura de metal ani de zile si sa fii nevoita sa elimini toate ... resturile naturale, sa te speli cu ea pe corp, cheia fiind foarte bine ascunsa, banuiesc ca nu era usor lucru. Nu am fost atent daca centura acoperea toate orificiile centrale posibile, o sa fac un review in fotografie...
Oricum, banuiesc ca daca o femeie vroia sa ... pacatuiasca, ar fi gasit totusi o solutie. Doar daca era folosita exclusiv pentru apararea onoarei domnisoarelor si doamnelor. In rest, in castel nu a aparut mai nimic nou, chiar daca acum este in proprietatea lui Dominique. In afara de mirosul patrunzator de Petrosin, nimic nou nu mi-a atras atentia. Zic.

Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Copilul

Mi-am inceput ziua asa cum mi-o incep in fiecare zi. Ma gandeam ca va fi din nou o zi in care nu se va intampla nimic, desi de foarte mult timp nu am mai avut parte de asa ceva. In ultimul timp nicio zi nu seamana cu alta. Totul este foarte alert...
Ei bine, cum spuneam, mi-am inceput ziua cu prioritatile zilei. Am raspuns la o clarificare la o licitatie, am raspuns la mesajele unei bulgaroaice dar si la alte persoane din organizatie, apoi am zis sa terminam un raport ce avea scadenta azi.
Ma uit pe geam la un moment dat si nu-mi vine sa cred ce vad. Un bloc de 8 etaje se afla la 50 metri de cladirea in care avem biroul. La etajul 5 al blocului, un copil de maxim 4 ani statea aplecat peste un balcon, balustrada fiind in dreptul stomacului sau. Era suit cu picioarele pe parapetul balconului astfel ca statea in aer cu jumatate din corp, cu mainile totusi pe balustrada.
Pesemne ca am vorbit cu voce tare pentru ca in curand toate colegele aflate in birou stateau la geam si-i strigau copilului (care nu avea cum sa le auda sau vada) sa se duca inapoi in casa. Pret de 5 minute, Manuela, Georgiana, Livia, Alina si Elena au gesticulat si au strigat catre copil, frangandu-si mainile de teama ca micutul sa nu se dezechilibreze si sa cada in gol de la 20 metri. Livia, mama a trei copii deja nu se mai putea uita de emotie. Instinctul de mama o coplesise. Pana intr-un final cand Manuela a cedat nervos si a luat situatia in maini vazand ca nu am de gand sa fac nimik, eu asteptand ca denaturata mama a copilului sa isi faca aparitia in cadrul usii din spatele copilului.
- Georgiana, hai cu mine sa sunam la interfon, sa iasa cineva, sa anuntam ca un copil nesupravegheat poate sa cada de la balcon! Vad ca Jonel nu vrea sa faca nimic!
Au plecat imediat, iar dupa aproximativ doua minute le-am vazut pe aleea din fata blocului cu pricina. Exact in momentul in care au inceput sa discute cu un vecin, relatandu-i temerea lor, in spatele copilului si-a facut aparitia cea care ar fi trebuit cu adevarat sa se numeasca mama copilului. S-a uitat curioasa in jos, pesemne atrasa de galagia de pe trotuar, apoi plictisita a luat copilul ca pe o carpa si a inchis apoi geamurile balconului in urma ei.
Un episod fericit in final. Din nefericire insa, alti copii nu au o astfel de sansa. Pentru ei nu exista cineva care sa-i zareasca la timp, nu exista suflete precum al Manuelei ori Georgianei (care sa lase productia neterminata si sa plece sa alarmeze pe cineva) si pentru care mama apare prea tarziu pentru a-si verifica odrasla.
Ziua a decurs apoi fara incidente, am mancat placinta, eclere si nu am fumat nicio tigara...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Cum sa ai o zi spornica...

Ca in fiecare luni dimineata, m-am gandit ca este o buna ocazie sa incerc sa plec de acasa cu jumatate de ora inainte, pentru a avea timp sa ma pregatesc pentru sedinta de luni dimineata, pentru a avea timp sa imi lecturez email-urile, pentru a-mi sterge praful de pe birou, pentru ca femeia noastra de serviciu nu indrazneste sa faca acest lucru si asta nu pentru ca m-as burzului eu la ea in vreun fel... Nu o face din obisnuinta...
Zis si facut, numai ca pana sa ma incalt, aud batatnd in usa in felul acela caracteristic in care bate doar vecinul din perete: tam-tarararam-tam-tam! Deschid curios ca la ora aia nu era deja plecat la sala (de obicei pleaca la ora 8 ceas).
- Hai sa o ajutam pe baba sa coboare la salvare!
- Care baba? intreb mirat, stiind ca babornita proprietara de caine nu sufera de vreo boala serioasa, in afara ca stalceste fara mila cuvintele romanesti.
- Baba de la trei!
- Cobor acum, stai sa ma incalt si sa-mi iau cheile de la masina, pentru ca oricum sunt pe picior de plecare.
In usa femeii, agitatie mare, inca doua vecine se agitau frenetic rupandu-si mainile.
-Dar nu-i asteptam pe astia cu targa, ca sa o ducem mai usor? zic si intru in casa femeii, mai mult tras de fiica ei, care astepta inca un ajutor, pe mine adica, zic...
- Suntem aici deja, dar ne mai trebuie doua maini! imi spune un asistent d epe salvare din dormitrul babei.
Jenat deja ca mi-am strigat in gura mare temerea ca imi vor pune baba in spate, m-am supus la cele spuse de asistenta insotitoare.
- Bagati mainile in aceste doua chingi, treceti pe partea stanga si ridicati.
Ati carat vreodata un om inert sau mort? Ati vazut cat este de greu? ( chit ca este doar o baba )
Hait, din nou zic, ca mi-am inceput ziua bine!
- Vecina o sa va faceti bine! am incercat eu o vorba de incurajare catre baba care statea semeata cu mainile pe piept, deschizand si inchizand ochii in mod repetat. Oare m-a crezut?
Fara a scapa femeia de pe targa si fara sa o dam cu capul de vreo treapta, am adus-o pana la salvare. Am predat coletul adica in bune conditiuni!

Cand ajung la birou, ca in fiecare dimineata, am ales sa urc pe scari si nu cu elevatorul. Cand am ajuns la usa biroului, femeia de serviciu parasea biroul cu o punga uriasa de gunoi... Mi-a iesit cu plinul inainte!
Hm, sa te plesneasca norocul de doua ori in aceeasi dimineata, mai rar!
Pana in ora 9.00 mi-am verificat posta electronica, unde asteptau cuminti puzderie de mesaje. Ca sa imi fac curaj de sedinta, stiind ca va dura mai bine de doua ore, mi-am verificat biletul la loterie.
Victorie! Am castigat 106 lei! Am gasit asadar reteta de a castiga si de porni cu dreptul saptamana! Sa car cate o baba trei etaje in fiecare dimineata!

Mi-e dor de un timp ce nici nu a existat...

O zi de toamna

Masina a murit...

Cainele babei si al mosului: Episodul IV

Visul meu de-o viata ...