joi, 4 iulie 2013

Actele, apostilele si excitati nervii mei

M-am apucat sa imi pregatesc actele pentru a fi valabile in tara in care urmeaza sa calatoresc. Am crezut ca va fi o chestiune de o saptamana maxim. In naivitatea mea am crezut astfel...
A trecut o luna de la demararea actiunii si eu inca mai alerg dupa acte. Zici ca sunt in filmele cu prosti, in care prost ma vad doar pe mine... Restul sunt destepti, pentru ca sunt slujbasi ai statului.
Am inceput cu diplomele de bacalaureat (slava Domnului ca l-am luat inainte sa se perceapa spagi, sa fie aparte de filmat ori de bagat in urechi). 
Asadar, am depus la secretariatul liceului o cerere prin care solicitam eliberarea unei adeverinte de autenticitate, care urma sa imi serveasca la inspectoratul scolar, in vederea vizarii diplomelor (vorbesc la plural pentru ca m-am ocupat in acelasi tip si de actele jumatatii mele). Dupa doua zile, liceul mi-a eliberat adeverintele contra sumei de 20 lei, le-am dus la inspectoratul judetean de invatamant, unde am mai decartat 100 lei. Le-am luat vizate dupa inca o zi. Le-am dus apoi la prefectura, unde am obtinut apostila (care nu se obtine daca actul eliberat de o institutie a statului nu este vizat...) in schimbul sumei de 50 lei.
Dupa apostila urmeaza traducerea, legalizarea si contra apostilarea la Camera Notarilor.
 

Au urmat diplomele de licenta. Adeverinta de autenticitate de la universitate, atat pentru diplome cat si pentru foile matricole. Numai ca aici a durat trei saptamani pentru ca erau in sesiune si toate secretarele erau noi, nestiind cum sa le produca. Pana la urma, cu saru'mana pana la cot, mi le-a facut unul dintre prorectori. 
Mers la Ministerul Invatamantului in Bucuresti pentru viza, decartat bani, adus la apostila, tradus, legalizat, contraapostilat. Dat bani...
Rasfoind ghidul cu impresii ale celor plecati, am aflat ca certificatul de nastere de tip vechi, adica cel eliberat la nasterea mea si care acum arata destul de rau, nu mai este valabil si ca trebuie schimbat cu unul de tip nou, international, emis in trei limbi, respectiv romana, engleza si franceza. Ce bine zic, nu va mai fi nevoie de traducere. Ma arunc in masina, ma trantesc pe scaun la ofiterul starii civile din localitatea unde am fost inscris la nastere si in douazeci de minute sunt posesorul unui certificat de nastere nou. 
Pentru sotia mea a durat trei zile obtinerea aceluiasi act, pentru ca ea este nascuta in Constanta... Si a costat de 15 ori mai mult (pentru mine a costat fix 4 lei - si o ciocolata - pentru operativitate).
Azi am decis sa iau totusi si apostile pentru certificatele de nastere si cel de casatorie, ca sa le dau un aer de legalitate in plus. 
Nesansa insa, notarul imi spune ca trebuie si ele traduse si abia apoi legalizate, pentru ca apostilele sunt in limba romana si strainii nu inteleg limba noastra de circulatie internationala. Asadar, Voi ce intraţi (intr-o astfel de hora), lăsaţi orice speranţă!, vorba bietului Dante! 
Per total, nervi, timp, foarte mult timp si echivalentul a catorva sute de dolari pentru un numar de maxim 10 acte. In America o legalizare costa intre 3-5 dolari, la noi costa peste 10 euro! De ce? Pentru ca se poate! Nu dai - nu ai! In sfarsit ii dau dreptate lui Badea: Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!

Niciun comentariu: