Din ciclul “pe afara-I vopsit gardul, inauntru-i leopardul”, am ajuns aseara destul de tarziu intr-o carciuma dintr-un cartier sibian. O stiam de acum doi ani si sincer speram sa se fi schimbat ceva. In bine! Carciuma este mereu aglomerata, fiind frecventata de oamenii din cartier. Mancarea, nu-I vorba este foarte gustoasa, servirea buna, insa stiam de acum doi ani ca este destul de modest aranjata in interior.
Am ajuns, am deschis usa si aproape ca am cazut pe spate de mirosul pregnant de usturoi si bere ragaita. Primul instinct a fost sa ies insa Laura era déjà inauntru. Am privit in jur, inauntru era din nou destul de aglomerat, oameni diversi. Ne-am asezat si imediat a venit o ospatara sa schimbe napronul.
Ciorba casei: ciorba de burta. Zic sa luam si noi doua portii, cu mai putin usturoi, pentru ca vorba ceea, usturoiul era deja peste tot in aer… Felul doi pulpa de pui la gratar cu salata de muraturi.
Pana sa ne dezmeticim au aparut pe masa tacamurile, painea si doua farfurii de ciorba, cam asa cum erau farfuriile bunicii mele, cu model floral… Intr-un minut, un ospatar cu burta peste curea isi face aparitia si incepe sa puna cu polonicul in farfuria colegei pana cand ea avea sa spuna stop…
Imi verific telefonul, timp in care mesterul incepe sa descarce mate de vaca la mine in farfurie. Pana sa imi dau seama ca trebuia sa spun stop sau sa-I fac semn meseriasului, in farfuria mea era déjà un deal de burta, care depasea in inaltime farfuria, apoi turnand zeama a facut sa ramana in mijlocul farfuriei o insula generoasa din materialul pomenit mai sus. In zadar am incercat sa mai pun si o lingura de smantana, pentru ca farfuria era déjà ochi. In doua cesti cu manerele rupte ne-a fost adus usturoi cu otet. Am pus un varf de lingura si am inceput sa bagam sub nas. Ca sa fiu sigur ca voi avea suficiente calorii, am stins repede dealul de mate de burta si apoi am bagat cateva linguri de zeama.
Felul doi aproape ca a miscat in farfurie: pulpa de pui a fost aproape in sange, asa ca nu am mancat decat cateva bucatele, mai bine patrunse, inghitind mai mult din salata de muraturi.
Azi am sarit peste masa de pranz pentru ca nu am avut timp nici sa respiram. Pana sa ne dam seama, s-a facut ora 16, am tabarat pe niste sticksuri ramase de ieri pe birou, am avut apoi repede discutia finala cu clientul si ne-am trezit la ora 18 in strada, in Piata Mica, flamanzi si fara putere…
Preventiv, m-am lipit de o tejghea si am inghitit aproape nemestecata o branzoaica cu branza de burduf in cele cateva minute in care colega mea a intrat la un outlet sa vada de niste toale. Dupa care, ca in filmele cu Stan si Bran am facut drumul dus-intors dintre hotel Continental si Piata Mica, incercand sa gasim un restaurant sa mancam ceva.
Mai ceva ca in nuvela “Prostii” incepuseram sa ne invartim in loc, pana am luat decizia de a ne refugia in “Camara Boierului”. Local cu pretentii, foarte rustic, insa cu preturi de-ti sare basca din freza. Fata de localul din seara trecuta, caruia nici nu-I voi pomeni numele, am crezut ca am nimerit in Rai!
Pana sa vina mancarea, Laura a scapat in camara (deschisa consumatorilor) si s-a chinuit cu un cutit prêt de cateva minute sa-si taie doua felii de sunca afumata. De pofta... Spre norocul acesteia, soriciul era cat se poate de tare, astfel ca s-a intors la masa spasita… insa ospatarul a observat faza si s-a ocupat personal de indeplinirea dorintei colegei mele. Care a considerat necesar sa isi ia si niste ceapa rosie, ca da bine cu sunca!
Pomana porcului comandata de mine a fost cat se poate de saracacioasa: patru bucatele de carne, foarte bine facuta ce-I drept, o lingura de mamaliga si cateva linguri de untura… putin pentru lupul din mine si destul de piperat la nota de plata. Wtf, maine o sa cer o portie dubla sau o sa incerc bulz cu mamaliga si branza de burduf din aia imputita de miroase a ciorapi si ceva carnati afumati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu