Foamea

M-am trezit la ora 5 azi dimineata.
Cu noaptea in cap! Mi-am facut toaleta obisnuita, m-am suit in masina si am luat drumul Bucurestilor! Mi-am luat colega de acasa si am intrat pe autostrada. Drumul, destul de lejer, desi isi anuntasera prezenta guvernantii, in scopul taierii unei panglici pe tronsonul Medgidia - Constanta. Dar astia dorm pana tarziu... Panglica trebuia sa fie taiata acum multi ani, insa da bine la imagine sa inaugurezi ceva in prag de alegeri...
Mergem la un curs privind raportarea pe IFRS. Drumul este luminat intens de o Luna plina, fabuloasa, ce arunca umbre fantastice prin straturile de cer liber, fara ceatza. Nu avem chef de vorba niciunul. Este prea devreme. La ora asta am fi fost fiecare in patul sau. Lasam radioul sa mearga. Se anunta deja Mos Craciun... Spre disperarea mea eterna!
Ajungem la Fetesti, bem in fuga cate o cafea, apoi urcam lenesi in masina. Ne facem chef de vorba. Mancam in liniste cate un sandwich, gros cat un turn! Dar bun! Colega mea a facut unul si pentru mine! Cu greu I'll termin...
Totul incepe apoi sa semene cu un peisaj de poveste. Ceata este atat in dreapta cat si in stanga autostrazii. In dreapta, copacii par ca stau in aer, ceata este foarte joasa, la nivelul trunchiurilor copacilor, astfel ca se vad doar coroanele acestora. Brusc, ceata apare si pe banda noastra de mers. Reduc viteza la 150 km/ora... Merg cu toate simturile ascutite. Ajungem in cele din urma la curs, care a inceput de ceva timp.
Ne intalnim cu alte doua colege. Lumea pare vioaie, vad si cativa cunoscuti. Pana la ora 10 a fost OK, cursul foarte interesant. Se da apoi pauza de cafea si o mica gustare. Se stinge tot de pe mese, instantaneu.
Din nou in sala pentru doua ore, la fel de interesant. La pranz insa, s-a rupt lantul. Toata lumea se repede la mancare. Multa mancare, prea multa! Sarmale, carne de pui, chiftele, salate, sparanghel si alte bunataturi. Practic lipsea de acolo un sobor de preoti... sa dea cu busuiocul dupa meseni...
In cinci minute se asterne tacerea peste toata lumea. Un trafic infernal pe langa platouri, zgomote de cutite cazand, -ba multi si-au suflecat manecile si au renuntat la tacamuri - doar furculite lovind frenetic vesela intr-un drum du-te vino intre farfurii si sub nas... Toti au farfuriile pline si baga material in gaurile negre in care materia dispare hulpav...

Auditorii par destul de flamanzi. Dulciurile dispar si ele instantaneu.
In sala, toata lumea pare deodata adormita. Se expune IAS 16. Lumea casca. Lectorul vorbeste repede si da slide dupa slide. Ne pierde la un moment pe toti. Impozite amanate. Lumea se trezeste si se uita in jur apatic. Se mai da o pauza. Se mai fumeaza pe holuri...

Intarziatii cauta mancare. Necastigator...
Laura ne introduce pe ordinea de zi dorinta ei de a merge pe la piata de flori... Apoi o introduce iar spre amuzamentul (sau disperarea sefei :). S-a hotarat: mergem. Ne intalnim cu o veche colaboratoare si discutam despre energie verde. Dobanzi nedeductibile si gradul de indatorare, explica lectorul, care din cand in cand intreaba sala daca audienta mai este cu el. Auditorii ramasi la curs mai ridica uneori capatanile... Multi au cedat nervos ori au preferat sa doarma acasa...
Foamea a fost invinsa si azi, gratie pomenii generoase a sponsorilor seminarului.
Ne pregatim sa plecam spre casa, noi trebuie sa invingem ceatza de pe autostrada!

Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Iata, stau la usa si bat...

Despre ipotetic sex, religie si mancare...

Nu am fost niciodata mai gras decat sunt acum. Adica nu am fost niciodata gras. Deci nu am cum sa stiu cum este sa fii gras... Pentru ca drumul de la Bucuresti la Constanta presupune doua ore, am discutat cu pasagera mea inopinata vrute si nevrute. Discutiile au deviat de la religie si literatura la pozitiile pe care grasii le au la dispozitie pentru a imparti perna. Impropriu spus impartit perna pentru ca in acele momente numai de perna nu iti arde...
Ideea este ca am ajuns sa discutam un fel de ecuatii cu o necunoscuta, necunoscuta fiind exprimata de cele mai multe ori in centimetri.
Deci, daca ea are 50 cm de buci iar el are 50 cm de burta, de cati centimetri de material (ma scuzati) este nevoie ca operatiunea sa fie valida si rezultatul sa nu fie un numar negativ? Cred ca optiunile sunt limitate dar nebanuite sunt posibilitatile umanoizilor!

Inainte de acesta ecuatie, am discutat - de fapt am avut un monolog - despre partea intunecata si partea luminoasa a fortelor supranaturale.
Gandindu-ma la ce a spus parintele Ilie Cleopa: "daca la oras diavolul poate sa vina sub mai multe forme: o carte, un prieten, o femeie, in sihastrie vine insa personal...", mi-am adus aminte - si am evocat tovarasei mele de calatorie - de singura mea experienta personala cu partea intunecata, respectiv personajul cu coarne, care a decis sa vina personal sa ma atentioneze ca nu sunt atat de puternic precum ma laudasem cu putin timp in urma unor prieteni, carora le-am spus de altfel exact acelasi lucru, cum ca incornoratul nu ma poate influenta.
Evident am gresit si m-am supraapreciat.
Intamplarea s-a produs pe fondul unor adanci framantari despre existenta celor doua forte mai sus amintite, in perioada in care cu sete studiam Cuvantul si a avut loc la ceas de noapte in exact camera mea, cu mult timp in urma.
Atat de mult a dorit sa ma convinga de existenta lui, incat personajul cu coarne si ochi rosii, cu glas metalic, a venit personal... Sa-mi vorbeasca si sa ma convinga de faptul ca puterea este de partea lui. Pana ce nu am invocat numele Tatalui Ceresc aratarea nu s-a lasat dusa... Minute bune dupa aceea mi-am dat seama ca eram aproape inghetat si paralizat mai mult din cauza zgomotului metalic, nepamantean a vocii necuratului.
De atunci, am aratat respectul si slava doar Creatorului.
Luni in sir nu am avut curajul sa povestesc nimanui intamplarea mea, pentru ca, asa cum aveam sa aflu mai tarziu, toata lumea a crezut ca a fost doar un cosmar. Eu insa stiu ca am primit atunci vizitele ambelor forte...

Ieri am fost la un client iar la pranz, am coborat cu Daniela sa bagam ceva sub nas si anume mancare. In meniu era scris tentant: vaca cu urechi de lemn. Sa ne intelegem, vaca nu a avut urechi de lemn ci asa au hotarat sa numeasca niste oameni cu ochi oblici niste ciuperci. Bineinteles ca vaca se terminase pana am ajuns noi la masa, nici urechile de lemn nu se mai vedeau. Asa ca am ales ceva la fel de sanatos, adica ceafa de pork cu cartofi prajiti...
Am incheiat ziua apoteotic cu cativa hot-dog si o Cola.
Pentru ca ziua sa se termine la fel de nociv, Steaua a pierdut la scor de handball! Azi insa, la ora pranzului, am introdus in orificiul bucal o excelenta vaca, bine garnisita cu ciuperci si sos alb. Bucatarul nu a precupetit niciun efort pentru a-mi incanta flamandele simturi!




Dupa ce am amestecat furibund impresii despre sex, religie si mancare, imi dau seama de faptul ca necuratul nu a incetat sa-mi dea tarcoale...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Georgiana

Georgiana rade infundat ori de cate ori are ocazia sa o faca. Foarte curioasa din fire, invata repede tot ce trebuie sa stie. Melodia de la telefonul ei ne provoaca atat mie cat si Laurei reactii virulente, dar vesele: sunt Alin, Alin, Alin, alo da; bine, tu? La birou, stranuta des, indiferent ca este ori nu racita. Timp de doua zile m-a asistat intr-o misiune la un client din capitala. In tot acest timp, probabil ca a stranutat de 100 de ori. Niciodata nu stranuta mai putin de trei ori, astfel ca cele sapte femei-economizde ce trudeau in biroul gen vagon (cu truda se ocupa cel mai putin contabila sefa, care nu stia pe ce lume se afla anul trecut; anul acesta nu stia ce cauta pe lumea asta, repetand mereu ba ca este foarte proasta, ba ca cineva i-a furat niste sheet-uri dintr-un fisier, ba ca este foarte preocupata sa afle ceasul plecarii noastre de pe capul ei...) Izbucneau intr-un cor pe tot atatea voci: noroc, sanatate, faci chef, noroc, sanatate... Nori intregi de virusi s-au revarsat ca un potop peste intreg departamentul clientului, astfel ca exista posibilitatea reala ca de luni efectivele acestuia sa scada dramatic... Trei pachete de servetele abia i-au putut stavili lichidul nazal, caruia nu o sa-i spun muci, pentru ca Manuela m-ar face scarbos... Sarmanul ei flacon de Vibrocil a fost abuzat cu sarg. Dat fiind varsta Georgianei, doctor de-as fi fost, i-as fi recomandat altceva...

Desi nu avea neaparat nevoie, Georgiana si-a montat de curand un aparat dentar, pentru a-si indrepta zambetul! Acum rade si isi ascute buzele sugubat, pentru ca deocamdata probabil, durerea dintilor si discomfortul sarmei medicinale ii confera un feeling nenatural. Georgiana se emotioneaza repede, putand trece foarte repede de la ras la plans, asta mai ales atunci cand o imbratiseaza pe Mini, indiferent de ocazie. Conducatorul departamentului verificat de noi a intrat ieri vijelios in birou si fara sa se uite in jur si-a introdus ipoteticul organ sexual intr-un oponent absent in acel moment. Georgiana a tresarit scurt si s-a uitat cu o mirare inocenta catre mine. I-am dat din ochi asigurari ca nimik nu este asa cum pare... Cainii care latra, nu musca... Desi se stabilise sa ramanem si vineri seara, in urma discutiei cu clientul, am agreat (spre bucuria consoartei clientului dar si a contabilei sefe, care nu ar fi dorit sa-si strice sambata la birou) sa finalizam misiunea vineri seara si sa ne intoarcem tot in acea seara. Ca un facut, la plecarea de la client, datorita traficului intens, a trebuit sa iesim din capitala prin Popesti-Leordeni, apoi pe langa groapa de gunoi. Cum Georgiana mozolea (tot datorita durerii de dinti, legati strasnic cu doua randuri de sarma) un fel de placinta dobRogeana calda, apropiindu-ne de groapa de gunoi a metropolei, a actionat butonul de recirculare a aerului interior. Nici macar nu stiu de ce a mai facut acest lucru, cata vreme organul ei olfactiv fusese avariat de doua zile de pleiada picaturilor impotriva mucilor. Dupa ce am trecut de zona urat mirositoare am actionat din nou butonul de recirculare, pentru a reveni la o aerisire normala a masinii. Inutil insa, cu toate manevrele noastre, butonul a ramas blocat pe recirculare aer, astfel ca doua ore am avut de ales intre a merge cu unul dintre geamuri cracanat ori a merge cu aerul conditionat pornit, insa gradele ar fi fost aceleasi... Altfel, nu as mai vazut nimik, datorita aburirii geamurilor... Tot ce este posibil ca onorabila mea colega sa vina luni cu urechea infundata datorita curentului creat si ma tem ca tubul verde de picaturi nazale nu-i va mai fi de folos...
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Ziua buna se cunoaste de dimineata...

Scrisoarea

Doar un suflet zdrobit...

 Nemurire

au dispărut norii. miresmele verii mă încântă şi păsările mele, moarte de cu seară au început să cânte…

au dispărut lacrimile. razele soarelui le-au uscat, iar chipul meu străluceşte acum în oglindirea lacului…

ţipetele mele, disperările mele, prăbuşirile în adâncuri, toate au dispărut, asemeni păsărilor mele ce au murit într-o seară…

condamnat fiind la soare, paşii mă poartă de sub cerul înnourat, pe tărâmurile zeilor. ceaţă. nu-mi găsesc mâinile. beau în fugă ceva. nectar. simfoniile cerului mă imbată, culorile îmi umplu sufletul cu pajişti înflorite. miresme… apele mele tulburi s-au convertit în repezi râuri.fum se înalţă din pustiite temerile mele. frunzele mi-au potopit gândurile, trandafirii mi-au înţepat nervii,

iar aceştia agonizează acum desumflaţi…

 

în spatele meu, copacii şi-au desfăcut florile. mâinile mele caută în neştire poarta Raiului.

21.02.1998

     Doar tăcere

 

o priveam flămând 

şi nu-mi dădeam seama 

că începeam dintr-o dată

să mă topesc, să mă scurg

asemeni nisipului clepsidrei…

ea mă vedea 

şi nu-şi putea închipui de ce tac, 

de ce resemnat plecam în noapte;

eu rătăceam ca şi aiurea, 

întovărăşit de tunetul acela 

mereu surd…

 19.08.1997

 

Biletul pe care mereu îl rescriu

scutul cu care sunt

întâmpinat,

mă aruncă-n beznă

aproape leşinat,

urmărit de vorbele

ce-mi ard sufletul.

cu lopata, o adâncă

groapă fac, în care

viitorul mi-l arunc

urmat de grei bolovani,

în timp ce dorinţele,

altădată viabile,

le expediez în dosul lunii

fără drept de apel…

biletul, ultimul bilet

îmi dă de furcă,

(cu înşiruirea aceea

de nume iubite, precum şi

formulele de iertare

către toţi cunoscuţii)

cu toate lacrimile-n care

creionul se opinteşte.

-voi lua cu mine imaginea

în care cu scutul mă întâmpini.-

                                                07.04.1997

Tentativa de evadare