pentru lungile ore
de singurătate,
pentru cuvinte nerostite
ori pentru fapte făcute
cu mâinile ori cu vorba,
pentru tăcerea
cu care te întâmpin
uneori,
pentru neînţelegere şi
durere,
pentru iubirea ce m-a
cuprins
încă din prima seară de
toamnă,
pentru bobul acela
profund
de dragoste ascunsă
în spatele acţiunilor
mele,
pentru neliniştea ta
şi pentru întrebările
pe care încă ţi le pui
cu privire la mine,
pentru ochii tăi
pe care-i fac să strângă
cu deznădejde
lacrimile nopţii,
pentru visurile
care-mi pustiesc
clipele,
pentru viaţa mea
care te-a primit
ca pe un dar al Domnului
şi pentru nervii mei
izvorâţi din negăsirile
tale,
pentru dorul pe care-l
simt
in fiecare dimineaţă,
pentru purtarea mea
de ticălos notoriu
şi pentru sacrificiul
tău,
pentru că norii
mi-au răpit şi noaptea,
pentru că regele meu
sunt eu şi pentru că
regina mea eşti tu,
pentru zâmbetele
pe care ţi le fur
în inconştienţă,
pentru cai păscând
jeraticul fostei mele
existenţe fugare,
pentru zilele
în care înfrigurat
obosesc telefonul,
pentru nedrepte cuvinte
şi pentru amintiri de
demult
înnecate în ploi târzii
de vară,
pentru rugăciunile mele
toate,
pentru ochii tăi
azi nesărutaţi
şi chiar pentru paşii
tăi
răscolind arse frunze,
pentru mâna mea rece
şi pentru osos umărul
meu,
pentru rănirile
înlănţuite
ca zalele unui lanţ de
vapor,
pentru copilării
şi pentru flori
neoferite,
pentru că odată
am început
să te iubesc
cu o disperare
nicicând întâlnită
şi pentru că acum
nu am încetat să disper
(…)
pentru lungul drum
la care voluntar te
supun,
pentru vorbele
prietenilor,
pentru trăiri
necunoscute
în afara ta,
pentru Soarele ce a răsărit
nu de mult pentru mine,
pentru că te ating
într-un mod grosolan
şi pentru că
nu-mi pot permite
să te pierd,
pentru întuneric
şi pentru ura mea
fără bază reală,
pentru copilăria mea
prelungită
şi pentru nefericiri
ascunse,
pentru iubire veşnică,
pentru toţi anii în care
cu adevărat ţi-am
aparţinut
şi pentru plictiseala ta
uneori ieşită la iveală
iartă-mă!
20.07.1998
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu