Nu ca nu am fi stiut ca iernile pot fi foarte aspre in Chicago, am mai avut o iarna asemnatoare in 2013, cand am ajuns aici. Anul asta a fost foarte bine pana de sarbatrorile de iarna, fara zapada, doar frig. Dupa ce s-au terminat sarbatorile a inceput zapada, care pare ca nu se mai termina. Si azi a fulguit usor. De frig ce sa mai vorbesc. S-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de cand se fac inregistrari in Chicago in luna Ianuarie a acestui an. Doua zile au fost inchise majoritatea institutiilor, am lasat angajatii sa stea acasa, fiecare a stat si s-a rugat ca centrala termica si tevile de apa sa reziste.
De obicei pe la sfarsitul iernii lumea da semne de nerabdare, nu mai poate astepta sa iasa din case si incepe sa devina nervoasa. Chiar si eu incerc sa stau mai mult in curte, pe langa casa, sa mai strang ceva gunoi imaginar, insa frigul ma fugareste repede in casa. Abia astept sa ma ocup de gradina, de pomi, de flori, de gardul viu, sa vopsesc terasele, sa plantez zmeura si zorele.
Intre timp am devenit amandoi cetateni, insa nu ne simtim diferit. Suntem la fel, cu aceleasi griji ori dorinte. Culoarea pasaportului nu prea conteaza, desi noul pasaport deschide mult mai multe usi. Procesul a fost destul de scurt, a durat 6 luni din momentul in care am depus actele si pana am jurat loialitate steagului si noii tari de adoptie. Interviul a fost placut, fara presiune, test de istorie, geografie, cultura generala, scris si vorbit, am fost placut impresionat de profesionalismul interlocutorului. Traiesti niste emotii atunci cand canti un imn nou si trebuie sa recunosc ca am avut ceva pareri de rau ca tara mea nu a facut mai mult pentru a ma pastra acasa. Dar asa este viata, trebuie traita oriunde te-ai afla, iar noi am decis ca trebuie sa incercam sa traim in alta parte. Pentru ca acolo ne sufocam. Iar acum ne aflam aici, acum aici este casa noastra si sunt atat de recunoscator pentru asta! Cinci ani au trecut ca gandul...
Inca invatam despre cum functioneaza instalatiile casei, inca tresar cand trosneste vreun lemn in puterea noptii din cauza gerului. Intr-o noapte am sarit amandoi in cur pentru ca am auzit in departare focuri de arma... Inca nu mi-am luat arma, dar voi face asta cat de curand, doar asa pentru a nu spune ca nu beneficiez de acest drept constitutional, de a detine arma legal. Am pus in schimb alarma conectata la autoritatile in drept. In zilele cand ninge vedem urme de coioti ori ciute pe langa casa. Cred ca incep sa gandesc ca unul de aici, desi am in mine destule preconceptii si trasaturi specifice tarilor din estul Europei... pentru ca lipsurile se uita greu. Sunt si aici sosele rupte dupa ce se termina iarna, se peticesc, se toarna covor nou primavara, dar faptul ca sunt drumuri (...) si ca te poti misca in voie, acopera toate neajunsurile. Gunoiul se ridica in aceeasi zi a saptamanii, separat cel reciclat de cel menajer. Am inceput sa ne salutam cu vecinii, am inceput sa le recunoastem masinile...
Asteptam asadar vara, aici se intra de obicei direct in vara, suntem oarecum gelosi pe faptul ca in tara sunt deja temperaturi generoase iar noi asteptam inca ninsori. Am fost surprins sa constat ca au si ei echivalentul RAR-ului de la noi, am fost invitat sa merg cu masina la testul de emisie, pentru a mi se reinnoi talonul.
Azi am oferit femeilor din office un lunch, au fost foarte placut surprinse ca totusi compania se gandeste la ele. Nici nu stii ce mult poate insemna un gest minuscul pentru oamenii care lucreaza din greu pentru o companie. Toata ziua au fost apoi bine dispuse si "femei feminine" cum a postat LRI pe FB. Pentru ca sunt si femei masculine...
La Multi Ani de 8 Martie!
Peace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu