La inceput de Februarie citeam ingandurat stirile venite din China. Zi dupa zi, pana cand am inteles ca valul va fi unul mare si ca ne va afecta pe toti. Asa ca am inceput pregatirile, nu inainte de a-mi avertiza apropiatii de ce va sa vina.
Majoritatea m-a tratat cu superficialitate, eu insa mi-am vazut de plan. Nu numai ca am pregatit cele necesare pentru traiul pe doua luni, dar am luat si masuri suplimentare de aparare a casei, precum si provizii de toate felurile pentru cotoi. Nu pentru ca nu ar fi destula mancare, ci pentru ca va trebui eliminat contactul cu alti oameni.
La birou am inceput prin a testa terenul. Le-am spus colegilor ca vor lucra de acasa prin rotatie o zi pe saptamana, ca sa decongestionam biroul. Ei au fost entuziasmati... Am cumparat laptop-uri, le-am instalat aplicatiile, am facut o sedinta cu ei, le-am aratat ce au de facut pentru lucrul la distanta.
A doua zi am lasat jumatate din ei acasa. A treia zi a doua jumatate. A patra zi s-a inchis orasul pentru afacerile neesentiale. Noi suntem essential business, va trebui sa lucram fie ca este pace ori razboi.
Lumea a intrat in panica, a luat cu asalt magazinele. In mod ciudat, oamenii nu au cautat initial medicamente in caz de imbolnavire, dar in special articole pentru dezinfectat, hartie igienica si apa. De parca apa ar fi fost problema... Apa de la robinet se fierbe, daca tot esti stresat si este buna de baut. Oamenii se comporta peste tot la fel, sunt manati de spiritul de turma. In magazin se uitau toti la cosurile altora si isi puneau toti articole vazute la ceilalti participanti la maraton. Nu se mai gaseste munitie pentru arme, toti sunt inarmati pana in dinti. In rest gasesti cam de toate.
Singurul lucru cert este ca nu stim nimic cert... Nu stim cat va dura situatia si cat vor sta oamenii in case. Desigur ca nu poti tine miliarde de oameni in arest la domiciliu. In tari cu traditie poate stau de frica, insa nu aici. Au stat cateva zile, apoi a venit vremea frumoasa si au iesit cu miile in parcuri. Au inchis acum parcurile si toate pistele de alergat, piste de biciclete. Or sa mai stea in casa cateva zile. Si apoi? Nimeni nu stie nimic. Se aude ca vor redeschide afacerile, ceea ce inseamna ca toata lumea se intoarce la munca. Scapa cine poate, cine este sanatos.
Aici se va imprastia o cantitate de cash catre mediul de afaceri si catre angajati. Asta nu va rezolva nimic cu virusul, acesta va ramane o amenintare reala. Si atunci ce este de facut? In lipsa unui vaccin, probabil ca jumatate din oameni sau mai mult vor fi infectati in lunile ce vor urma. Aici se pregatesc frigidere imense ca anexe ale spitalelor, pentru oamenii care nu vor supravietui. Suntem doar la inceput si va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca lumea s-a schimbat peste noapte. Nimeni nu este imun, lucruri inimaginabile pana acum doua luni se vor intampla. Asadar va trebui sa ne pregatim si mental pentru tot ce va veni.
Si vor veni problemele in fiecare zi... chiar daca lumea se mobilizeaza si incearca fiecare sa ajute cum poate. Este ceva ce nu mai poate fi oprit. Natura va gasi din nou o solutie, probabil inaintea oamenilor. Pana atunci, va trebui sa ne pazim cum putem, sa ne protejam familiile (greu de explicat cum in conditiile date), sa continuam sa muncim, sa traim, sa ne platim datoriile catre societate.
Fiti vigilenti, trebuie sa fim pregatiti pentru noua realitate.
Si nu in ultimul rand, sa ne verificam fiecare dintre noi legatura personala cu Dumnezeu, vremuri grele vin peste noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu