Dupa ce am lasat "coletul" la serviciul sau, am zis sa merg spre casa, unde urma sa ma cert cu cei de la firma de cablu ca mi-au crescut pretul abonamentului cu 15 dolari, fara sa ma anunte. Eram pregatit, cu speach-ul gata facut. Ies pe o strada principala si ma suna Corina din Boston. Ca ce mai faceti, ca nu mai stim nika de voi. Eu ii spun ca o sun mai tarziu, ca trebuia sa fiu atent la ce-mi spunea domnisoara de pe gps, folosind gps-ul telefonului. No problem spune ea, suna-ma cand poti.
Ajung la un semafor si mi se pare ca se opreste motorul. De fapt nu mi s-a parut, chiar s-a oprit. Instant mi s-a ridicat parul pe ceafa si mi-a tasnit apa din toti porii. Stiam ca daca se opreste Cadillac-ul am pus-o. Intr-o suburbie buna de altfel dar nu stiam nici cel mai mic coltisor de pe acolo.
Dau la cheie, degeaba, motorul nu a mai pornit nici de frica… Noroc ca apucasem sa ma incadrez pe banda “only”, asa ca oarecum nu blocam banda principala.
Caut repede in portofel cardul de la road assistance, pentru care platisem anul trecut probabil vreo suta de dolari pentru astfel de cazuri. De fapt poti sa il folosesti atunci cand ramai in pana de cauciuc, fara benzina, fara baterie, cu cheile in masina incuiata sau pentru tractare. Nesansa insa, cardul nu era in portofel. A urmat o a doua fantana arteziana la ceafa mea. Scot totul din portofel. Cu ocazia asta vad ca am o carte de vizita inca de la ultimul job din tara. Il arunc furios pe geam. Deschid usa apoi si o ridic de pe sosea, o pun inapoi cu grija. Ce vina avea cartea de vizita? Scot carduri de toate felurile, adrese, iconite, niciun card de road assistance.
Ca sa suni acolo iti trebuie sa stii numarul de membru, altfel nu te baga in seama nimeni. Jelanie. M-am gandit instant ca m-au blestemat colegii carora le trimisesem un email mai intepator inainte de weekend. Cine stie? Poate aici se leaga blestemele… o sun pe Carmen sa o intreb daca are ea … ambele carduri de la compania la care eram asigurati. Nu are acoperire. Ma uit spre cer, cerand ajutor. Este soare si a inceput sa arda. Deja scot mana pe geam si incerc sa dirijez circulatia, era coada in spatele meu. Pun pe avarii si deschid capota. Peste drum de semafor un Shell station. Stiind ca trebuia sa fac schimbul de ulei acum cateva sute de mile si nu l-am facut m-am gandit ca poate de la prea putin ulei o fi zis vreun sensor ca este de ajuns.
Alerg pana acolo, cumpar o cutie de ulei si ma intorc cu ea la masina, aproape convins ca vin cu solutia salvatoare. Unde sa pun uleiul? Citesc pe trei busoane si pana la urma gasesc pe cel care cu siguranta era pentru ulei. Nu de alta dar si pe celelalte era ulei … murdar. Torn uleiul, dau la cheie. Ei, as. Cum sa porneasca. Pentru a treia oara imi tasneste apa din ceafa. Imi aduc aminte ca am pus benzina ultima data de la aceeasi statie de la care am pus prima data benzina cu apa, cand masina asta a murit pentru prima oara. Dar acum nu a tusit, nu s-a innecat deloc. Las capota ridicata – masina aproape in intersectie pe banda de facut spre stanga – si merg din nou la statia de benzina. Cumpar de data asta aceeasi solutie pentru desfundat injectoare, bun si pentru masinile pe benzina. Mi-am adus aminte ce am facut atunci cand am cumparat ... apa cu benzina. Il torn il rezervor si incep sa misc masina de portbagaj in sus si in jos ca sa se amestece cu benzina. In jurul meu opresc masini, ma intreaba babute de 150 de ani din masinile lor bengoase daca ma pot ajuta. Nu-mi dati masinile voastre? “Sorry?” “A, no thanks, I just called AAA”. Oamenii sunt OK, vor sa ajute. Imi aduc aminte ca pe asigurarea obligatorie a masinilor am facut si asigurare de road assistance, adica a doua asigurare de acelasi fel, a fost o neintelegere dar am facut-o.
Sun la numarul agentului cu gand sa cer numarul asiguratorului, pe care nu il aveam. Suna si intra robotul. Este week-endul in care este Memorial Day, oamenii pleaca din oras in vacanta, nu or sa stea la birou pentru mine…
Opreste un chinez langa mine si ma intreaba daca nu a venit politia. Excat asta imi trebuia, sa vina aia si sa ma puna sa imping la masina ca sa nu iau amenda ca blochez traficul. Deschid torpedoul si gasesc scrisoarea in care au venit cardurile de la companie. Pe hartie este trecut member ID. Ma uit spre cer din nou: stiam ca nu ma lasa… Sun, vorbesc cu doi roboti si apoi sunt transferat catre un operator.
Sunt durlica (le fac spelling la nume, ma ia durerea de cap, la telefon este o duduie din Sud… cu greu inteleg ce-mi spune, ii spun sa imi repete) si sunt localizat in suburbia Glenview la intersectia strazilor x si y. Ma intreaba o groaza de chestii, apoi modelul masinii, daca a iesit fum sau ce s-a intamplat. Cea mai apropiata masina va ajunge intr-o ora si jumatate… Ridic din nou capul spre cer.
Probabil ca voi fi si arestat pana atunci. Mai fac pe politistul de circulatie jumatate de ora, le arat sa ma ocoleasca pentru ca sunt blocat, unii au nevoie sa inteleaga de ce este capota ridicata la masina din fata si asteapta constiinciosi sa o inchizi si sa pleci. Da, sigur… Dupa aproape doua ore ma suna alt operator: “are you still there? Our drive is looking for you” Sunt aici mai baieti, nu am plecat… deja mana stanga era rosie de la soare. Operatorul imi spune ca soferul lor s-a incurcat si ca va ajunge in zece minute. Vine un nene de peste drum, intra in vorba cu mine, ma intreaba ce am patit, vrea sa ma ajute. Imi spune ca stie un service auto la nici doua mile, ca sunt niste rusi care lucreaza repede si ieftin. Este Iranian si vorbeste bine engleza. Da zic, dar sa vad ca le-am spus astora sa ma duca ei la cel mai apropiat service auto.
Apare masina de tractat, vine in spatele meu si ma intreaba soferul ce am patit. Mi s-a oprit mas……dau sa zic. “Da-mi un ID!” ma opreste umflatul ce cu greu a coborat din masina. Ii dau buletinul, imi cere cardul de asigurare iar eu ii dau scrisoarea pe care este numarul de membru. Aproape ca ma asteptam sa ma pocneasca dupa expresia fetei… Adica glumesti, nu ai cardul si slobozeste o injuratura… Suna nervos la sediu si ii explica cuiva ca nu am cardul si ca el nu are ce face. Duduia i-a explicat ca este OK si ca m-a verificat ea.
Umflatul incepe sa dea platforma jos iar eu incep sa respir usurat. Intre timp intra in vorba iranianul. “Mai bine il duceti la service-ul ala de pe strada x cu strada y ca este aproape. Ala mare de respira greu zice sa il lase in pace ca el are ordine. Eu vazand ca soferul este agitat incerc sa il calmez si ii spun ca este OK sa mergem acolo unde l-a trimis compania. Insa el suna la companie si urla la operatoare spunand ca doi imbecili nu il lasa sa lucreze si ca el este deja “ fucking crazy” de suparat, ca noi am tipat la el. Il vad ca ridica rampa la loc, se suie in camion, il duce langa bordura, se intoarce la mine, racneste sa ma sui in masina, sa pun masina pe neutru si sa stau sa stau de volan. Imi impinge masina langa bordura, se suie in masina si pleaca, nu inainte de a injura toti soferii care se uitau siderati la scena….
Iranianul imi spune : “saracii, toti sunt asa drogati copii astia…” Adevarul este ca alta explicatie nu am gasit nici eu. Mi s-a pus un nod in gat efectiv. Dupa doua ore de stat si asteptand masina de tractare, nu ma asteptam sa vina un drogat si sa se supere ca vacarul pe sat si sa ma si lase balta. Iranianul imi strange mana si pleaca, urandu-mi noroc. Multumesc, dupa ce mi-ai stricat tractarea, ce iti pasa?
Sun din nou la companie. Operatoarea imi spune ca soferul le-a spus ca a plecat pentru ca a fost impiedicat sa isi exercite atributiile si ca sunt safe acum, in afara partii carosabile… Ii explic operatoarei – alta, pentru ca probabil sunt o suta acolo – ca am nevoie de o masina cu un sofer normal si ii spun ca este posibil ca primul sofer sa fi fost sub influenta. I-am spus ca a fost obraznic, ne-a jignit, a injurat si a plecat. Operatoarea isi cere scuze, ma asigura ca acesta este doar un caz izolat si imi spune ca imi va cauta o alta masina. Intre timp sun un prieten, imi spune ca in zona este un service auto cu un baiat priceput si ma intreaba daca am nevoie de un camion pentru tractare. Imi da si un numar de telefon sa sun la service.
Ma suna compania din nou si imi spune ca urmatoarea masina poate ajunge in doua ore… Ii spun sa opreasca orice incercare de a ma ajuta, pentru ca sunt ca si cum as fi pe cont propriu. Imi spune ca pot totusi sa trimit claim-ul la sediul lor pentru a fi despagubit cu valoarea tractarii.
Sun la service si baiatul imi trimite un camion de tractare care ajunge in douazeci de minute. In alte zece minute ajung la service. Platesc cash 60 de dolari la soferul masinii si dupa 5 ore sunt cu masina in service. Nesansa, este ora 3 pm si service-ul se inchide pana marti dimineata, pentru ca este un weekend care se termina luni cu o sarbatoare nationala. Totusi mecanicul ma asigura ca ma va suna sa imi spuna daca este pompa de benzina sau nu. Ies in bulevard si constat ca bulevardul ma duce dupa 8 mile drept acasa. Nu, nu am mers pe jos, am luat autobuzul care tocmai venea. Am platit 2.25 dolari cu cardul si am ajuns la cinci minute de casa. Pana acasa am ras nervos.
Am platit 100 de dolari ca sa fiu asigurat in caz de am nevoie de tractare. A venit un sofer drogat care m-a last balta si am mai platit din buzunar 60 de dolari ca sa duc masina undeva. Probabil ca voi plati cateva sute de dolari pentru reparatie, in cel mai fericit caz. Cred ca a venit vremea ca masina asta sa fie lasata sa moara.
Curcanul ma astepta ranjind. L-am uns cu toate alifiile si l-am aruncat in cuptor. Acum il voi manca asa cum si mie mi-au mancat nervii azi profesionistii asiguratori americani.
Inainte sa pun curcanul in cuptor, mecanicul ma suna si imi spune ca nu este de la pompa de benzina, posibil de la aprindere sau de la transmisie... dar ca o sa vada marti. Cum sa nu ai un weekend placut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu