Ceasurile rele...

Am discutat ieri telefonic ca interviul va avea loc la ora 11. Imi trimite cerere de confirmare pe email cu intalnire la ora 9.30... Ii dau accept dar ii raspund totusi ca am discutat telefonic ca intalnirea va fi la ora 11. Imi spune ca de fapt are programat un alt interviu la ora 11 si ca nu stie ce s-a intamplat cu programarile ei. Imi spune ca ar putea la ora 12 si imi trimite cerere de confirmare cu ora 11.30... Revin cu email si o intreb daca totusi ora 12 ramane valabila, dat fiind faptul ca mi-a cerut confirmare pentru ora 11.30. Se scuza si imi spune ca da, ora 12 ramane si ca un tip de la IT este la ea in birou si verifica sistemul care este varza...

Am plecat de acasa cu o ora jumatate inainte de interviu, ca sa am timp sa explorez si sa ajung in timp. Cobor din Blue Line la Jackson si o iau pe jos sa caut cladirea. Ajung la rau si imi dau seama ca am trecut de ea. Traversez si o iau inapoi, gasind cladirea mea vis-a-vis de Willis Tower. Incerc sa fotografiez cladirea insa nu-mi intra in cadru.

Ma impiedic de cinci chinezi care cred ca vor sa cartografieze orasul... Oare cum ajung astia aici? Au orasul lor in orasul asta...

La ora 11.45 sunt jos in lobby si o cucoana imi da un bilet pe care scrie ora 12.45 pm... 
Mii de calduri ma invaluie, crezand ca am ratat interviul si nici macar nu am anuntat ca intarzii. Dau sa urc la etajul 25 si nu gasesc butoanele liftului, pe care scrie ca deserveste etajele 15-30.
Ma sprijin de toate cifrele de pe perete sperand ca unul va declansa vreun lift din cele 8. In spate se aude un clink si unul din lifturi se deschide. Ma bag in el si desi pe perete scrie ca merge pana la etajul 15, in el gasesc si butonul cu 25. Ajung aproape gatuit (si de cravata si de emotie) in biroul cu pricina si intreb omuletul de la receptie cat este ceasul.

It's almost 12... Vine recrutera si dupa ce vorbim putin ii arat permisul de vizitator pe care scrie ora 12.45. Imi spune ca este prima oara cand i se intampla asa ceva si rade zgomotos. O intreb cate ore oficiale exista in cladire. In fapt se mai intampla ca la unele etaje sa fie alta ora decat in restul cladirii, dat fiind faptul ca serverul este setat pe alt stat, dar nimeni nu baga de seama...
Discutam jumatate de ora, imi spune ca astora trebuie sa le spui povesti scurte, ca adora povestile la nebunie. Stiu. In metrou, un nene de 45 de ani s-a uitat vreme de 30 minute la benzi desenate pentru copii pe IPhone-ul lui, fara satz...
Imi spune ca trebuie sa mai "tund" din cv si eu ii spun ca ar mai trebui sa tund si din par. Ea rade zgomotos. O lasa pixul si ii dau stilol meu. Se uita la mine ca la masini straine si il foloseste stangaci.
Imi fac numarul si plec, am trecut un interviu in orasul lui Al Capone. Ma strange stomacul rau, imi face ca la yoghini, face valuri, fara sa ma incordez... M-a luat o foame ca in filme. Pe strazi toata lumea misuna cu castronele cu tot felul de salate, miroase a orice si dintr-o data vad numai localuri cu fast-food.

Ma arunc in metroul tren, care merge si prin subteran si pe deasupra si o iau spre casa. In metrou este spectacol, o gasca da o reprezentatie la un microfon cuplat la o statie audio. Dau din cap in ritmul muzicii, cu parul in ochi. Un alt costumat de langa mine, are pantalonii la costum trei sferturi, lasand sa se vada sosetele multicolore in patratele. Eu am iesit din casa ca ala din Matrix care se ferea de gloante, asortat pana si cu stiloul. Aici nu au nicio greata sa ii vezi la costum si in adidasi. Culoarea nu are nicio notiune aici si mi se pare dintr-o data normal. Eu sunt cel defect, bolnav de reguli si conceptii imbatranite. In metrou lumea face ce vrea. Una se machiaza, alta isi face genele cu un instrument din ala semirotund de zici ca se strange de oua, una se chinuie sa-si introduca curul pe scaun dar este inutil, abia ar incapea pe amandoua, una se piaptana si toti asculta ceva din telefoane, ca o armata de roboti. Unii sunt atat de grasi incat mi-e rusine sa trec pe langa ei. Eu nu fac nici umbra iar ei...
Slava Domnului, in tren este aer conditionat si toata lumea are loc. Trenul circula din 10 in zece minute si chiar mai des in orele de varf, 24 de ore din 24. Sunt 8 linii care deservesc orasul: blue line, red line, brown line, yellow line, purple line, green line, orange line si pink line. Trenurile sunt atat de curate incat te miri cum de nu se murdaresc...
Desi au trenuri 24/24 cei de aici merg cu masinile, chiar daca merg pe aceeasi ruta cu trenul metrou... Pentru ca in jumatate de ora cat dureaza drumul pe autostrada, au timp sa isi bea cafeaua, sa se trezeasca, sa manance, sa se machieze, sa vorbeasca cu cei de acasa ori te miri ce altceva.
Ajung pe strada mea, unde veveritele isi fac de cap si topaie dupa ghinde ca turbatele...