Sarma

Seminarul

Autocarul

Sunt plecat de 6 zile de acasa, in interes de serviciu. Am carat dupa mine bagajul de parca am fost cu cortul. Am avut camasi primele 4 zile, ultimile doua fara, doar bluze, ca femeile... Si ma si inteapa fiind dintr-o lanica... Acum ma intorc acasa cu un autocar care abia se misca. In fata mea sunt pe bancheta din fata 2 indieni, un el si o ea. Pe bancheta de peste culoar este un alt asiatic dar nu-mi dau seama exact ce natie este, pakistanez sau un indian mai spalat, cu un accent englezesc foarte pronuntat.
Cu totii sunt studenti la medicina, in Constanta. Astia din fata mea se scarpina intruna si parca emana un miros exotic de sosete purtate de doua ori. El are barba dar incepand de la perciuni, adica toata fata este o barba, probabil mai mare decat parul din cap, pe care I'll are invelit nu cu un turban ci cu un fes normal. Agita in maini niste telefoane si dintr-o data ma gandesc la rucsacul pe care unul din ei l-a pus sub scaun: daca este o bomba? Imi fac repede rugaciunea in gand si cruce cu limba, apoi incerc sa inteleg ce spun. Cel de peste culoar sta cu familia in Londra, asa se explica accentul, povesteste astorlalti doi ca vrea sa devina medic reumatolog, pentru ca ii place specialitatea asta. Astia din fata mea se viseaza dentisti. Ma uit la ei si mai degraba ii vad teroristi decat stomatologi. Ea este legata pana sub barba cu un batic, are ochelari si o mana soioasa pe care tot o baga intr-o punga cu boabe de porumb. Apoi se scarpina in ochi dupa care isi linge degetul si nu imi dau seama daca ii place zeama din ochi sau sarea porumbului... El se vaita catre celalalt mai spalat, de peste drum ca I'll doare curul cat a stat jos in ultimile ore. Dar la tine in tara cu ce cacat mergi babuinule intre orase, cu vaca? Ea stranuta si se sterge de muci pe maneca puloverului. Celalalt de peste drum se uita cu jind cum astia doi paseaza de la o gura la alta o sticla de Fanta. Totusi astia I'll intreaba daca nu vrea si el, dar oare cine ar fi vrut? Astuia din fata mea ii suna telefonul si raspunde cu "Salamalekum"... Hait, astia sunt arabi deghizati, de fapt arata mai mult a talibani. Ce o fi in rucsacul de sub scaun? Continui sa ii ascult, mai mult pentru engleza impecabila a celui mai spalat. Am ajuns la statia de taxare la Fetesti, ce bine, daca nu au dat drumul la bomba pana acum, ce rost mai are? Doar daca nu o pastreaza pentru podul de la Cernavoda... As manca acum niste carne si cu ochii. Poate un metru de carnati, desi maine as mirosi a usturoi ca un corean in calduri. Nu am mancat carne de ieri si parca sunt gol de cancer... Azi am zis sa merg pe legume si am gafat, sunt aproape lesinat. Eu nu inteleg de ce mananca oamenii care tin apoi cura de slabire. Pentru ca sunt prea slabi in fata burtzii? Eu daca nu mananc, mor, la mine este destul de simplu, nu am rezerve in caz de vreo criza... De sarbatori m-am hranit mai mult decat de obicei, poate si mai cu pofta si mai organizat dar in zadar, nici macar tenia nu a luat in greutate. Uneori ma visez gras si ma trezesc pipaindu-mi claviatura coastelor. Zambesc mereu dezamagit si-mi continui visul. Indienii din fata mea au tacut, nu inainte de a le afla tot arborele genealogic. Acum dinspre ei razbate un miros ca de sosete purtate de 4 ori. Mi-e teama sa si casc, pentru ca miasma mi-ar inunda gatlejul flamand. O sa casc cu gura inchisa si ma gandesc la un metru de carnati...

Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Epifania

Satu Mare - Ce oras frumos

Am iesit in oras in cautare de mancare. Doar ce am comandat muschiulet de vitel vienez. Si o bere. Aseara am luat vin rosu sec si din lene nu am luat in camera si o sticla de apa. Rata s-a razbunat: toata noaptea m-am intors pe toate partile si am rabdat de sete, dar nu am coborat in receptie sa iau ceva udeala. La micul dejun am baut mai intai un litru de apa... Azi am decis sa schimb meniul. (Sper ca nu voi fi luat in coarne de vitel). In jurul meu se vorbeste doar in maghiara. Stiu cateva cuvinte insa ma las la mana mea. Spuneam ca am iesit in oras, sa iau pulsul. Pana sa ajung la destinatie - in centru, taximetristul mi-a recomandat specialitati sat-marene: fetele din barurile de noapte. I-am spus ca nu am nevoie de orice carne ci de carne adevarata... Moarta si gatita.

Am mers pe strazi, m-am uitat prin vitrine, fara sa caut ceva anume. Am vrut sa intru la teatru (palcuri de oameni se grabeau sa intre la o piesa de teatru) insa piesa era in maghiara. Nici macar nu stiu cum se numea...  Nesansa...

Am intrat in unicul mall, in fapt un magazin universal cu etaj totusi, cu fix cinci magazine, un Mc, o sala de cinema, cofetarie si doua baruri. Preturi bune la haine, calitate buna, clienti deloc... Am iesit si din nou si am coborat pe bulevardul din centru, plin de magazine si banci (stimabilele colege de la audit stiu despre ce vorbesc). Pe negandite am intrat intr-un magazin si tot pe negandite am iesit cu o cutie in brate. Pret bun, calitate buna... Am plecat in noapte iar pasii m-au condus pe carari stiute la No Pardon, sanctuarul ratei coapte... Intre timp a venit si vitelul personal, strajuit de cartofi bine stropiti cu ulei de masline. Frige. Mananc in graba si scriu pe blog. Mi-am luat o teapa deasa... Vitelul este de fapt un snitzel, facut cu besamel. Il mananc totusi de foame, insa regret nespus ca nu am ramas tot la rata...

O domnisorica bine dezvoltata la bust intra la un moment dat si da cu ochii un suav tur de restaurant. Se aseaza la bar. Isi aseaza cu grija pepenii din dotare pe bar si isi tuguie buzele, dornica. Dupa cinci minute apare un nefericit, vorbesc putin si pleaca impreuna. Eu continui sa imi bag sub nas vitelul si berea. Apoi o tigara. Afara da sa inghete. Sun prietenul cu taxiul... care ajunge in doua minute. Orasul este frumos impodobit cu luminite, bradul de Craciun este superb, la fel si ornamentele de pe gardurile vii. Ce oras frumos ar spune maestrul cantaret.
Inca imi este frig de peste zi, mi-a intrat frigul in oase in hala in care am avut de lucru. A fost o seara de iarna, intr-un oras strain, cu o cina buna si un pahar de bere. Ma opresc la receptie si cer o sticla de apa plata. Nu mai este nimeni in restaurant, asa ca barmanul imi trece apa pe protocol...

Ajung in camera si la tv ruleaza emisiunea Tabu. Niste oameni diformi, de peste 200 kg se cred bebelusi si se comporta ca atare. Au fost abuzati de mici si nu si-au trait copilaria. Acum, desi au 30 ani, stau cu suzete in gura, dorm in patute de copii cu grilaje (evident la scara mai mare si probabil cu picioare de fier), se lasa hraniti cu lingurita, adora mancarea pentru copii, le plac povestile ilustrate, se imbraca in combinezoane de copii (chestii din alea care au colorate iepurasi, caluti, oi, cu fermoar pe mijloc, banuiesc ca se numesc altfel...) etc. Ma intreb daca se caca pe ei si daca le face placere acest aspect, lucru pe care nu l-am aflat din documentar... Au pensii de handicapati... si mai mult decat atat nu sunt judecati de cei din jur. Se pare ca afara, daca gasesti slabiciunea sistemului, poti trai linistit din ajutor social. Un prieten de familie, care fusese postas in Italia, a dat posta in judecata (sorta scrisori si le punea in recipiente, pe destinatii) pentru ca institutia il stresa cu prezenta la program fix... Asa ca nu ma mai mira nimic...

Racla zburatoare (reloaded)

Am ajuns cu o ora si jumatate inainte de plecarea avionului. Nu din vina mea, ci pentru ca odiosul de sofer de pe microbuz a calcat-o marlaneste. Bineinteles ca am avut exact in spatele meu un tanc de nici doi ani care a urlat tot drumul ba in italiana (ma-sa era plecata la munca in Italia, pesemne ca el era plamadit si varsat pe acele meleaguri, pentru ca o rupea bine pe italiana) ba in germana ba in romana.
Cand intr-un final a adormit, au inceput sa stranute pe rand toti pasagerii microbuzului, fara sa exagerez.
La primul stranutat mi-am tinut respiratia circa un minut dupa ce sporii stranutului au fost ejaculati, la al doilea la fel, apoi mi-a fost frica sa nu fac vreun stop cardiac din cauza asta... Asa ca am venit in aeroport bine garnisit cu te miri ce virusuri gripale.
Am baut o cafea la un popas si am tras o tigara (de fapt mi-a tras-o vantul mai mult, pentru ca batea naprasnic) asa ca am ajuns in cele din urma (dupa ce am ascultat vreo douazeci de povesti - de la Pinochio la Harap Alb si dupa ce tancul a vazut pe camp si s-a certat cu numerosi lupi imaginari care veneau sa ii manance nadragii umflati de rahat) in aeroport.
M-am asezat intr-un colt, cat mai retras si am inceput sa ma uit bezmetic pe retele de socializare, sa imi curga balele dupa prajiturile Catalinei, sa raspund la emailuri, sa citesc dintr-o carte si sa pierd vremea in general pana avea sa imi apara autobuzul pentru imbarcare. (pentru ca desi exista un nou terminal, rablele interne ale Tarom-ului stau inghesuite tot la o margine de pista, astfel ca transferul se realizeaza tot cu mijloace auto).
Desi mai erau douazeci de minute pana sa ne imbarcam, eram eu si o blonda in dreptul portii de imbarcare. Ma temeam ca zborul sa nu se amane din cauza ca eram atat de putini pasageri. Cu chiu cu vai, s-au facut zece pasageri, asta in timp ce stateam deja de 5 minute in autobuzul care slobozea nori de fum de motor diesel, avand usile larg deschise. Mi-am luat loc in avion la geam... Sa vad apusul...
Evident, odata ce s-a inaltat in aer, avionul a carmit iar apusul se vedea de la celelalte geamuri, de peste culoar... M-am mutat asadar si m-am repezit sa ma holbez pe hublou, nerealizand ca lovesc cu piciorul o cutie de plastic, cu aerisiri, pentru transportul animalelor... In acel moment, niste mieunaturi stridente au facut ca toti pasagerii sa intoarca pe loc capatanile in directia zgomotului, adica spre mine... Pisica, draga de ea, ma urmareste si asta de cand o tot abuzez pe o surata pe FB, in diferite ipostaze...
Dezarmat am ridicat mainile, scuzandu-ma ca nu am atentat la viata felinei si m-am intors spasit la locul meu, unde nu se vedea decat intunericul. (nu are cum sa se vada intunericul veti spune...). Lumea s-a intors la alune si la suc de rosii, uitand de pisica. In fata mea, un el si o ea au inceput sa se linga pe bot, de zici ca urma sa se toarne o secventa porno. Pentru ce Doamne mi-ai scos pisica intre picioare, as fi ramas si eu sa vad apusul... Mi-am scos cartea si am incercat sa citesc un capitol. Se povestea despre cum seful trebuie sa laude angajatii in public si sa ii muste in particular. Cand sa trec la capitolul doi, avionul a pus realmente frana in aer, lasand sa se inteleaga faptul ca urma sa aterizam. Pisica a racnit iar din toti rarunchii din cusca ei, dar eu eram salvat, eram pe locul meu si lumea s-a intors degeaba...
Am aterizat asa, ca si cum ai tranti la pamant un sac de cartofi si apoi ai da cu piciorul in el pentru a face loc altuia... Clatinandu-ma, m-am repezit la masina care ma astepta si departe de aeroport am purces.
M-am cazat apoi am plecat sa imi intalnesc urmatoarea victima, care insa a fost savuroasa. Stiti care a fost victima, daca am ajuns la Satu-Mare: Pulpa de rata pe pat de varza rosie calita in caramel, garnisita cu portocala. Un pahar de vin rosu sec, a pus capac acestei zile.