M-am inscris la acest seminar gandindu-ma ca este o buna oportunitate pentru mine sa deprind tainele marketingului si nu numai. Asadar, am pus reminder cu o zi inainte ca nu cumva sa ratez evenimentul, desi nu prea aveam cum in contextul in care eram patru oameni din firma care trebuiau sa mearga.
Sincer m-am gandit in treacat la faptul ca va fi ceva nou, ca voi invata lucruri care ma vor face sa vad altfel lucrurile. “Trezeste liderul din tine”, desi pompos, te face sa te simti increzator in puterile tale, nu? Suna mobilizator! Te face sa te gandesti ca la finalul seminarului esti atotstiutor si eventual te vor astepta si cinci clienti la scara hotelului.
Am plecat in haita de la birou si ne-am intalnit la hotelul in care se tinea seminarul.
Lume multa, cateva persoane usor cunoscute, un cantaret mic de statura si aproape chel peste care a planat la un moment banuiala unor tabloide cum ca ar fi gay, tineri multi, diversi alti oameni. Ne-am ocupat locurile cat mai in spate, pentru a ne putea refugia la nevoie, fara a mai deranja lumea din jurul nostru… Lume care nu a mai incaput pe lista de programari, facandu-se o anexa a acesteia…
La ora 18.30 fix, gazda noastra, un domn de maxim 40 de ani, imbracat intr-un tricou albastru, a facut sa inceteze zgomotul asurzitor produs de muzica data la refuz in difuzoare, si-a fixat casca cu microfon la ureche si a inceput sa dea din maini, sa ne puna sa aplaudam pentru ca am avut curajul si dorinta de a participa la aceasta manifestare. Ne-a pus sa ne depasim pragul de confort ridicandu-ne in picioare, cu maina stanga ridicata si cu ochii inchisi, rugandu-ne sa ii indicam nordul cu aceeasi mana dupa cateva zeci de secunde petrecute cu ochii inchisi. Din acel moment mi-am spus ca am luat teapa pe timpul meu…
Dupa alte minute, gazda noastra ne-a povestit de unde a plecat in ocupatia sa, ce l-a determinat sa plece din pozitia de salariat catre cea de antreprenor. Despre dezavantajele afacerii clasice, care presupune angajati si costuri aferente acestora si dezpre avantajele unei afaceri fara alte costuri in afara celor de marketing/vanzare. Toate astea cu un pronuntat amatorism, vizibil si din partea din spate a salii…
Eu nu-mi puteam dezlipi ochii de la o participanta din fata mea – lateral care avea parul lipit de cap din cauza caciulii purtate pana la intrarea in sala, care parea ca lancezeste pe scaun, aproape de starea de somn…Cum sa intri intr-o sala cu parul lipit realmente de cap? Nu ar fi putut sa stea pe ultimul rand de scaune, cu basca pe cap? Nu ar fi putut pentru ca ar fi facut instant 10 paduchi sub caciula din cauza caldurii din sala, caldura degajata de corpurile si respiratiile a cincizeci de oameni. Sper ca doar respiratii… I don’t give a fuck, sper ca dupa terminarea seminarului sa fi mirosit a cocina…
Spun asta pentru ca am parasit incinta dupa circa 50 de minute, dandu-ne seama la timp ca seminarul nu era de fapt decat o incercare de a fi racolati intr-o retea gen Lyoness. Noi am tras piciorul: dupa noi, lumea a cam inceput sa plece, pesemne ca fiecare se gandea ca nu da bine sa iesi inainte de jumatatea actului… In ce ma priveste, ma doare intr-o parte foarte speciala a corpului de ce zic altii, este timpul meu si plec cand vreau daca eu consider ca investitia in acel timp nu merita efortul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu