Clientul

M-a privit initial uimit. Am schimbat carti de vizita. Apoi nu m-a mai privit, privind numai la cel de-al doilea interlocutor. Vorbeam dar nu se uita la mine. Probabil, m-a masurat in functie de ... umbra pe care o aruncam pe birou. Eu ca si intreg, eram cat jumatate din unul din picioarele sale. Burta lui semana mai curand a bute. Ii mai lipseau in acest sens doua cercuri si ceva cuie. Mi-a trebuit un timp pentru a inceta sa ma minunez de gabaritul sau depasit. Apoi am incercat sa intru in carti. Incet. Diplomat.
Cand a fost cazul, am intrat in jocul cuvintelor aruncate peste masa si am spus ce vreau. Ce documente vreau. A fost uluit. M-a privit. Dintr-o data existam. Dintr-o data a privit dincolo de carnea mea, absenta fiind... Dintr-o data faceam parte din joc. M-a descoperit brusc. Oare atat de putina incredere inspir la prima impresie? Mi-a spus ca nu-mi poate da unele documente, dar ca imi poate facilita accesul nestingherit la cea mai mare parte a cererilor mele. " Vreau doar banii mei, care sa-mi insenineze Craciunul, apoi va dau tot ce vreti" - mi-a spus senin, ca o zi de primavara... Am plecat cu el. Avea o masina de teren greu de descris. Pe afara nu se mai vedea marca iar in interior nu se mai zarea interiorul... (in acest moment din peretele camerei se aud gemete intense... dau televizorul mai tare, insa gemetele il egaleaza... nesansa... ea geme atat de tare incat il acopera atat pe el cat si pe umilul meu televizor; apoi tacere. sper ca au murit fericiti) Isi cere scuze pentru mizeria din autovehicul (in continuare nu am dibuit marca, pentru ca si volanul cred ca era modificat) apoi plecam sa ma cazeze aici, unde iar se aud gemete in delir... [Halal recomandare de pensiune mi-a facut avocatul. Pesemne ca are amintiri unduitoare de aici. Mi-am scos o bere din frigider si am aruncat-o in zapada din balcon. Astia din perete isi dau palme si urla. Fugiiitzi. Daca se opintesc putin in peretele de rigips, astia ajung cu usurinta in patul meu....]
La televizor se anunta cod galben de viscol. Sa fie! Eu sunt in Botosani si sper sa reusesc sa plec pana de Craciun. Sper sa ma extraga si pe mine firma cumva de aici, pe orice cale. De altfel, oamenii locului fac mancare excelenta. Mai devreme am mancat o tochitura cu mamaliguta. [vecinii gafaie in continuare, inca au baterii, se aud zgomote de lemne rupte - pesemne au rupt patul]
Am monopolizat azi activitatea intregului birou cu cererile mele de informatii. [asta din perete cred ca a facut-o negresa pe vecina, atatea palme s-au auzit. O avea nevoie de ajutor? La ea ma refer...]
Ca sa inchid bucla, dupa ce m-am cazat, clientul m-a dus la sediul unde avea documentele contabile. Aici am dat toata activitatea peste cap prin cererile mele. In mod nefiresc, oamenii imi dau toate informatiile cerute. Cred ca este primul client care cel putin aparent, raspunde direct interesat la toate intrebarile si inca foarte profesionist. [vecinii au dat drumul la dus: era si timpul, credeam ca cineva va lua foc, oricum au fost in timpul standard...]
Ma intorc la bere si o recuperez din zapada pana la genunchi din balcon. O gasesc cu greu si o deschid: sfaraie duios. [vecinul tuseste, asa, ca si cum ar face un cocos care crede ca si-a ingenuncheat gaina, apoi se aude o alta palma: s-au imprietenit...]. V-ati prins: Am aruncat-o in zapada pentru ca frigiderul nu era bagat in priza. De ce ar fi? Afara sunt acum cel putin -12 grade. Un miros suav, de gratar, mi se insinueaza in par in timp ce scutur berea de zapada. Este 23 fara ceva, sigur vor crede ca sunt nebun daca mai cobor la ora asta sa cer o friptura (sanatoasa) de porc. Mananc niste covrigei vanilati. Berea isi face lenesa loc printre cocoloasele de aluat formate pe gatlej... Mai citesc un email. [vecinul tuseste: este clar, nu este de cursa lunga]. Mi-e foame, m-am gandit ca boul la carne (...). Lupul din mine face legea. Hotarat trebuie sa cobor. Mi-e foame de carne....