Desi a trecut si a doua saptamana, zilele au trecut foarte repede de cand am ajuns aici. Posibil pentru ca am vazut zilnic ceva nou ori pentru ca am avut de invatat cate ceva nou. In fiecare zi aplic pentru joburi si astept sa vina actele pentru a putea incepe munca.
In una din zile am iesit sa vedem orasul, centrul financiar. Am luat trenul si am mers vreme de vreo zece statii pana am ajuns la statia Clark/Lake.
Trenul/metrou a mers atat pe deasupra, la nivelul soselei, suspendat prin unele zone de aproape atingea balcoanele caselor cat si prin subteran. In tren este foarte curat, exista aer conditionat si se merge cu viteza destul de mare intre statii, de aproximativ 80-90 km ora. In mile mi-e lene sa scriu, desi toate masinile au vitezometru inscriptionat in mile...
Am iesit din subteran intr-un dom imens, care avea insa sa fie doar incalzirea a ceea ce urma sa vedem afara. Afara mi-au trebuit cateva secunde bune pentru a face un tur al cladirilor din jur, inalte, impunatoare, multe cu steagul national arborat. Aveam sa vedem teatre celebre, aveam sa trecem pe langa cabarete celebre, aveam sa vedem cladiri si alte obiective celebre, zarite prin filme.
Am trecut pe sub metroul suspendat (sunt opt magistrale de tren/metrou care deservesc orasul, fiind acoperite multe din suburbiile orasului), am intrat pe Michigan Ave. pe care l-am parcurs pana la capat, cu ochii cat cepele la toate turnurile, la toate magazinele, cafenelele si podurile existente. Nu am vazut nimic de prost gust, vreo cladire nelalocul ei ori vren detaliu care sa ne zgarie retina. La prima vedere pare ca totul este functional si practic.
Oamenii, jumatate din ei turisti, ne imitau practic gesturile. Fara sa realizam ca acesta va fi orasul nostru, ne comportam ca niste turisti... facand fotografie dupa fotografie, de parca cineva ar fi urmat sa faca sa dispara totul peste noapte. Probabil ca a fost mirajul de prim moment. Am remarcat destui homeless, dar care erau adanciti in gandurile lor, cu cartoane pe care scria destul de ingrijit de obicei acelasi lucru: please help me...
Orasul este foarte curat, aranjat, plin de locuri verzi, cu parcuri imense, cu obiective demne de a fi vazute, cu oameni care zambesc si care se ofera sa-ti faca fotografii in diverse locuri. Noi ne-am lasat furati de imaginile zgarie norilor in apusul de soare si ne-am declarat sedusi iremediabil de oras. Nu i-am putut gasi cusururi desi daca as fi fost carcotas ar fi fost loc de unul-doua. Spre exemplu, desi exista fumatori, nu exista scrumiere sau cosuri de gunoi speciale pentru tigari. Sau ca se claxoneaza mult in trafic, uneori fara motiv. Nu am vazut niciun caine fara stapan, in plus, pe strazi, exista dozatoare gratuite de pungi pentru stapanii cainilor care pot uita sa-si ia cu ei punguta pentru a strange rahatul patrupedului atunci cand il scot la plimbare. Faceam mereu comparatie despre cum lasa la noi in tara stapanii cainilor rahatul cainilor pe trotuar sau in parc si cum ingrijesc oamenii de aici cainii lor... Probabil ca nu vom scapa de aceste comparatii ani de zile...
Evident ca am vazut orasul doar pe doua artere principale si unul din imensele lor parcuri, neavand timp sa vedem in detaliu alte locuri. Dar ce am vazut ne-a facut sa ne declaram multumiti, fascinati de cultura oamenilor, de mentalitate, de simplitatea lor.
Dupa ce s-a intunecat, am plecat din centrul orasului, cu sentimentul ca am facut alegerea corecta si cu speranta ca acesta ne va integra si pe noi. La metrou se canta jazz, oamenii se uita si asculta cantaretii, care sunt foarte talentati. Multi din ei au cantat in tinerete jazz pe la multe din cluburile din oras. Statiile de metrou sunt de regula pe mijlocul autostrazii, care are 10 benzi, cate 5 pe fiecare sens. Accesul la statie se face prin pasarele care te coboara pana pe peron, pe scari sau cu liftul, fiind complet acoperite.
Maine mergem in Indiana, sa vedem dunele de nisip si sa luam legume (mai) ecologice de la o ferma de acolo....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu