Tentativa de evadare

trenul plecase. el plecase

lãsând în urmã toate amintirile mele.

plecase. şi gândurile mele plecaseră

odată cu el. primăvara lucrurile se văd

altfel. chiar şi tentativele se înmulţesc

peste mãsurã. eu şi tentaţia…

mi-am lăsat sufletul să curgă

într-o mare moartă. acum agonizează.

suflet pierdut în imensitatea tăcerii.

storc hainele pierzaniei şi pământul,

setos mă înghite.

turnul din care priveam marea moartă

a căzut în sfârşit. acum privirile-mi rătăcesc

asupra urmelor paşilor mei. 

vin de acolo
şi se duc nicăieri.

paşii mei nu duc nicăieri...

…rugăciunea mi-a fost auzită.

instantaneu m-am transformat

într-o corabie. pânzele sunt rupte

dar la ce mi-ar folosi? o corabie pustie

înseamnă o corabie fără sens. sufletele

mele au pierit în valuri, ori au fost

ademenite pe Insula Sirenelor.

ies din vis naufragiind…

parcă şi acum simt buzele-n sărut

parcă şi acum mă incolăcesc în jurul tău,

  parcă şi acum văd stelele arzând pe lac,

parcă şi acum îmi împodobesc clipele cu tine.

trenul trebuia să ajungă la destinaţie

iar eu scriam aplecat peste masă. eu

scriam fără încetare, deşi trenul te dusese

departe de mine. soarele răsărise,

dar eu nu-l vedeam. mă înveşmântasem

într-un aer de foc. vedeam visuri murind;

visuri prăbuşindu-se-n adâncurile

mării moarte. speranţele se luptau

                   cu visurile murind…                      

             21.02.1998