Despre mahniri, babuini si nepasari colective

Era o vreme cand asteptam cu infrigurare ca o instanta sau alta sa dispuna condamnarea unuia sau a altuia. Cineva care furat pe cineva, a prejudiciat sau a tradat statul, care a luat spaga carnati sau caltabosi, gainarii marunte sau mari devalizari bancare.

Am asistat si zilele acestea la o condamnare cu repetitie a unuia dintre cei mai importanti fosti demnitari ai tarii. La prima condamnare am simtit ca s-a facut dreptate si ca omul trebuia sa plateasca, ba chiar m-am lasat antrenat in toata nebunia aia cu reporterii care transmiteau de pe gardurile cladirii din Zambaccian. 

De data aceasta nu am mai simtit nimic. Nicio bucurie si niciun sentiment. Am vazut din nou aceleasi hoarde de reporteri care se repezeau sa vada ce? Un om cocosat sub povara propriei neputinte si propriei arogante. Un condamnat la nici nu mai conteaza cati ani de temnita. Ma gandeam daca a meritat tot periplul acesta pe la tribunale, de noua ani sa fii in fiecare zi cu gandul ca s-ar putea sa platesti sub o forma sau alta pentru neajunsul de a nu-ti fi ajuns atat cat ti se cuvenea... 

Daca a meritat asadar toata gramada aceea de bani pe care sa spunem ca inca o poseda familia. Miliardul ala de dolari despre care se vorbeste la toate colturile. Geamantanele pline cu valuta despre care se spunea in folclor ca sotia lui le cantarea, pentru a castiga timp. 

Se merita oare sa traiesti cu spaima ca vei plati si ca vei fi fi aratat cu degetul dupa usa grea a temnitei doar pentru scurta bucurie a vederii banilor, a lingourilor de aur, a depozitelor din tari straine si a nenumaratelor mosii si cladiri detinute de nestiute matusi ori rubedenii inventate? 

Ma uitam la fata impietrita a condamnatului cu repetitie. Trufia disparuse, era doar masca unui om care stia parca ce are de facut. Ce sa mai astepti dupa un asemenea eveniment cu repetitie? 

Poate doar sa uiti ca ai gresit si sa astepti infrigurat sa iesi dupa un an sau cat vor fi pedepsele cumulate si sa rontai incet din banii pusi cu grija departe de ochi straini? 

Poate doar sa te caiesti si sa speri in judecata mai dreapta a celui de sus?

Poate sa te aperi spunand din nou ca judecata a fost una politica si ca in ultimii ani ai simtit din plin jugul justitiei controlate de la importante butoane?

Sau poate sa iesi cu o declaratie demna si sa spui semet chiar ca iti asumi dispretul fata de lege pe care l-ai avut in acele timpuri dar ca intelegi sa te achiti fata de societatea pe care ai condus-o atatia ani si pe care trebuia sa o duci cu mult efort spre valorile europene?

Personal cred ca acest om nu va recunoaste niciodata ca a fost un om caruia i-a placut mita. A facut lucruri bune dar si lucruri negative. Multa lume a uitat perioada 2000-2004. Eu nu am uitat-o. Imi era greata ca traiesc in tara mea si ca vad "fireste" oriunde aceeasi fatza rozalie de adolescent intarziat. La fel cum imi este greata de cei ce conduc acum, chiar daca am ales sa nu mai traiesc in tara mea...

Si nu este vorba doar despre un singur om condamnat. Condamnatii acestor zile au avut functii importante in statul roman, s-au perindat la mai multe partide, au fost alesi cu buna credinta de plebei, au fost demnitari de prim rang, ministri, deputati. Toti au jurat credinta patriei noastre. Si au tradat. Unul vinde transformatoare vechi la pret de noi, altul ia mita, altul a luat mita si el si nevasta lui ani de zile... Si cati mai stau la rand spre a fi condamnati. Ma uit la ei si nu ma napadeste niciun sentiment. Nici de mila, nici de bucurie, nici tristete.

Ma uit la ei si imi dau seama ca tara mea este unde este si din pricina oamenilor ca ei, care au considerat ca merge si asa, ca odata ajunsi la putere nimic nu le mai poate sta inainte.
Tara in care un fost prim ministru ajunge in spatele gratiilor de doua ori in mai putin de un an. Tara in care alesii neamului isi voteaza legi prin care isi acorda imunitate la propriile gainarii. Tara in care o mana spala pe alta.
Tara in care a fi parlamentar inseamna cea mai inalta functie posibila, pentru ca aceasta functie iti confera pensie nesimtita, beneficii nesimtite, diurne nesimtite, masini, cazari si alte decontari  nesimtite.
Iar atunci cand sunt condamnati aclama in cor, precum o ceata de babuini in calduri, in frunte cu babuinul de la Victoria, ca au fost condamnati politic. Nu neg ca au fost si astfel de condamnari, o nu, dar acest caz chiar nu are de-a face cu o astfel de rezolutie. Mai ales ca a fost prins pentru o gainarie...
Nu neg ca exista mafioti care pot face ca anumite persoane care le stau in cale sa fie "prinse" in flagrant si astfel drumul lor sa fie liber. Stiu ca au fost multe astfel de cazuri de oameni care au picat nevinovati. Pentru ca au fost de buna credinta, pentru ca nu au avut relatii, pentru ca nu au fost incartiruiti politic, ori pentru ca au deranjat vreun mahar.
Dar aici, toti se ascund dupa statutul de politician. Eu la ei ma refer. La toata aceasta ceata de idioti care conduce practic Romania.

Ma uit la ei si imi dau seama ca odata cu ei si noi suntem incarcerati, pe viata. La nepasare, la fuga de realitate, la stagnare si la a fi vesnic aratati cu degetul, ca niste condamnati...