M-am gandit eu cu temei ca ar fi mai bine sa fac drumul pana la aeroport cu un microbuz care sa ma lase la imbarcare.
Zis si facut: am facut rezervarea si la ora 16.30 am plecat. Fireste ca soferul nu a avut sa-mi dea bilet, drept pentru care va trebui sa fac un drum pana agentie, abia la intoarcerea de la Botosani. Nu-i nimic, am zis, se mai intampla...
Am inceput sa rulam, intovarasiti de o ploaie absurd de insistenta. La un moment aceasta s-a transformat in lapovita si apoi in zapada. Acum ploua cu ghiata, se aude cum bate ghiata in tabla de deasupra. Soferul o arde ciobaneste cu viteza. Mi-au inghetat picioarele pentru ca am prins loc in spatele masinii, unde caldura nu ajunge. Nu-i nimic, ma voi incalzi cand ajung, poate beau un vin cald.
Soferul doar ce a facut o manevra brusca iar masina a fugit de cur. Apoi iar. Spaniolul de langa mine si-a pus centura. Apoi si pasagera din capatul banchetei. Trecem pe langa TIR-uri iar parbrizul este improscat secunde bune de zoaiele de pe autostrada. Din nou manevre bruste, care sunt resimtite cu mult drag (...) In spate. Iar depind de altcineva. Mi-am facut cateva cruci cu limba: bancheta este prea mica pentru a avea loc sa-mi misc mana...
Mai avem cativa kilometri de fapt vreo 36... Continua sa ploua cu ghiata.
Microbuzul continua sa salte ca o coaja pe sosea. Sunt sigur ca voi ajunge la timp pentru imbarcare. Am staruit azi prea mult pentru a reusi sa ajung la destinatie.
In fata mea este o femeie cu doi copii mici. Baiatul, nu mai mare de patru ani spune razand ca Mos Craciun este tata-sau. Eu cred ca am aflat adevarul prin clasa I. Apoi am spus colegei de banca. A doua zi, ma-sa a cautat-o pe mama si i-a spus cu obida ca i-am stricat fetei ei copilaria. Ei bine, copilaria i-a fost stricata prin clasa a VII -a cand ea a inceput sa fie inghesuita pe sub scari de baietii din clasa a VIII-a....
Mai am putin... Mi-a facut creierul zdrente soferul asta. Este si noapte si nu se vede nimic afara. Suntem acum pe portiunea de autostrada care este turnata. Fundul microbuzului face ca tamba... Salta in toate directiile... Bine ca nu am mancat nimic. Mesajele curg tarla pe email, iar eu scriu ca si cum acum invatat sa slobozesc cuvintele! Ghiata loveste din ce in ce mai tare plafonul microbuzului. Bloody hell, pe sosea este zapada si ghiata cred, iar noi mergem in continuare cu viteza mare. Cred ca se vede Bucurestiul, of, am scapat si de data asta. Sper sa am mai mult noroc cu avionul, desi stiu ca merg spre inima inghetata a Moldovei, unde ieri aeroportul era plin de zapada. Urmeaza imbarcarea in sania zburatoare...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu