Deplasarea

Ziua se anunta a fi cat se poate de frumoasa. Am plecat de acasa la ora 9 dimineata, am pescuit-o pe Laura la ora 9.20 si am iesit din oras cu destinatia finala Sibiu. La Fetesti am oprit si am baut o cafea, am fumat cate o tigara. Apoi, companioana mea a inceput sa citeasca o carte (Esti un om de neinlocuit?), primita in dar cu ocazia evaluarii anuale, in timp ce pe fundal a trebuit sa aud un intreg cd cu muzica macedoneasca si asta pret de mai bine de o ora... Din cand in cand, Laura si-a aprins cate o tigara, a baut cu zgomot dintr-o sticla de Pepsi fara zahar si si-a butonat telefonul pana la intrarea in Bucuresti, loc pana unde eu am ars-o cu parul in ochi...
In Bucuresti parea ca toata lumea doarme, asa ca am traversat orasul de la sud la nord in douazeci de minute. Am iesit pe autostrada din nou cu gand sa oprim la Dealul Negru sa mancam macar cate un metru de mici, pentru ca foamea incepuse sa-si faca simtita prezenta. Pret de 50 de minute am mers normal, Laura a rasfoit repede o revista si a tinut sa-mi repete de cateva ori ca sigur se va plictisi pana in Sibiu. Ca sa nu se intample asta, masina a tinut sa se scuture de cateva ori apoi a revenit la mersul obisnuit. Dupa cinci minute insa, s-a scuturat din nou, in timp ce un senzor de avarie s-a aprins in bord. Vazand ca nu-i de gluma am tras pe banda de urgenta, oprind motorul si ridicand capota. Un usor miros de ars ni s-a insinuat prin par.
Am lasat-o cateva minute sa se raceasca, apoi am incercat din nou cu cheia sa pornim motorul. Nesansa, acesta ar fi dorit sa porneasca insa ceva il oprea. Am masurat nivelul uleiului si cam atat... Ce poti sa-i faci unui motor de VW? Suni un prieten... Am gasit repede pe internet o firma de tractari auto din Pitesti (fata de care ne gaseam cam la 25 de kilometri), i-am spus pozitia indicata de GPS-ul telefonului si am asteptat cuminti sosirea masinii de tractare, care in 20 de minute a fost langa noi.
Desi nu ne venea sa credem ca totusi ni se intampla acest lucru, ne-am suit in cabina si am plecat spre Pitesti, unde am gasit singurul service auto deschis non-stop. Impropriu spus non-stop pentru ca este deschis doar pana la ora 19 in fiecare zi. Totusi este deschis si duminica, ceea ce este mare lucru, mai ales pentru un oras ca Pitesti.
Patronul service-ului, sotia sa si cei patru lucratori, au facut roata imprejurul masinii si au inceput testele, din aproape in aproape, dupa ce insa a trebuit sa le povestim simptomele avute inainte de decesul masinii.
Dupa jumatate de ora au inceput sa se contrazica. De ce una din bobinele de inductie este mai lunga decat celelalte... "Este clar, asta nu este de la masina asta, a fost schimbata...!" Exclus, am inceput sa-i spunem ca am mers cale de 350 de kilometri si ca totul a fost in regula pana sa se opreasca motorul.
"O fi benzina, am incercat eu timid", deja vinovat ca am alimentat la LukOil si avand ceva referinte proaste pentru aceasta firma din partea unei colege. "Nu este benzina, este fix bobina de inductie, ia uitati aici se vede ca este alungita si rupta, din cauza uzurii". A trebuit sa acceptam ca bobina a fost de vina pentru oprirea noastra inopinata.
- Aveti bobina de schimb?
- E, cum sa avem piese pe stoc? imi spune sugubat patronul stabilimentului...
- Stiu ca azi este duminica si ca toate magazinele sunt inchise, am replicat eu, pentru a-i luat din gura vorbele ce aveau sa curga, spre disperarea mea... Dar totusi nu aveti un prieten?
- Ba cum, nu, acum incep sa intreb pe la pretini...
Dupa circa zece minute a gasit piese telefonic si pentru ca noi eram foarte nerabdatori sa plecam mai repede, omul a luat sase monede de 50 bani si ne-a condus zece metri mai incolo in barul lui, spunandu-i barbanului sa nea dea doua cafele din partea casei, iar pe noi ne-a invitat sa stam pe scaune, spunandu-ne:
- Uitati, pana vin eu cu piese, ca sa nu va plictisiti, va rog sa puneti dintr-o singura mutare piesa in careul format de monedele pe care le-am asezat pe masa, astfel incat din orice parte ai face socoteala, pe orice rand, sa-ti deie suma 4... Eu plec sa iau piesa, asa ca ganditi-va!
- Pana sa faca doi pasi, i-am spus care este rezultatul, mutand moneda in mod corespunzator.
- Nu se poate domnule asa ceva! Ptiu si aproape ca m-a atins scuipatul lui... Bate palma aici ca esti foarte destept....
In douazeci de minute a fost cu piesa inapoi, iar dupa alte zece minute, satui de asteptat in bar, am intrat din nou in service. Patronul avea testerul pus peste volan si mormaia neputincios in barba: nu-mi da nicio eroare si totusi motorul nu porneste... Laura se tot baga in seama intreband de ce nu pleaca odata motorul, eu ii intrebam pe mecanici ce ar putea a aibe totusi... Pana la urma, dupa alta jumatate de ora a venit baiatul patronului, un pusti de 24 de ani, care dupa ce a aflat povestea si a vazut rezultatul testelor a sunat un prieten care rezolva toate problemele electronice ale motoarelor din oras...
Ne-a spus ca mecanicul (the other one) i-a spus ca din cauza defectului cu bobina s-a propagat socul la computerul motorului si l-a scurcicuitat, astfel ca acesta trebuie desfacut. Operatiunea dureaza insa cel putin cateva ore si se poate rezolva contra sumei de 600 lei fara TVA, asta in cazul in care mecanicul electronist (...) nu gaseste o alta piesa defacta in momentul deschiderii carcasei computerului...
Am acceptat sa duc masina tractata la celalalt mecanic acasa. Pe drum, sufa folosita la tractare s-a rupt de doar trei ori spre disperarea mea, constatand faptul ca din cauza nodurilor, distanta dintre cele doua masini devine din ce in ce mai mica, asta in conditiile in care nu ai frana sau ai o frana foarte tare daca nu ai contact la motor...
Am lasat masina, m-am milogit la mecanic sa lase celelalte zece masini care erau la rand si sa se apuce de masina noastra si m-am intors la service, unde Laura astepta ca sclava Isaura cu doua geamantane, doua laptopuri si multa speranta sa ii spun ca masina se va repara....
Am mancat si noi masa de pranz cred ca la ora 17... Dupa o ora, sotia patronului ne-a spus ca ne conduce pana la o pensiune, unde sa stam pana cand masina va fi reparata sau in cazul in care nu, pana a doua zi...
La receptie am spus ca ne-a trimis Durlica, nenea care repara masini si ca ne-a spus sa spunem la receptie sa ne ia mai putin... Fata de la receptie ne-a masurat cu privirea si ne-a intrebat cate ore vom sta, crezand cu siguranta ca vrem camera cu ora si nu stim cum sa zicem...
- 50 lei face, pentru trei ore! Am scos banii, mi-a dat bon fiscal si am urcat pana in camera, cu tot cu bagaj, nu inainte de a-i spune domnisoricii ca nu vom face nimic, doar o sa asteptam ca masina noastra sa fie reparata...
Dupa maxim jumatate de ora, am fost sunati ca masina noastra a fost reparata, o masina fiind deja jos sa ne duca inapoi la service. Cand am ajuns acolo, masina noastra venea cu un alt sofer al patronului, care a demonstrat ca este un profesionist. Ne-a tratat cu mult profesionalism, a facut in asa fel incat sa fim un client multumit, servit atunci cand ii arde buza. Inutil sa va spun ca pretul a fost pe masura...
Evident ca am incercat sa facem networking chiar si in acele conditii, nestiind totusi de unde sare iepurele.
Am plecat, iar de bucurie, Laura a pus din nou cd-ul cu melodii macedonesti. Am retinut cateva cuvinte: caplul, papule si atat...
Am ajuns in Sibiu dupa exact 13 ore de cand am plecat de acasa, cu o grea durere in aproape inexistentele mele fese. Si am incalecat pe-o sea si m-am dus sa ma spal pe cap...