Georgiana

Georgiana rade infundat ori de cate ori are ocazia sa o faca. Foarte curioasa din fire, invata repede tot ce trebuie sa stie. Melodia de la telefonul ei ne provoaca atat mie cat si Laurei reactii virulente, dar vesele: sunt Alin, Alin, Alin, alo da; bine, tu? La birou, stranuta des, indiferent ca este ori nu racita. Timp de doua zile m-a asistat intr-o misiune la un client din capitala. In tot acest timp, probabil ca a stranutat de 100 de ori. Niciodata nu stranuta mai putin de trei ori, astfel ca cele sapte femei-economizde ce trudeau in biroul gen vagon (cu truda se ocupa cel mai putin contabila sefa, care nu stia pe ce lume se afla anul trecut; anul acesta nu stia ce cauta pe lumea asta, repetand mereu ba ca este foarte proasta, ba ca cineva i-a furat niste sheet-uri dintr-un fisier, ba ca este foarte preocupata sa afle ceasul plecarii noastre de pe capul ei...) Izbucneau intr-un cor pe tot atatea voci: noroc, sanatate, faci chef, noroc, sanatate... Nori intregi de virusi s-au revarsat ca un potop peste intreg departamentul clientului, astfel ca exista posibilitatea reala ca de luni efectivele acestuia sa scada dramatic... Trei pachete de servetele abia i-au putut stavili lichidul nazal, caruia nu o sa-i spun muci, pentru ca Manuela m-ar face scarbos... Sarmanul ei flacon de Vibrocil a fost abuzat cu sarg. Dat fiind varsta Georgianei, doctor de-as fi fost, i-as fi recomandat altceva...

Desi nu avea neaparat nevoie, Georgiana si-a montat de curand un aparat dentar, pentru a-si indrepta zambetul! Acum rade si isi ascute buzele sugubat, pentru ca deocamdata probabil, durerea dintilor si discomfortul sarmei medicinale ii confera un feeling nenatural. Georgiana se emotioneaza repede, putand trece foarte repede de la ras la plans, asta mai ales atunci cand o imbratiseaza pe Mini, indiferent de ocazie. Conducatorul departamentului verificat de noi a intrat ieri vijelios in birou si fara sa se uite in jur si-a introdus ipoteticul organ sexual intr-un oponent absent in acel moment. Georgiana a tresarit scurt si s-a uitat cu o mirare inocenta catre mine. I-am dat din ochi asigurari ca nimik nu este asa cum pare... Cainii care latra, nu musca... Desi se stabilise sa ramanem si vineri seara, in urma discutiei cu clientul, am agreat (spre bucuria consoartei clientului dar si a contabilei sefe, care nu ar fi dorit sa-si strice sambata la birou) sa finalizam misiunea vineri seara si sa ne intoarcem tot in acea seara. Ca un facut, la plecarea de la client, datorita traficului intens, a trebuit sa iesim din capitala prin Popesti-Leordeni, apoi pe langa groapa de gunoi. Cum Georgiana mozolea (tot datorita durerii de dinti, legati strasnic cu doua randuri de sarma) un fel de placinta dobRogeana calda, apropiindu-ne de groapa de gunoi a metropolei, a actionat butonul de recirculare a aerului interior. Nici macar nu stiu de ce a mai facut acest lucru, cata vreme organul ei olfactiv fusese avariat de doua zile de pleiada picaturilor impotriva mucilor. Dupa ce am trecut de zona urat mirositoare am actionat din nou butonul de recirculare, pentru a reveni la o aerisire normala a masinii. Inutil insa, cu toate manevrele noastre, butonul a ramas blocat pe recirculare aer, astfel ca doua ore am avut de ales intre a merge cu unul dintre geamuri cracanat ori a merge cu aerul conditionat pornit, insa gradele ar fi fost aceleasi... Altfel, nu as mai vazut nimik, datorita aburirii geamurilor... Tot ce este posibil ca onorabila mea colega sa vina luni cu urechea infundata datorita curentului creat si ma tem ca tubul verde de picaturi nazale nu-i va mai fi de folos...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania