Ea ma priveste

Ea ma privea si ochii ei imi cereau raspunsuri. Ochii ei mereau cereau raspunsuri de care eu fugeam. Eu o tineam in brate, pe un fotoliu, intr-un birou rece si intunecat. Era Craciunul, acum multi ani, dar noi rataceam pe strazi. Pentru ca nu aveam loc in alta parte... Ea ma privea iar eu ii spuneam ca nimic nu ar fi fost prezent fara ea. Mult timp am cautat sa ma impiedic sa o mai vad. Ea a incercat si mai mult acest lucru...
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
{M-am legat de calorifer, pentru a nu mai pleca spre ea. Am zacut in neputinta o zi intreaga, cu mana alungita de la atat smucit, apoi am improvizat un carlig, am agatat cheia lacatului, care se afla la departare de mine si am rupt usa in goana catre ea. Am ramas la ea noaptea aceea...


Cu indignare înaintam printre rătăcirile mele târzii, îmi forţam paşii să se alăture umbrelor nopţii; îmi aduc aminte ca in noaptea aceea m-am furişat şi am escaladat poarta ei asemenea unui fur plecat cu mâna goală din misiune (…) apoi am ajuns pe bulevard cale de un kilometru şi nebunia mi-a întors paşii îndărăt la căldura ei; ea nici măcar nu-mi simţise lipsa, dormea adânc ca un prunc iar eu mă blestemam încă în gând pentru sacrilegiul de a o fi părăsit… 

Am plecat in acel an la munte, intr-o statiune. Am gasit cazare in ajun de anul nou la o gospodarie de oameni muncitori. Revelionul urma sa il petrecem intr-un restaurant. 
Suna pompos, pentru ca in seara cu pricina am mers sa vedem unde este "localul". Localul era o carciuma, discoteca din comuna, unde se organiza ad-hoc un revelion, cu perechi adunate in ultimul moment de prin localitate sau turisti ca noi, care au vrut sa fuga de civilizatie si sa petreaca noul an la munte... 

Nu-mi amintesc nimic din acel revelion, nu pentru ca as fi baut, ci pentru ca nu s-a intamplat nimic notabil. Cred ca am mancat, am baut ceva si apoi am plecat. Nu inainte de a dansa si a urla pe muzica celor de la Prodigy. Aveam plete si cred ca i-am ingrozit pe localnici. De fapt nu imi amintesc ce am mancat. Stiu ca am plecat de acasa la pomul laudat... Ca vom gasi mancare in zona. Si in zona am gasit doar caramele si napolitane. Am dat bani pentru meniu si cred ca am gustat cate ceva. Stiu ca era foarte ger si ca era senin. Si mai stiu ca iubeam!

A doua zi proprietarii casei au taiat un porc si ne-au adus un platou de bunatati. Cred ca ne-au vazut ca am venit flamanzi de la revelion. Camera in care am stat avea doua paturi, un dulap si o soba... Baia era pe hol, iar proprietara, o tigangusa draguta cred ca se mai uita din cand in cand pe geam... Camera avea lenjerie roz, iar eu stateam ca o mimoza in rozul ala borat, cu parul valvoi, in mijlocul patului... 
Prietenii cu care am plecat au avut insa un noroc si mai mare: au nimerit in gazda la o baba, iar asternuturile lor miroseau a urina. De baba, de pisica, de caine sau de sobolan, nu ne-au putut spune... Cert este ca a doua zi si-au cautat o noua gazda...}
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ea ma privea si ochii ei imi cereau raspunsuri. Raspunsurile mele au venit cu mult dupa ce am aflat ca ea exista si ca nu traieste doar in inchipuirea mea... Insa si eu uitasem sa-i spun ca exist...

Ea ma priveste uneori si ma intreaba ce inseamna ea acum pentru mine... 

Oare as putea sa ii raspund ca fara ea lumea mea s-ar prabusi in nemarginite adancuri? 
Ca fara ea, plutoane intregi de oameni ar sta la rand pentru a-mi ciurui sufletul absent?
Oare cui as putea sa ii mai desenez pe piept fiori tarzii din tainice saruturi si oare ce libertate neagra ar mai exista in absenta pasilor ei rascolind incet urmele fostei mele existente fugare? Oare sub ce alt copac batut de vant sa-mi mai gasesc adapost?

Cum as putea sa-i raspund ca la inceput a fost ea si apoi toate celelalte clipe dinaintea ei si ca oricum, dupa ea, toate intamplarile, faptele si clipele dinaintea ei, au venit in grup, implorandu-ma sa fie sterse, poate din cauze prea putin importante cu viata mea ori poate prea putin oportune momente ale aparitiilor lor.... Le-am refuzat, dar s-au sinucis in tacere in semn de protest, la trei pasi in fata mea... asemeni pasarilor atat de mult stiute.
Ma gandesc si acum ca poate inaintea ei timpul meu nu a curs in sens normal.
Daca as putea sa ma transform intr-un fraged nor si sa cad ca din intamplare la picioarele ei, ca in fata ultimei flori din Univers, oare m-ar lovi din nou cu aceeasi nepasare?

Ea ma priveste uneori si ochii ei cauta insistent raspunsuri... Ochii mei s-au topit intre timp, mainile mele au cazut inerte iar gandurile mele cauta fugare solutii. 
Ea ma priveste chiar si acum...