Despre o pasare maiastra

Ea a aparut brusc, de nicaieri. A aparut atunci cand trebuia sa inceapa de fapt odiseea lor. 

A aparut pentru a-i demonstra ca tot ceea ce traise el pana in acel moment era egal cu zero. 

Ea a aparut atunci cand sufletul lui putea incapea intr-un borcan pus intr-o vitrina as spune.

Ea a aparut brusc, de nicaieri. A aparut atunci cand el nu mai credea in pasari. Ea a aparut atunci cand nu exista nimic in afara ei... Ea a aparut si el a stiut din prima clipa ca va fi ea sau niciuna. 

A aparut pentru a-i demonstra ca toate pasarile impuscate mereu la trei pasi in fata lui, erau de fapt visurile lui nicicand implinite. Nicicand implinite in lumea reala as spune.

Pentru ca el nu mai credea in pasari, ea s-a infatisat in fata lui ca o pasare de aur. Cu pene, cu aripi, cu totul si cu totul de aur. Lui i-a fost cu neputinta sa o atinga multa vreme. I-a fost cu neputinta sa creada ca acea pasare venise pentru el. A gasit o colivie si a pus pasarea de aur in ea. Nimeni nu i-o putea lua, nici chiar el nu o putea atinge. O privea doar si se minuna ca pasarea era acolo doar pentru el. Au trecut ani si el nu o putea inca atinge. Inima lui era un vulcan dar continua sa tina pasarea de aur in colivie si el sa traiasca intr-un alt fel de prizonierat. 

Intr-o zi pasarea a deschis singura colivia in care traia. El a privit-o in ochi si a inteles ca ea vroia sa fie libera. A sarutat pasarea si a lasat-o sa zboare. Pentru ca el continua sa nu credea in pasari. Pasarea maiastra a venit singura inapoi si s-a asezat pe inima lui. Pasarea maiastra s-a intors din zborul ei si si-a lepadat aripile de aur pentru el, topindu-i inima si daruindu-i in acelasi timp inima ei...