Nu am fost niciodata mai gras decat sunt acum. Adica nu am fost niciodata gras. Deci nu am cum sa stiu cum este sa fii gras... Pentru ca drumul de la Bucuresti la Constanta presupune doua ore, am discutat cu pasagera mea inopinata vrute si nevrute. Discutiile au deviat de la religie si literatura la pozitiile pe care grasii le au la dispozitie pentru a imparti perna. Impropriu spus impartit perna pentru ca in acele momente numai de perna nu iti arde...
Ideea este ca am ajuns sa discutam un fel de ecuatii cu o necunoscuta, necunoscuta fiind exprimata de cele mai multe ori in centimetri.
Deci, daca ea are 50 cm de buci iar el are 50 cm de burta, de cati centimetri de material (ma scuzati) este nevoie ca operatiunea sa fie valida si rezultatul sa nu fie un numar negativ? Cred ca optiunile sunt limitate dar nebanuite sunt posibilitatile umanoizilor!
Inainte de acesta ecuatie, am discutat - de fapt am avut un monolog - despre partea intunecata si partea luminoasa a fortelor supranaturale.
Gandindu-ma la ce a spus parintele Ilie Cleopa: "daca la oras diavolul poate sa vina sub mai multe forme: o carte, un prieten, o femeie, in sihastrie vine insa personal...", mi-am adus aminte - si am evocat tovarasei mele de calatorie - de singura mea experienta personala cu partea intunecata, respectiv personajul cu coarne, care a decis sa vina personal sa ma atentioneze ca nu sunt atat de puternic precum ma laudasem cu putin timp in urma unor prieteni, carora le-am spus de altfel exact acelasi lucru, cum ca incornoratul nu ma poate influenta.
Evident am gresit si m-am supraapreciat.
Intamplarea s-a produs pe fondul unor adanci framantari despre existenta celor doua forte mai sus amintite, in perioada in care cu sete studiam Cuvantul si a avut loc la ceas de noapte in exact camera mea, cu mult timp in urma.
Atat de mult a dorit sa ma convinga de existenta lui, incat personajul cu coarne si ochi rosii, cu glas metalic, a venit personal... Sa-mi vorbeasca si sa ma convinga de faptul ca puterea este de partea lui. Pana ce nu am invocat numele Tatalui Ceresc aratarea nu s-a lasat dusa... Minute bune dupa aceea mi-am dat seama ca eram aproape inghetat si paralizat mai mult din cauza zgomotului metalic, nepamantean a vocii necuratului.
De atunci, am aratat respectul si slava doar Creatorului.
Luni in sir nu am avut curajul sa povestesc nimanui intamplarea mea, pentru ca, asa cum aveam sa aflu mai tarziu, toata lumea a crezut ca a fost doar un cosmar. Eu insa stiu ca am primit atunci vizitele ambelor forte...
Ieri am fost la un client iar la pranz, am coborat cu Daniela sa bagam ceva sub nas si anume mancare. In meniu era scris tentant: vaca cu urechi de lemn. Sa ne intelegem, vaca nu a avut urechi de lemn ci asa au hotarat sa numeasca niste oameni cu ochi oblici niste ciuperci. Bineinteles ca vaca se terminase pana am ajuns noi la masa, nici urechile de lemn nu se mai vedeau. Asa ca am ales ceva la fel de sanatos, adica ceafa de pork cu cartofi prajiti...
Am incheiat ziua apoteotic cu cativa hot-dog si o Cola.
Pentru ca ziua sa se termine la fel de nociv, Steaua a pierdut la scor de handball! Azi insa, la ora pranzului, am introdus in orificiul bucal o excelenta vaca, bine garnisita cu ciuperci si sos alb. Bucatarul nu a precupetit niciun efort pentru a-mi incanta flamandele simturi!
Dupa ce am amestecat furibund impresii despre sex, religie si mancare, imi dau seama de faptul ca necuratul nu a incetat sa-mi dea tarcoale...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu