Calatoria

Am ajuns in gara Suceava cu aproape o ora inaintea plecarii trenului. Gara, frumoasa pe afara si dezolanta pe interior. M-a trasnit un puternic miros de imputit. Zece metri mai incolo, un boschetar isi usca ceea ce ar fi trebuit sa fie niste sosete, pe un calorifer. Imi era foarte foame, dar brusc mi-a trecut... Un altul isi sufla mucii intr-un colt, apasandu-si frenetic fiecare nara si facand sa zboare cate un mic gheizer din fiecare. Descumpanit am iesit din gara si m-am infundat in transeele de zapada, cu arme si bagaje. Am mers cateva sute de metri si am gasit un magazin mixt, de la care m-am aprovizionat cu articole de bagat sub nas pentru lunga noapte ce urma. M-am intors in gara si am iesit direct pe peron. Inauntru aerul devenise irespirabil. Afara, la -15 grade blugii s-au transformat repede in tabla...
Pe peron, printre calatori o femeie cu o fetita care cara o cutie speciala pentru animale. Desigur ca m-am gandit instantaneu ca nu imi doresc sa fiu vecin de compartiment cu ele! La un minut dupa gandul meu, femeia imi expune rugamintea de a o ajuta cu bagajul, precum si faptul care vagonul 3. Vine trenul, urcam si descoperim ca suntem vecini de compartiment... Este clar ca nu voi dormi. Copila vorbeste zgomotos despre serbare si alte evenimente la fel de interesante pentru mine. Pisica nu zice nici pas, se preface moarta in cusca ei. La prima statie urca un fost CFR-ist, mecanic de locomotiva. Mai mergem putin si apoi ne oprim undeva, intr-o halta, pret de 4 ceasuri. Mecanicul injura frumos pe actualii conducatori ai firmei in care a activat pret de 30 ani. Ne spune povesti frumoase, din vremurile in care el era fochist, apoi ucenic pe locomotivele cu aburi. Copila adoarme, incovrigata pe 2 scaune. Trenul porneste aproape in zori de zi. La urmatoarea statie mai urca un domn, care are treaba in Constanta. Pisica isi incepe activitatea, miauna ca beata, aproape plangand. Femeia o scoate din cusca si o lasa libera. Fetita se trezeste si incepe sa turuie. Dupa zece minute suntem acoperiti toti cu zeci de fire de par alb, de la pisica. Imi bag botul in punga de mancare. Dupa cinci minute toata lumea are propria punga sub bot. In compartiment candeste acum a copane, snitel, muschi file si probabil a urina de pisica.
Trenul opreste iar aiurea, intr-o mare de zapada. Copila vorbeste fara sat, spune poezii, numara si smulge blana pisicii cu o frenezie greu de descris. Sunt atat de obosit ca nici nu as putea dormi. Urasc trenul pe distante lungi. Vedem pe rand doi iepuri, o vulpe, niste rate salbatice. Totul este o mare intindere alba. Prin geam urla vantul de-a dreptul. Transformam o perdea in garnitura. Se face mai cald. Imi scot haina dar raman cu fularul si 3 pulovere. Nu-mi este frig, dar asta abia dupa 7 ore in care situatia a fost alta. Pisica ne-a calarit pe toti, pe rand. In compartimentul alaturat este o trupa de tuciurii ce merge la Constanta cu dansul caprei. Rad zgomotos, ragaie si trantesc usa. Ies pe hol sa ma mai dezmortesc, insa duhoarea ce vine de la buda ma doboara... Teoretic, mai avem 5 ore pana la destinatie. Afara nu se vede la mai mult de 50 metri...
Fetita spune povesti inchipuite de o ora. Nu o asculta nimeni, nici macar pisica, care se linge trist intre pulpe... Au trecut mai bine de 12 ore de cand am plecat la drum. Mi-e somn si probabil as adormi instantaneu daca tenia de fata ar inchide gura pret de cateva minute. Vreau acasa, in patul meu...

Sent via BlackBerry from Vodafone Romania