Acum am ce mi-am dorit, insa cu siguranta ca as putea insira aici o pagina cu ceea ce imi lipseste. Voi spune "pas" insa si voi intra in noul an gol de orice fel de dorinte rostite.
Exista Cineva care stie nevoile mele inainte inca de a fi gandite. Prea mult am incercat sa detin controlul si de prea multe ori am sfarsit prin a asculta cum ... creste piatra. Nu am inteles ca nu am cum sa detin controlul, chiar daca fac totul ca la carte. Asa ca voi lasa ingrijorarile zilei de maine celui care stie deja toate ce au sa se intample ori macar ma voi stradui sa i le las...
Am avut parte de momente frumoase, de momente in care am crezut ca explodez si de momente in care cota de exasperare a atins momente critice. Banuiesc ca si voi ati avut astfel de momente, pentru ca fiecare din voi a trait la fel cum si eu am trait. Poate cu alte aspiratii, cu alte reusite ori dezamagiri.
Dar singurul fapt care ne apropie este acela ca traim in acelasi timp.
Am muncit si am ras cu oameni frumosi, destepti si integri. Am calatorit impreuna, am avut parte de ghinioane si bucurii impreuna. Probabil ca nu ma voi mai intalni curand cu ei dar pentru asta raman amintirile. Daca mai raman si alea. (Aici este la ordinea zilei untul de arahide si americanii isi testeaza mirosul si implicit probabilitatea de a se captusi cu Alzheimer aducand borcanul pana la 20 de centimetri de nas si inhaland pe rand aerul... Recunosc ca eu cu nara stanga nu sunt atat de dibaci asa ca mai bine scriu anumite lucruri, nu se stie niciodata...)
Avem actiuni care converg sau care se intersecteaza la un moment dat. Gandim uneori la fel, reusim sa facem lucruri impreuna, radem, mancam impreuna. {Uneori suntem chiar concediati impreuna dar si asta face parte din ciclul vietii si trebuie sa transformam tristetea intr-o haina noua, intr-o noua lupta pentru viata.} V-ati gandit vreodata cum ar fi fost daca am fi avut toti aceeasi memorie colectiva sau aceleasi ganduri? Probabil ca da, probabil ca v-ati "pus" uneori in capul altei persoane si v-ati inchipuit cum gandeste sau cum gandeste despre voi...
Am pierdut ocazia de a scrie o carte in timpul pe care l-am avut la dispozitie in ultima jumatate de an si acum imi pare rau, convins fiind ca nu ma voi mai intalni cu o astfel de ocazie. Dar ma rog ca ideile sa nu-mi fie tocate de molii imaginare.
Dar am profitat imediat de oportunitatea de a cunoaste locuri noi, de a intalni oameni noi, o cultura noua, emotii, mirosuri si zgomote noi. Imi aduc aminte cum a fost primul impact aici, cand urechile mele refuzau sa auda ori sa inteleaga ceea ce auzeau. Bine, chiar si acum exista astfel de momente, dar este firesc sa nu stiu o groaza de cuvinte. Este amuzant cand intrebi candid ce inseamna cuvantul respectiv si ti se reformuleaza si constati ca era vorba despre ceva banal. Ceva banal despre care nu stiai nimic.
Am reusit sa le spun membrilor familiei mele ca ii iubesc, pe fiecare in parte, pentru ca era timpul potrivit sa o fac. Contrar usurintei cu care scriu toate lucrurile, exista inca vorbe pe care nu le pot scoate la iveala fara o anumita greutate.
Am invatat in acest an sa fiu smerit si sa traiesc cu mai putin. Asta m-a calit si m-a facut sa vad altfel lucrurile. Am coborat cumva la o realitate nicicand observata.
Am injurat cu mult patos actorii politici ai acestor vremuri si imi pare rau acum. Insa nu promit ca nu o voi face din nou, in limita timpului disponibil. Nu mai pot sa tac, nu atat timp cat sunt batjocoriti si calcati in picioare si mintiti oamenii care ii tin pe cei sus numiti in scaunele lor calde. Desi stiu ca si ei sunt la randul lor condusi de alti carmuitori ai desertaciunilor lumii acesteia... Inca mai sper ca romanii sunt oameni care reactioneaza atunci cand le ajunge cutitul la os...
Voi, cei din tara va pregatiti acum de petrecerea de revelion. Fiind dimineata aici, eu imi beau linistit ceaiul de fructe de padure in care am taiat generos bucati de ghimbir. Voi va puneti rochii cu spate gol, va sulemeniti, va coafati si va suiti in pantofi cu toc iar eu ma uit pe geam la zapada proaspat cazuta azi noapte. Deschid geamul si il inchid la fel de repede din cauza celor -13 grade de afara. Inca ma gandesc la ce program artistic vom aborda in seara aceasta.
Ne despart cateva ore, adica noi suntem mai tineri decat voi cu aceste cateva ore! Adica voi sunteti mai batrani si veti fi mai repede luati de valul sampaniei in aceasta seara decat noi. Chiar si asa, (pe nesimtite m-am captusit cu expresia asta) mai batrani fiind voi, va tin pumnii in noul an in care intram. Voi bea un pahar de vin gandindu-ma si la voi si la noul an in care cu totii intram!
Va doresc fiecaruia dintre voi reusite personale ori profesionale, sanatate si sa nu uitati ca NU este interzis sa visati! Este gratuit si este benefic, mai ales atunci cand sunteti invadati de oboseala si ganduri negative. Nu va lasati inima coplesita de neputinta, intindeti-va mainile si zburati. Este atat de usor! Macar in vis! Si nu uitati, inainte de toate exista Cineva care va stie nevoile inainte de a fi gandite de voi, care va iubeste neconditionat!
In rest, iubiti-va mult, distrati-va cu masura si ...zburati!
La Multi Ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu