Cainele babei si al mosului: Episodul III

Toata saptamana trecuta nu am auzit cainele babei si al moshului... Am crezut ca din cauza scandalului avut cu parintele si cu coana preoteasa ori poate sensibilizata de amenda primita de la oamenilor legii, baba o fi priceput mesajul si s-a pus pe scos animalul afara pentru firestile sale nevoi zilnice.
Este adevarat ca in saptamana ce a trecut, a facut langa usa ei un fel de altar, in care tronau doua lumanarele din acelea de aluminiu, aprinse, ambele puse pe o sapuniera de ceramica alba, acum cenusie, ce candva a fost prinsa pe peretele baii.
Initial am crezut ca mosul trage sa moara ori ca a inventat ad-hoc o sarbatoare, aprinzand in acest scop lumina stiu eu cui... La scurt timp a aparut insa si obisnuita punga de gunoi langa altar si mi-am dat seama ca nimic nu s-a schimbat. Nici nu ar avea cum. Mosii au amandoi si separat cel putin 70 de ani. Nu se mai pot educa la anii lor.
Ei bine, ieri la pranz, pe cand o duceam la urgenta pe vecina din perete (la rugamintea vecinului, adica sotul ei) care din cauze necunoscute inca nu se mai putea tine in picioare si nici macar in pozitie sezand fara sa acuze ameteli puternice, ei bine, in usa blocului apare sclipitoare ca o zi de primavara, baba...
Fara sa ma uit in ochii zgripturoaicei, am mimat o atitudine suparata fata de caine, care, de la capatul aceleiasi funii,  o tragea vizibil iritat pe baba inspre scari:
- De ce ma latri mai golanule in fiecare zi? Nu-ti place cand iti spun mars Bobitza?
Cainele s-a dat la mine latrand, insa nu cu scopul vadit de a ma musca. Pur si simplu o stia pe baba la curul lui si avea curaj...
- Lasa-l mai vesini ca saracul animal era sa moara saptamana asta! Din cauza reclamatiilor dementilor de sub mini, l-am dus la shineva si l-am lasat acolo tata saptamana. Nu a rezistat insa, m-au sunat oamenii sheia ca s-a tochit canili di dorul mieu asa ca amu l-am luat inapoi acasa!
Instantaneu mi s-a intunecat privirea si am blestemat in gand biata aratare (ghici care)... Asadar, o sa ramanem cu cainele pe scara iar asta ma va latra de fiecare data cand voi urca si cobori scarile, fara sa pot sa fac altceva decat sa nu-l bag in seama...
Am trecut repede pe langa baba, uitand efectiv de ce am plecat de acasa.
Albul fetei vecinei, sprijinita indeaproape de sotul ei, m-a readus insa la realitate si am plecat spre urgenta, nu inainte de a bombani suparat ca deocamdata nu am solutii...
Fireste ca daca voi avea oportunitatea, voi ademeni potaia pana la scara blocului si ii voi darui libertatea fireasca... Ca acest serial sa inceteze, astept disperat solutii si de la voi!