Protest

                     

tăcerea e surdă.

din gânduri triste

se nasc rupturi.

amintirile copilăriei nu sunt

departe. ziua de ieri m-a umplut

de singurătate.

durerea iubitei m-a luat

pe neaşteptate. somnul nu m-a

cuprins lângă pieptul său…

…am găsit luna aseară. tu dormeai.

părul tău scânteia. ochii mei

te priveau flămânzi. tu dormeai…

în amurg aprind o stea.

-eşti tu-

poate vântul o va stinge, dar

întunericul îl transform in versuri…

păsări mă poartă încă. ele

nu au încetat să-mi zboare dorurile.

inima mea seamănă cu un bec.

ideile mele sunt absurde…

viaţa mea goneşte către cer.

visurile mele sunt două fulgere

luminând în câmpie.   

luptele pe care le port zilnic

îmi scurtează considerabil viaţa…

zilele în care evenimentele

mă pun la zid, le consider inexistente…

am vrut să ies la pradă. n-am putut.

victimele mele sunt nevinovate…

instinctele mele le mai opăresc uneori

cu imaginari aburi. mereu alerg

spre finaluri de vis…

- dacă tăcerea m-ar acoperi! -

parcă vreau să mă predau. 

n-am cui…

îmi arunc ultimile cuvinte pe fereastră:

un zgomot sec.

vreau să mă tăvălesc

într-un nor murdar.

parcă acum îmi dau duhul.

am murit… 

21.02.1998