Bagajul...

Am plecat destul de dimineata de acasa, daca ora 6 este destul de matinala. Am ajuns la autocar si m-am cuibarit pe un scaun de langa geam, punand langa mine geanta laptop-ului si geanta in care mi-am pus doua camasi calcate. Vorba vine calcate pentru ca au fost calcate aseara, acum fiind impachetate sunt pline de dungi, cu siguranta. Insa mi-am luat o vesta si o voi purta pe deasupra, ascunzand astfel indoiturile. Este criza si nu renteaza sa merg singur cu masina in Bucuresti. Imi citesc mesajele personale si astept ca autocarul sa plece. Ma prefac ocupat pentru ca nu cumva cineva sa se aseze langa mine si sa ma simt inghesuit pana in Bucuresti. Scaunele sunt foarte apropiate, astfel ca daca o persoana mai corpolenta se aseaza langa mine, ma voi simti inghesuit. Imi citesc asadar interesat pana la maxim mesajele, nebagand in seama calatorii intarziati care isi cauta un loc... In sfarsit se pune in miscare hardughia si raman singur pe cele doua locuri. Ma uit in jur, toti oamenii normali... Mai tarziu insa aveam sa aflu ca lucrurile nu stau chiar asa... In fata mea, un calator tanar, cu casti in urechi parea ca da din cap in ritmul muzicii, insa facea mereu o figura, asa, ca si cand ar fi incercat sa-si muste urechea dreapta. A incercat pana la Bucuresti insa nu a reusit. Langa mine o doamna a inceput sa decojeasca o banana. I-o fi foame mi-am zis si nu am dat importanta evenimentului, chiar daca o facea in mod foarte languros. Nesansa mea a fost ca femeia a mancat patru banane intr-un interval de jumatate de ora... Flamanda zic... A incercat fara succes sa stinga lampa de deasupra scaunului care ii improsca lumina exact in fata. Nu s-a gandit sa se mute pe scaunul liber de langa ea si a preferat sa-si puna gluga pe cap pentru a stopa lumina. Dupa o ora, timp in care a transpirat la greu, si-a dat gluga jos si a facut sa apara o cutie craniana cu parul lipit de ea...
Am vrut sa atipesc (...) insa brusc a inceput sa miroasa a ciorapi. Cineva manca pufuleti... Apoi cred ca cineva a ragait pe blat un sandwich cu salam. Iar mi-a dat karma peste cap.
Am ajuns la o benzinarie, am mancat si eu un sandwich indestulator, cu gand sa ma razbun, insa am luat doar apa plata, care nu a avut nicio reactie...
Intram in Bucuresti dupa doua ore si jumatate de la plecare, iar dupa fix o ora am ajuns la Gara de Nord. Am luat un taxi si am plecat spre destinatia finala, catre o institutie de stat.
La poarta un fel de domn (puteai sa juri ca este totusi in noua luni) pe care l-am anuntat ca suntem de la audit si am urcat la urmatorul post de control. In doua minute a aparut un altul care tremurand ne-a intrebat:
- Sunteti de la directia de audit?
- Suntem de la auditul extern al proiectului european, spun, vazand ca omul era deja galben la fata.
Individul crezuse ca a venit controlul intern si a lasat sa scape un oftat de usurare. Am facut cunostinta cu persoanele avand atributii in proiectul cu pricina si am primit asigurari ca vom primi documentele imediat, timp in care ne vom acomoda... Cu ce, nu ne-am dat seama. Cert este ca dupa o ora inca asteptam actele. Am telefonat dupa ele, insa nimeni nu le-a adus. Am plecat sa mancam cu gand ca intre timp actele sa se materializeze in biroul cu pricina. Spre surprinderea lor, la intoarcere am luat cu asalt biroul in care se gaseau actele, lovindu-ne insa de rugamintea de a face o adresa catre institutie in care sa solicitam accesul la documente pentru toate persoanele din echipa de audit, pentru ca initial era vorba de doi experti iar noi eram cinci... La ora patru s-a rupt lantul si oamenii au disparut. Usile erau sigilate cu plastilina, cu sigiliul propriu fiecarui birou. Ne-am simtit ca in X-files la plecare. Securitate inainte de orice insa pentru oamenii de aici timpul trece altfel. Ai spune ca nu sunt afectati de nimic, toata lumea se misca in reluare, spre disperarea noastra, obisnuiti cu un ritm zilnic deosebit de alert. Nu sunt cu nimic mai deosebiti, lucreaza insa la stat...
Ajuns la hotel mi-am dat seama ca am luat in bagaj doar doua camasi, trusa de igiena personala si o pereche de chiloti... Ok, ma dezbrac de hainele de peste zi, imi spal sosetele, le pun pe caloriferul din baie si ...raman asa... vorbesc la telefon si imi dau seama ca arat ca Adam, debarcat in Rai dar netuns vreme de sase luni si inainte de a descoperi rusinea... wtf, in camera este si asa foarte cald...