25

Atatia ani avem de cand putem sa injuram in voie politicienii. Noi ii injuram iar ei isi vad de treaba. Cainii latra, ursul trece... Douazecisicinci de ani de cand am auzit gloante zburand prin orasul meu.
Eram la bunici, in vacanta de iarna si am vazut cum tancurile ies din unitatea militara si se indreapta spre aeroport. Am plecat de urgenta a doua zi acasa. Armata si militia erau in alerta de gradul zero. Auzisem la radio Europa Libera cu cateva zile inainte ca in Timisoara au fost impuscati oameni. Imi dadeam seama ca se petrece ceva insa ma gandeam ca Ceausescu va musamaliza din nou totul si ca viata va merge inainte, ca vom avea un Craciun normal.


Tata a venit acasa dupa cateva zile, echipat de razboi si ne-a spus mie si sora-mii sa nu iesim din casa ca se trage. I-am cerut pistolul, sa vad si eu daca are gloante. Mi-a spus ca are gloante dar nu mi l-a dat... A stat trei minute si a plecat. Mama era si ea la unitatea militara la care lucra, plecata de cateva zile. Toti dormeau acolo, unde lucrau, nu aveau voie sa paraseasca unitatile... Evident ca nu am stat in casa... Am mers cu sora-mea si am cumparat un aragaz nou. Stiam ca mama vroia unul si i-am luat aragaz nou. L-am carat cu mainile, magazinul era aproape de blocul nostru.... Afara se tragea, se auzeau focuri din zona garii, dar noi nu am fost afectati, altii au murit in locul nostru... Eram prea tanar, copil inca, pentru a-mi da seama ca trebuie sa merg si eu si sa lupt pentru "libertate"... Altii care au stat in casa ca mine, au avut certificate de revolutionari ani de zile, cu beneficiile aferente... Pentru ca s-a putut orice in acei ani...

In dimineata lui 21 decembrie, nea' Nicu a convocat o adunare a oamenilor muncii, in scopul de a-i imbuna si de a le promite inca 100 de lei la salariu, precum si cresteri ale indemnizatiilor pentru copii. Pe 22 decembrie, Ceausescu a pierdut controlul armatei si a trebuit sa fuga cu un elicopter impreuna cu Lenuta. M-am uitat la televizor cand a fugit Ceausescu si cand multimea i-a acoperit vocea speriata. Atunci mi-am dat seama ca ceea ce se intampla avea sa ne schimbe viata pentru totdeauna. Nu aveam sa mai spunem bancuri cu nea' Nicu tinand mainile la gura...

Dintr-o data televiziunea avea program prelungit, totul era in direct, vedeam soldatii cum trag cu armele aiurea, pentru ca nimeni nu vedea cine trage in ei. Oamenii se buluceau speriati in cladirea televiziunii si transmiteau informatii neverificate. Coloane de tancuri veneau spre capitala, trupe straine erau gata sa intre la granita, apa era otravita si lumea era indemnata sa nu consume apa de la robinet, o dementza totala. Oamenii care au crezut in libertate, au iesit cu piepturile goale si au fost inpuscati. Teroristii nu au fost gasiti niciodata...

In timpul asta, jegul de Iliescu isi strangea gasca si isi forna prima constructie de dupa regimul Ceausescu, cu frontul salvarii nationale. Imi aduc aminte si acum de parca a fost ieri cum a insiruit toate numele ce erau pe hartie iar la sfarsit a adaugat:"si cu voia dumneavoastra, Ion Iliescu".

Cateva zile mai tarziu, Ceausestii erau impuscati in ziua de Craciun, legati la maini si judecati de un complet de judecata ilegitim, fara drept la recurs, dar in vreme de razboi cine isi mai pune intrebari despre un simulacru de proces? Toata lumea a fost multumita ca dictatorii nu mai sunt...

Am vazut "procesul" si dupa parerea mea, dintre toţi cei prezenţi la Târgovişte in acea unitate militara, in incaperea in care cei doi au fost pusi in fata sfarsitului lor, singurul care a luat in serios  justiţia română a fost Ceauşescu. El stia ca procesul nu este unul real si ca este in afara legii, fapt pentru care s-a adresat tot timpul catre completul de judecata ca unor simpli cetateni. Pentru ca din start el a pus la îndoială constituţionalitatea Procesului. Intre Nicolae Ceauşescu de la Târgovişte si Ion Iliescu ce avea sa fie in fruntea României – un om gata la orice compromis pentru a rămâne la Putere – avem acum explicaţia pentru cei peste zece ani de orbecăire a României prin mlaştina "tranziţiei" sub mandatul lui Ion Iliescu. Omul a fost crescut sub Ceausescu, nu a vrut decat sa il uzurpe, nicidecum sa rescrie istoria si sa construiasca un alt regim. Nu a vrut nicio tranzitie catre nimic. Vremurile l-au obligat sa ia unele decizii, unele mai rele decat altele - vezi "vizitele" minerilor... Insa a fost mai slab ca Ceausescu ca om politic, pentru ca nu a construit nimic, a dat doar liber la vandut ... tara.

La revolutie au murit conform statisticilor 1,142 de persoane, iar alte cateva mii au fost ranite.
Din banii lui Ceausescu s-au hranit ulterior oamenii care au avut acces la ei si care si-au cladit adevarate imperii financiare. Unii din ei au facut puscarie, unii sunt inca la puscarie si nadajduiesc ca unii vor face puscarie.

Au urmat sase ani cu Iliescu, o perioada neagra in istoria Romaniei, cand numai cine nu a vrut nu a furat, ma refer la politicieni si la oamenii de afaceri. Imi aduc aminte ca atunci cand l-am votat pe profesor, in 1996, am crezut ca am ajuns in rai. Omul nu avea sa faca nimic, mai mult, avea sa se declare invins de oamenii fostului presedinte, care a si castigat de altfel un nou mandat in anul 2000. O noapte grea s-a asternut peste tara timp de patru ani, cand Nastase se pregatea sa preia de la tatuca presedintia si sa duca mai departe dezmatul rosu. Tara aproape ca a stat pe loc in toti acesti ani, nu s-a intamplat nimic remarcabil, nu s-a construit nimic, nu s-a finalizat nicio autostrada, romanii nu au intrat in Europa si nu au avut dreptul de a calatori fara viza pana in anul 2004, cand tara a fost totusi admisa in NATO.

In 2004, Basescu i-a suflat insa de sub nas scaunul de sef de stat si nu l-a mai lasat pana azi, cand scaunul a fost ocupat de acest personaj controversat, iubit si hulit in egala masura, despre care nu stim aproape nimic. Vom vedea daca Antonescu are dreptate cand spune ca omul vorbeste cum gandeste sau ca intr-adevar are sclipiri geniale. Cert este ca dupa douazecisicinci de ani de la revolutia romana, incepe un capitol nou pentru tara.

In 25 de ani tara putea sa ajunga departe daca se continua linia industriala la care era in 1989 si daca se continua sustinerea cercetarii romanesti. Din pacate, tara a ajuns doar o piata de desfacere, pentru ca totul a fost "privatizat" iar tara aproape ca nu mai dispune de industrie, de flota maritima de invidiat din anii '80, de nimic. Ce mai poti face intr-o tara in care pana si terenurile au fost cumparate de straini? Sa muncesti pentru straini, da...

Dupa 25 de ani, tinerii isi termina studiile si pleaca afara pentru a putea munci si trai relativ normal. In tara lor, altii au decis pentru viitorul lor in toti acesti ani. Imi doresc sa existe speranta in acesti tineri si sa treaca peste faptul ca viitorul lor le-a fost furat, peste faptul ca parintii lor si-au sacrificat viata pentru ei crezand intr-o viata mai buna in tara lor. Imi doresc ca acesti tineri sa poata reveni intr-o zi in tara lor si sa poata munci in tara ce i-a format. Sper inca sa nu fie doar un vis...