Distantele intre obiective sunt mari pentru a fi parcurse pe jos, insa eu m-am aventurat de doua ori pana acum sa le parcurg pe jos. Am fost in recunoastere la Best Buy pentru a ne cumpara un laptop. Apoi a doua zi am fost sa il cumpar efectiv. Patru mile jumatate dus plus aceeasi distanta intors. A doua zi m-a prins ploaia la jumatatea drumului. Ploaia, destul de sanatoasa, torentiala, m-a facut sa ma adapostesc intr-o gogoserie, Dunkin Donnuts. Cu ocazia asta am observat ca apa de pe sosea este curata si nu te poate murdari de noroi. O data pentru ca trotuarul nu este chiar la marginea soselei, intre el si sosea fiind parcele de gazon de minim doi metri si a doua oara pentru ca nu exista parcele cu pamant descoperit, care s-ar putea scurge pe sosea. Totul este acoperit cu gazon, tuns la fiecare cateva zile de poti juca practic golf de-a lungul strazii.
Am platit de doua ori in bancnote de 100 dolari. De fapt prima oara am fost refuzat si a trebuit sa folosesc un card din tara. A doua si a treia oara, vanzatorii s-au uitat la mine ca la un martian, apoi s-au uitat in lumina la bani, sperand sa nu fie falsi. La ei se plateste cu plastic, trebuie sa fii nesanatos mi s-a spus sa umbli cu sute de dolari in buzunar.
Ieri am fost la Woodfield Mall, undeva in afara orasului cred, unde am mancat la Texas de Brazil - brazilian steakhouse. A fost de departe cea mai buna vaca mancata vreodata, iar Costin, prietenul nostru care ne-a dus acolo a avut perfecta dreptate. Se mananca foarte bine - all you can eat. Intri pe baza de rezervare, esti condus la masa, vine ospatarul sef si iti explica ce ai de facut (exista un bufet suedez cu primul fel de mancare - cu nici nu stii cate feluri;
Nu trebui insa sa te lasi pacalit, felul principal este carnea, care este plimbata printre mese pe tepuse, de nenumarati angajati. Tu trebuie doar sa ai intors cu partea verde in sus un carton pe care scrie "Sim, por favor" - adica va rog sa descarcati carne in farfurie. Vine omusorul, te intreaba cum vrei sa fie carnea si iti da fie crusta, fie medie fie in sange. Tu apuci cu un mic cleste bucata de carne si ii spui daca mai vrei. Si omuletii curg cu diverse carnuri: miel, porc, pui, vitel, toate rotisate. Dupa ce spui ca este indeajuns, intorci cartonasul de pe masa cu partea rosie in sus, pe care scrie "Nao, Obrigado". Eu am mancat cu un oarecare stres, crezand ca te taxeaza la suta de grame, pana cand companionul nostru ne-a spus ca poti sa-ti incarci remorca cat te tine... Tariful fix este de aproximativ 25 dolari de persoana.
Am fost apoi la un alt Outlet Mall unde erau afisate reduceri. Reducerile aici sunt semnificative, spre exemplu o geaca de piele este redusa de la 300 de dolari la 60 de dolari, piele autentica.
O cafea in mall costa 3-4 dolari, dar este buna. Oamenii sunt amabili, vorbesc cu tine, te intreaba mereu daca totul este in regula si daca ai nevoie de ceva, se scuza daca trec prin fata ta.
In mall-uri deja au aparut aranjamentele pentru Craciun, ceea ce mie mi s-a parut penibil...
Despre partea cu parcul (cu unul dintre ele) am pus fotografii. Multe caprioare care iti mananca din palma aproape, veverite, ratoni, ceva coioti am auzit si bineinteles sconcsi. Ultimii isi marcheaza teritoriul pe unde trec astfel ca nu ai cum sa nu stii ca prin zona a trecut vreunul.
Americanii au gasit metode prin care pot sa scoata bani de la bancomat fara a se mai da jos din masina. Ca la benzinarie, in loc de pompe au pus bancomate. Scot doar mana pe geam si butoneaza aparatul...
Noi ne uitam si ne gandim cati ani ne mai trebuie noua ca tara sa ii ajungem din urma. Evident ca nu toate de aici sunt bune, cum ar fi armele spre exemplu. Seara trecuta 12 oameni au fost impuscati intr-un parc de un individ iesit sa impuste. Incidentul s-a petrecut in suburbiile din sud insa asta face din Chicago unul dintre orasele cu criminalitatea cea mai ridicata din America. La primul mall, in timp ce il asteptam pe Costin cateva minute, o echipa formata dintr-un reporter si un cameraman, au insistat sa ne ia un interviu, tema fiind siguranta in orasul Chicago. Reporterul era de nationalitate bulgara. Probabil ca interviul a fost transmis la rubrica : si acum sa radem, noi fiind veniti doar de 5 zile aici. Ne-au intrebat daca noi consideram orasul ca fiind sigur si le-am spus ca pana acum da...
Americanii nu merg pe jos. Cred ca nu merg deloc pe jos, decat de la masina si pana in casa sau pana la restaurant. Cred uneori ca sunt singurul pieton din partea asta a orasului.... Cu siguranta ca par ciudat, carand sacosi pe jos. Distanta dintre job si casa de multe ori depaseste 40 de mile astfel ca nu ai cum sa te deplasezi fara masina, autobuzele neacoperind toate rutele posibile.
Ei mananca la volan, beau la volan, fumeaza si vorbesc la telefon la volan, se machiaza la volan si cine stie ce mai fac la volan.
Prietenii nostri de aici au facut tot posibilul sa nu ne lase de izbeliste in primele zile, desi fiecare dintre ei are job si munceste de dimineata pana seara. Ne-au luat pe rand, aproape in fiecare zi si ne-au aratat locuri noi. Maine avem intalnire cu turnurile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu