Eli, Eli, Lama Sabachtani? (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?) Asa isi incepe David Psalmul 22. Asa a strigat si Mantuitorul pe cruce.
Asa imi vine si mie sa strig, cand vad ca sunt din ce in ce mai mult scufundat in neagra mocirla a neputintei de a fi doar un simplu fir de praf in bataia vantului... Intr-un peisaj hibernal, unde nimic nu se mai intampla. Imi este mai la indemana aceasta forma de strigat interior...
Si atunci ma intorc mereu la Iov (va recomand tuturor, calduros sa cititi aceasta carte din Biblie!), la peisajul Biblic atat de mult incercat in credinta de catre insusi Dumnezeu.
http://biblia.resursecrestine.ro/iov
In cartea sa "Dumnezeu e mai aproape decat crezi", John Ortberg are o abordare foarte apreciata de mine privind cartea lui Iov.
Dupa cum bine stiti, Iov era un om placut lui Dumnezeu, fara vina si integru, dar care devine un personaj fara voia sa in povestea dintre satan si Dumnezeu. Acesta din urma i-a daruit o viata minunata, direct proportionala cu ascultarea pe care Iov o practica. In momentul in care personajului cu coarne i se permite sa aduca dezastrul in viata lui Iov, iarna hibernala s-a asternut asupra existentei acestuia.
Iov isi pierde pe rand vitele, averea, slujitorii, copiii. El insa jeleste, se inchina, plange si lauda numele Domnului.In fata suferintei el ramane credincios lui Dumnezeu.
Cand este acoperit de bube din cap pana in picioare, el primeste cu inima deschisa si necazul acesta, stiind ca vine de la Dumnezeu. Prietenii sai vin de la mare departare auzind despre necazurile acestuia si izbucnesc in lacrimi la vederea acestuia: nimic nu-i pregatise pentru imaginea pe care Iov o arata in jurul sau. Sapte zile acestia au stat in tacere si au plans impreuna cu Iov fara a-i adresa un cuvant. (de aici a ramas si obiceiul evreiesc de "a sta shiva" - a sta sapte zile - prietenii vin si stau sapte zile cu persoana in doliu).
Asa cum descrie Ortberg, "Iov este absolut convins ca Dumnezeu l-a parasit si se plange ca ceea ce vrea cu adevarat este o sansa de a regla conturile cu acesta intr-o confruntare directa, ca de la om la Dumnezeu".
Dumnezeu ii raspunde lui Iov tot cu intrebari, pentru a-l face pe acesta sa inteleaga ce fel de persoana este EL.
Prin faptul ca Dumnezeu ii arata lui Iov ca El isi gaseste placerea inclusiv in animalele care la prima vedere nu par bune la nimic ("pentru ca Domnului ii place extravaganta, lui ii place sa se delecteze cu frumusetea celor mai putin importante creaturi - Anne Dillard"), acesta ii spune de fapt lui Iov ca merita sa fie cu El, merita sa fie in viata si sa il urmeze. Pentru ca Dumnezeu este bun in mod gratuit si de o generozitate imposibil de stapanit si irational in dragostea Sa. Dumnezeu iubeste extravaganta! Este bun fara absolut niciun motiv, este bun pentru ca ii place sa daruiasca. Exista tinuturi pustii in care nimeni nu traieste dar in care El trimite apa pentru ca acele locuri sa fie pline de frumusete!
Asadar, Mantuitorul a strigat pe cruce: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit? Crucea reprezinta paradoxul suprem: Dumnezeu traieste experienta absentei lui Dumnezeu, astfel incat sa se poata apropia de noi in pierderea si in suferinta noastra.
In cartea lui Iov, ni se arata de fapt ca o fiinta omeneasca poate sa ramana alaturi de Dumnezeu cu credinta si dragoste chiar in toiul unui peisaj hibernal... Cum statea el pe gramada de cenusa, facand sa-i supureze ranile cu ajutorul cioburilor vaselor de lut sparte, pe cand se simtea zdrobit, bolnav, batjocorit, nedumerit si deznadajduit, Iov a descoperit un lucru pe care oamenii care sufera invata ceva mai bine ca oricine altcineva. El nu era singur, nici macar in peisajul acela hibernal. Era cu Dumnezeu! In finalul cartii, Iov este bun in mod gratuit, este incontrolabil de generos, iubeste irational, daruieste fara niciun motiv... Pune nume fetelor sale cu totul neobisnuite (Iemima - porumbita; Chetia - scortisoara; Cheren-Hapuc - cornul fardului de pleoape...) si le da chiar si o mostenire, lucru total neobisnuit in lumea antica, fetele fiind considerate de importanta strategica minima...
De aceea ma intorc mereu la aceasta carte, pentru ca are darul de a ma aduce pe linia dreapta. Pentru ca este o scena pe care ma regasesc de fiecare data cand vine iarna in sufletul meu, chiar daca prima data nu inteleg de ce... care este rostul acestei ierni venita pe neasteptate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu