Am plecat destul de dimineata de acasa, daca ora 6 este destul de matinala. Am ajuns la autocar si m-am cuibarit pe un scaun de langa geam, punand langa mine geanta laptop-ului si geanta in care mi-am pus doua camasi calcate. Vorba vine calcate pentru ca au fost calcate aseara, acum fiind impachetate sunt pline de dungi, cu siguranta. Insa mi-am luat o vesta si o voi purta pe deasupra, ascunzand astfel indoiturile. Este criza si nu renteaza sa merg singur cu masina in Bucuresti. Imi citesc mesajele personale si astept ca autocarul sa plece. Ma prefac ocupat pentru ca nu cumva cineva sa se aseze langa mine si sa ma simt inghesuit pana in Bucuresti. Scaunele sunt foarte apropiate, astfel ca daca o persoana mai corpolenta se aseaza langa mine, ma voi simti inghesuit. Imi citesc asadar interesat pana la maxim mesajele, nebagand in seama calatorii intarziati care isi cauta un loc... In sfarsit se pune in miscare hardughia si raman singur pe cele doua locuri. Ma uit in jur, toti oamenii normali... Mai tarziu insa aveam sa aflu ca lucrurile nu stau chiar asa... In fata mea, un calator tanar, cu casti in urechi parea ca da din cap in ritmul muzicii, insa facea mereu o figura, asa, ca si cand ar fi incercat sa-si muste urechea dreapta. A incercat pana la Bucuresti insa nu a reusit. Langa mine o doamna a inceput sa decojeasca o banana. I-o fi foame mi-am zis si nu am dat importanta evenimentului, chiar daca o facea in mod foarte languros. Nesansa mea a fost ca femeia a mancat patru banane intr-un interval de jumatate de ora... Flamanda zic... A incercat fara succes sa stinga lampa de deasupra scaunului care ii improsca lumina exact in fata. Nu s-a gandit sa se mute pe scaunul liber de langa ea si a preferat sa-si puna gluga pe cap pentru a stopa lumina. Dupa o ora, timp in care a transpirat la greu, si-a dat gluga jos si a facut sa apara o cutie craniana cu parul lipit de ea...
Am vrut sa atipesc (...) insa brusc a inceput sa miroasa a ciorapi. Cineva manca pufuleti... Apoi cred ca cineva a ragait pe blat un sandwich cu salam. Iar mi-a dat karma peste cap.
Am ajuns la o benzinarie, am mancat si eu un sandwich indestulator, cu gand sa ma razbun, insa am luat doar apa plata, care nu a avut nicio reactie...
Intram in Bucuresti dupa doua ore si jumatate de la plecare, iar dupa fix o ora am ajuns la Gara de Nord. Am luat un taxi si am plecat spre destinatia finala, catre o institutie de stat.
La poarta un fel de domn (puteai sa juri ca este totusi in noua luni) pe care l-am anuntat ca suntem de la audit si am urcat la urmatorul post de control. In doua minute a aparut un altul care tremurand ne-a intrebat:
- Sunteti de la directia de audit?
- Suntem de la auditul extern al proiectului european, spun, vazand ca omul era deja galben la fata.
Individul crezuse ca a venit controlul intern si a lasat sa scape un oftat de usurare. Am facut cunostinta cu persoanele avand atributii in proiectul cu pricina si am primit asigurari ca vom primi documentele imediat, timp in care ne vom acomoda... Cu ce, nu ne-am dat seama. Cert este ca dupa o ora inca asteptam actele. Am telefonat dupa ele, insa nimeni nu le-a adus. Am plecat sa mancam cu gand ca intre timp actele sa se materializeze in biroul cu pricina. Spre surprinderea lor, la intoarcere am luat cu asalt biroul in care se gaseau actele, lovindu-ne insa de rugamintea de a face o adresa catre institutie in care sa solicitam accesul la documente pentru toate persoanele din echipa de audit, pentru ca initial era vorba de doi experti iar noi eram cinci... La ora patru s-a rupt lantul si oamenii au disparut. Usile erau sigilate cu plastilina, cu sigiliul propriu fiecarui birou. Ne-am simtit ca in X-files la plecare. Securitate inainte de orice insa pentru oamenii de aici timpul trece altfel. Ai spune ca nu sunt afectati de nimic, toata lumea se misca in reluare, spre disperarea noastra, obisnuiti cu un ritm zilnic deosebit de alert. Nu sunt cu nimic mai deosebiti, lucreaza insa la stat...
Ajuns la hotel mi-am dat seama ca am luat in bagaj doar doua camasi, trusa de igiena personala si o pereche de chiloti... Ok, ma dezbrac de hainele de peste zi, imi spal sosetele, le pun pe caloriferul din baie si ...raman asa... vorbesc la telefon si imi dau seama ca arat ca Adam, debarcat in Rai dar netuns vreme de sase luni si inainte de a descoperi rusinea... wtf, in camera este si asa foarte cald...
luni, 25 februarie 2013
duminică, 24 februarie 2013
Despre Partidul Verde si inexistentul domn Cernea
Vineri seara s-a lansat in Constanta biroul Partidului Verde. Mai intai au venit reporteri sa ia interviu deputatului care nu a ales sa jure pe Biblie atunci cand a depus juramantul de credinta, apoi a participat la o intalnire cu oamenii din organizatia locala a partidului, care il asteptau ca pe Mesia sa ii scape de ciuma locala, care prea putin a fost sensibila la doleantele lor, respectiv acelea de a nu defrisa parcurile, de a strange cainii fara stapan si de a face curat in oras...
Stimabilul domn Cernea si-a tratat insa sustinatorii cu curul, jucandu-se pe toata durata intalnirii cu tableta, precum un scolar care a primit cadou un gadget.
Scopul intalnirii a fost acela de a afla direct de la sursa interesele cui le serveste deputatul ales de constanteni, intrucat toata lumea stie ca acesta a candidat sub sigla PSD. Filiala Partidului Verde, respectiv o mana de oameni care au slujit partidul si care au lipit afise pe stalpi, care au sustinut cauze de mediu, cauzele mamiferelor marine din Marea Neagra, oameni care s-au opus exploatarii gazelor de sist, au pus intrebari despre lucruri pertinente, despre programul cu care deputatul isi incepe mandatul, despre prioritatile sale. Deputatul mai sus numit a ales insa sa vorbeasca precum la televizor, intr-un limbaj de lemn, politicianist, in vreme ce oamenii il intrebau ce are de gand sa faca pentru urbea care l-a ales. Ne-a explicat diplomatic ca si-a urmarit scopul inca din anul 2009 cand a candidat la presedentie, stiind de atunci ca lupta de fapt pentru ocuparea unui loc de parlamentar in legislatura actuala. Scopul sau pe termen lung este acela de a lansa in parlamentul european unul sau doi oameni din randul Partidului Verde, dar pentru acest lucru trebuind sa fie portavocea puterii actuale, in lipsa sprijinului politic partidul neavand niciun fel de putere.
La un moment, enervat de faptul ca audienta ii tot cerea socoteala de faptul ca inca activeaza sub sigla PSD, acesta a exclamat: "vai, dar nu-mi vine sa cred, parca as fi la inchizitie aici, nu pot sa cred asa ceva, nu mai inteleg rolul acestei intalniri...". Apoi, vicepresedintele partidului, a considerat imperios necesar sa opreasca intalnirea sub pretextul ca "nu mai exista oxigen in incapere si l-a scos efectiv afara din incapere pe distinsul parlamentar, apoi intalnirea s-a terminat, cu precizarea ca toate solicitarile venite de la membrii filialei sa nu mai fie transmise direct domnului parlamentar ci prin intermediul vicepresedintului, pazitorul bucurestean al stimabilului nostru deputat...
Da domnule Cernea, nu veti ntelege niciodata rolul acestor intalniri, pentru ca ati ales sa jucati cartea puterii si nu veti face niciodata niciun demers care ar deranja puterea, fie ea si cea locala. Nu va veti juca niciodata cu focul, riscand sa va pierdeti sprijinul politic, insa deja v-ati lepadat de cauza partidului al carui presedinte sunteti. Sunt convins ca nu veti participa niciodata in Constanta la vreun miting impotriva exploatarii gazelor de sist, ori pentru a sustine prin vreun ONG crearea unei gradini botanice, gasind ca altceva este cu adevarat important pentru dumneavoastra.
Cum este posibil sa va luati numai consilieri bucuresteni cand dumneavoastra sunteti deputat de Constanta? Cum este posibil sa va folositi de oamenii care au crezut ca veti intreprinde actiuni demne de partidul pe care il conduceti? Cum este posibil sa aveti un limbaj de lemn cu oamenii care au crezut in dumneavoastra si care v-au votat neconditionat, incredintati fiind ca vocile lor se vor auzi prin dumneavoastra? In afara de faptul ca nu sunteti de acord cu predarea religiei in scoli, ce demersuri legislative veti intreprinde?
Ieri ati pus o fotografie pe wall-ul dumneavoastra, in care pe fundal se vede Marea Neagra, ar fi fost indeajuns sa fie doar marea, marea noastra este prea frumoasa pentru a o altera cu prezenta dumneavoastra...
Stimabilul domn Cernea si-a tratat insa sustinatorii cu curul, jucandu-se pe toata durata intalnirii cu tableta, precum un scolar care a primit cadou un gadget.
Scopul intalnirii a fost acela de a afla direct de la sursa interesele cui le serveste deputatul ales de constanteni, intrucat toata lumea stie ca acesta a candidat sub sigla PSD. Filiala Partidului Verde, respectiv o mana de oameni care au slujit partidul si care au lipit afise pe stalpi, care au sustinut cauze de mediu, cauzele mamiferelor marine din Marea Neagra, oameni care s-au opus exploatarii gazelor de sist, au pus intrebari despre lucruri pertinente, despre programul cu care deputatul isi incepe mandatul, despre prioritatile sale. Deputatul mai sus numit a ales insa sa vorbeasca precum la televizor, intr-un limbaj de lemn, politicianist, in vreme ce oamenii il intrebau ce are de gand sa faca pentru urbea care l-a ales. Ne-a explicat diplomatic ca si-a urmarit scopul inca din anul 2009 cand a candidat la presedentie, stiind de atunci ca lupta de fapt pentru ocuparea unui loc de parlamentar in legislatura actuala. Scopul sau pe termen lung este acela de a lansa in parlamentul european unul sau doi oameni din randul Partidului Verde, dar pentru acest lucru trebuind sa fie portavocea puterii actuale, in lipsa sprijinului politic partidul neavand niciun fel de putere.
La un moment, enervat de faptul ca audienta ii tot cerea socoteala de faptul ca inca activeaza sub sigla PSD, acesta a exclamat: "vai, dar nu-mi vine sa cred, parca as fi la inchizitie aici, nu pot sa cred asa ceva, nu mai inteleg rolul acestei intalniri...". Apoi, vicepresedintele partidului, a considerat imperios necesar sa opreasca intalnirea sub pretextul ca "nu mai exista oxigen in incapere si l-a scos efectiv afara din incapere pe distinsul parlamentar, apoi intalnirea s-a terminat, cu precizarea ca toate solicitarile venite de la membrii filialei sa nu mai fie transmise direct domnului parlamentar ci prin intermediul vicepresedintului, pazitorul bucurestean al stimabilului nostru deputat...
Da domnule Cernea, nu veti ntelege niciodata rolul acestor intalniri, pentru ca ati ales sa jucati cartea puterii si nu veti face niciodata niciun demers care ar deranja puterea, fie ea si cea locala. Nu va veti juca niciodata cu focul, riscand sa va pierdeti sprijinul politic, insa deja v-ati lepadat de cauza partidului al carui presedinte sunteti. Sunt convins ca nu veti participa niciodata in Constanta la vreun miting impotriva exploatarii gazelor de sist, ori pentru a sustine prin vreun ONG crearea unei gradini botanice, gasind ca altceva este cu adevarat important pentru dumneavoastra.
Cum este posibil sa va luati numai consilieri bucuresteni cand dumneavoastra sunteti deputat de Constanta? Cum este posibil sa va folositi de oamenii care au crezut ca veti intreprinde actiuni demne de partidul pe care il conduceti? Cum este posibil sa aveti un limbaj de lemn cu oamenii care au crezut in dumneavoastra si care v-au votat neconditionat, incredintati fiind ca vocile lor se vor auzi prin dumneavoastra? In afara de faptul ca nu sunteti de acord cu predarea religiei in scoli, ce demersuri legislative veti intreprinde?
Ieri ati pus o fotografie pe wall-ul dumneavoastra, in care pe fundal se vede Marea Neagra, ar fi fost indeajuns sa fie doar marea, marea noastra este prea frumoasa pentru a o altera cu prezenta dumneavoastra...
marți, 5 februarie 2013
duminică, 3 februarie 2013
Deplasarea
Ziua se anunta a fi cat se poate de frumoasa. Am plecat de acasa la ora 9 dimineata, am pescuit-o pe Laura la ora 9.20 si am iesit din oras cu destinatia finala Sibiu. La Fetesti am oprit si am baut o cafea, am fumat cate o tigara. Apoi, companioana mea a inceput sa citeasca o carte (Esti un om de neinlocuit?), primita in dar cu ocazia evaluarii anuale, in timp ce pe fundal a trebuit sa aud un intreg cd cu muzica macedoneasca si asta pret de mai bine de o ora... Din cand in cand, Laura si-a aprins cate o tigara, a baut cu zgomot dintr-o sticla de Pepsi fara zahar si si-a butonat telefonul pana la intrarea in Bucuresti, loc pana unde eu am ars-o cu parul in ochi...
In Bucuresti parea ca toata lumea doarme, asa ca am traversat orasul de la sud la nord in douazeci de minute. Am iesit pe autostrada din nou cu gand sa oprim la Dealul Negru sa mancam macar cate un metru de mici, pentru ca foamea incepuse sa-si faca simtita prezenta. Pret de 50 de minute am mers normal, Laura a rasfoit repede o revista si a tinut sa-mi repete de cateva ori ca sigur se va plictisi pana in Sibiu. Ca sa nu se intample asta, masina a tinut sa se scuture de cateva ori apoi a revenit la mersul obisnuit. Dupa cinci minute insa, s-a scuturat din nou, in timp ce un senzor de avarie s-a aprins in bord. Vazand ca nu-i de gluma am tras pe banda de urgenta, oprind motorul si ridicand capota. Un usor miros de ars ni s-a insinuat prin par.
Am lasat-o cateva minute sa se raceasca, apoi am incercat din nou cu cheia sa pornim motorul. Nesansa, acesta ar fi dorit sa porneasca insa ceva il oprea. Am masurat nivelul uleiului si cam atat... Ce poti sa-i faci unui motor de VW? Suni un prieten... Am gasit repede pe internet o firma de tractari auto din Pitesti (fata de care ne gaseam cam la 25 de kilometri), i-am spus pozitia indicata de GPS-ul telefonului si am asteptat cuminti sosirea masinii de tractare, care in 20 de minute a fost langa noi.
Desi nu ne venea sa credem ca totusi ni se intampla acest lucru, ne-am suit in cabina si am plecat spre Pitesti, unde am gasit singurul service auto deschis non-stop. Impropriu spus non-stop pentru ca este deschis doar pana la ora 19 in fiecare zi. Totusi este deschis si duminica, ceea ce este mare lucru, mai ales pentru un oras ca Pitesti.
Patronul service-ului, sotia sa si cei patru lucratori, au facut roata imprejurul masinii si au inceput testele, din aproape in aproape, dupa ce insa a trebuit sa le povestim simptomele avute inainte de decesul masinii.
Dupa jumatate de ora au inceput sa se contrazica. De ce una din bobinele de inductie este mai lunga decat celelalte... "Este clar, asta nu este de la masina asta, a fost schimbata...!" Exclus, am inceput sa-i spunem ca am mers cale de 350 de kilometri si ca totul a fost in regula pana sa se opreasca motorul.
"O fi benzina, am incercat eu timid", deja vinovat ca am alimentat la LukOil si avand ceva referinte proaste pentru aceasta firma din partea unei colege. "Nu este benzina, este fix bobina de inductie, ia uitati aici se vede ca este alungita si rupta, din cauza uzurii". A trebuit sa acceptam ca bobina a fost de vina pentru oprirea noastra inopinata.
- Aveti bobina de schimb?
- E, cum sa avem piese pe stoc? imi spune sugubat patronul stabilimentului...
- Stiu ca azi este duminica si ca toate magazinele sunt inchise, am replicat eu, pentru a-i luat din gura vorbele ce aveau sa curga, spre disperarea mea... Dar totusi nu aveti un prieten?
- Ba cum, nu, acum incep sa intreb pe la pretini...
Dupa circa zece minute a gasit piese telefonic si pentru ca noi eram foarte nerabdatori sa plecam mai repede, omul a luat sase monede de 50 bani si ne-a condus zece metri mai incolo in barul lui, spunandu-i barbanului sa nea dea doua cafele din partea casei, iar pe noi ne-a invitat sa stam pe scaune, spunandu-ne:
- Uitati, pana vin eu cu piese, ca sa nu va plictisiti, va rog sa puneti dintr-o singura mutare piesa in careul format de monedele pe care le-am asezat pe masa, astfel incat din orice parte ai face socoteala, pe orice rand, sa-ti deie suma 4... Eu plec sa iau piesa, asa ca ganditi-va!
- Pana sa faca doi pasi, i-am spus care este rezultatul, mutand moneda in mod corespunzator.
- Nu se poate domnule asa ceva! Ptiu si aproape ca m-a atins scuipatul lui... Bate palma aici ca esti foarte destept....
In douazeci de minute a fost cu piesa inapoi, iar dupa alte zece minute, satui de asteptat in bar, am intrat din nou in service. Patronul avea testerul pus peste volan si mormaia neputincios in barba: nu-mi da nicio eroare si totusi motorul nu porneste... Laura se tot baga in seama intreband de ce nu pleaca odata motorul, eu ii intrebam pe mecanici ce ar putea a aibe totusi... Pana la urma, dupa alta jumatate de ora a venit baiatul patronului, un pusti de 24 de ani, care dupa ce a aflat povestea si a vazut rezultatul testelor a sunat un prieten care rezolva toate problemele electronice ale motoarelor din oras...
Ne-a spus ca mecanicul (the other one) i-a spus ca din cauza defectului cu bobina s-a propagat socul la computerul motorului si l-a scurcicuitat, astfel ca acesta trebuie desfacut. Operatiunea dureaza insa cel putin cateva ore si se poate rezolva contra sumei de 600 lei fara TVA, asta in cazul in care mecanicul electronist (...) nu gaseste o alta piesa defacta in momentul deschiderii carcasei computerului...
Am acceptat sa duc masina tractata la celalalt mecanic acasa. Pe drum, sufa folosita la tractare s-a rupt de doar trei ori spre disperarea mea, constatand faptul ca din cauza nodurilor, distanta dintre cele doua masini devine din ce in ce mai mica, asta in conditiile in care nu ai frana sau ai o frana foarte tare daca nu ai contact la motor...
Am lasat masina, m-am milogit la mecanic sa lase celelalte zece masini care erau la rand si sa se apuce de masina noastra si m-am intors la service, unde Laura astepta ca sclava Isaura cu doua geamantane, doua laptopuri si multa speranta sa ii spun ca masina se va repara....
Am mancat si noi masa de pranz cred ca la ora 17... Dupa o ora, sotia patronului ne-a spus ca ne conduce pana la o pensiune, unde sa stam pana cand masina va fi reparata sau in cazul in care nu, pana a doua zi...
La receptie am spus ca ne-a trimis Durlica, nenea care repara masini si ca ne-a spus sa spunem la receptie sa ne ia mai putin... Fata de la receptie ne-a masurat cu privirea si ne-a intrebat cate ore vom sta, crezand cu siguranta ca vrem camera cu ora si nu stim cum sa zicem...
- 50 lei face, pentru trei ore! Am scos banii, mi-a dat bon fiscal si am urcat pana in camera, cu tot cu bagaj, nu inainte de a-i spune domnisoricii ca nu vom face nimic, doar o sa asteptam ca masina noastra sa fie reparata...
Dupa maxim jumatate de ora, am fost sunati ca masina noastra a fost reparata, o masina fiind deja jos sa ne duca inapoi la service. Cand am ajuns acolo, masina noastra venea cu un alt sofer al patronului, care a demonstrat ca este un profesionist. Ne-a tratat cu mult profesionalism, a facut in asa fel incat sa fim un client multumit, servit atunci cand ii arde buza. Inutil sa va spun ca pretul a fost pe masura...
Evident ca am incercat sa facem networking chiar si in acele conditii, nestiind totusi de unde sare iepurele.
Am plecat, iar de bucurie, Laura a pus din nou cd-ul cu melodii macedonesti. Am retinut cateva cuvinte: caplul, papule si atat...
Am ajuns in Sibiu dupa exact 13 ore de cand am plecat de acasa, cu o grea durere in aproape inexistentele mele fese. Si am incalecat pe-o sea si m-am dus sa ma spal pe cap...
In Bucuresti parea ca toata lumea doarme, asa ca am traversat orasul de la sud la nord in douazeci de minute. Am iesit pe autostrada din nou cu gand sa oprim la Dealul Negru sa mancam macar cate un metru de mici, pentru ca foamea incepuse sa-si faca simtita prezenta. Pret de 50 de minute am mers normal, Laura a rasfoit repede o revista si a tinut sa-mi repete de cateva ori ca sigur se va plictisi pana in Sibiu. Ca sa nu se intample asta, masina a tinut sa se scuture de cateva ori apoi a revenit la mersul obisnuit. Dupa cinci minute insa, s-a scuturat din nou, in timp ce un senzor de avarie s-a aprins in bord. Vazand ca nu-i de gluma am tras pe banda de urgenta, oprind motorul si ridicand capota. Un usor miros de ars ni s-a insinuat prin par.
Am lasat-o cateva minute sa se raceasca, apoi am incercat din nou cu cheia sa pornim motorul. Nesansa, acesta ar fi dorit sa porneasca insa ceva il oprea. Am masurat nivelul uleiului si cam atat... Ce poti sa-i faci unui motor de VW? Suni un prieten... Am gasit repede pe internet o firma de tractari auto din Pitesti (fata de care ne gaseam cam la 25 de kilometri), i-am spus pozitia indicata de GPS-ul telefonului si am asteptat cuminti sosirea masinii de tractare, care in 20 de minute a fost langa noi.
Desi nu ne venea sa credem ca totusi ni se intampla acest lucru, ne-am suit in cabina si am plecat spre Pitesti, unde am gasit singurul service auto deschis non-stop. Impropriu spus non-stop pentru ca este deschis doar pana la ora 19 in fiecare zi. Totusi este deschis si duminica, ceea ce este mare lucru, mai ales pentru un oras ca Pitesti.
Patronul service-ului, sotia sa si cei patru lucratori, au facut roata imprejurul masinii si au inceput testele, din aproape in aproape, dupa ce insa a trebuit sa le povestim simptomele avute inainte de decesul masinii.
Dupa jumatate de ora au inceput sa se contrazica. De ce una din bobinele de inductie este mai lunga decat celelalte... "Este clar, asta nu este de la masina asta, a fost schimbata...!" Exclus, am inceput sa-i spunem ca am mers cale de 350 de kilometri si ca totul a fost in regula pana sa se opreasca motorul.
"O fi benzina, am incercat eu timid", deja vinovat ca am alimentat la LukOil si avand ceva referinte proaste pentru aceasta firma din partea unei colege. "Nu este benzina, este fix bobina de inductie, ia uitati aici se vede ca este alungita si rupta, din cauza uzurii". A trebuit sa acceptam ca bobina a fost de vina pentru oprirea noastra inopinata.
- Aveti bobina de schimb?
- E, cum sa avem piese pe stoc? imi spune sugubat patronul stabilimentului...
- Stiu ca azi este duminica si ca toate magazinele sunt inchise, am replicat eu, pentru a-i luat din gura vorbele ce aveau sa curga, spre disperarea mea... Dar totusi nu aveti un prieten?
- Ba cum, nu, acum incep sa intreb pe la pretini...
Dupa circa zece minute a gasit piese telefonic si pentru ca noi eram foarte nerabdatori sa plecam mai repede, omul a luat sase monede de 50 bani si ne-a condus zece metri mai incolo in barul lui, spunandu-i barbanului sa nea dea doua cafele din partea casei, iar pe noi ne-a invitat sa stam pe scaune, spunandu-ne:
- Uitati, pana vin eu cu piese, ca sa nu va plictisiti, va rog sa puneti dintr-o singura mutare piesa in careul format de monedele pe care le-am asezat pe masa, astfel incat din orice parte ai face socoteala, pe orice rand, sa-ti deie suma 4... Eu plec sa iau piesa, asa ca ganditi-va!
- Pana sa faca doi pasi, i-am spus care este rezultatul, mutand moneda in mod corespunzator.
- Nu se poate domnule asa ceva! Ptiu si aproape ca m-a atins scuipatul lui... Bate palma aici ca esti foarte destept....
In douazeci de minute a fost cu piesa inapoi, iar dupa alte zece minute, satui de asteptat in bar, am intrat din nou in service. Patronul avea testerul pus peste volan si mormaia neputincios in barba: nu-mi da nicio eroare si totusi motorul nu porneste... Laura se tot baga in seama intreband de ce nu pleaca odata motorul, eu ii intrebam pe mecanici ce ar putea a aibe totusi... Pana la urma, dupa alta jumatate de ora a venit baiatul patronului, un pusti de 24 de ani, care dupa ce a aflat povestea si a vazut rezultatul testelor a sunat un prieten care rezolva toate problemele electronice ale motoarelor din oras...
Ne-a spus ca mecanicul (the other one) i-a spus ca din cauza defectului cu bobina s-a propagat socul la computerul motorului si l-a scurcicuitat, astfel ca acesta trebuie desfacut. Operatiunea dureaza insa cel putin cateva ore si se poate rezolva contra sumei de 600 lei fara TVA, asta in cazul in care mecanicul electronist (...) nu gaseste o alta piesa defacta in momentul deschiderii carcasei computerului...
Am acceptat sa duc masina tractata la celalalt mecanic acasa. Pe drum, sufa folosita la tractare s-a rupt de doar trei ori spre disperarea mea, constatand faptul ca din cauza nodurilor, distanta dintre cele doua masini devine din ce in ce mai mica, asta in conditiile in care nu ai frana sau ai o frana foarte tare daca nu ai contact la motor...
Am lasat masina, m-am milogit la mecanic sa lase celelalte zece masini care erau la rand si sa se apuce de masina noastra si m-am intors la service, unde Laura astepta ca sclava Isaura cu doua geamantane, doua laptopuri si multa speranta sa ii spun ca masina se va repara....
Am mancat si noi masa de pranz cred ca la ora 17... Dupa o ora, sotia patronului ne-a spus ca ne conduce pana la o pensiune, unde sa stam pana cand masina va fi reparata sau in cazul in care nu, pana a doua zi...
La receptie am spus ca ne-a trimis Durlica, nenea care repara masini si ca ne-a spus sa spunem la receptie sa ne ia mai putin... Fata de la receptie ne-a masurat cu privirea si ne-a intrebat cate ore vom sta, crezand cu siguranta ca vrem camera cu ora si nu stim cum sa zicem...
- 50 lei face, pentru trei ore! Am scos banii, mi-a dat bon fiscal si am urcat pana in camera, cu tot cu bagaj, nu inainte de a-i spune domnisoricii ca nu vom face nimic, doar o sa asteptam ca masina noastra sa fie reparata...
Dupa maxim jumatate de ora, am fost sunati ca masina noastra a fost reparata, o masina fiind deja jos sa ne duca inapoi la service. Cand am ajuns acolo, masina noastra venea cu un alt sofer al patronului, care a demonstrat ca este un profesionist. Ne-a tratat cu mult profesionalism, a facut in asa fel incat sa fim un client multumit, servit atunci cand ii arde buza. Inutil sa va spun ca pretul a fost pe masura...
Evident ca am incercat sa facem networking chiar si in acele conditii, nestiind totusi de unde sare iepurele.
Am plecat, iar de bucurie, Laura a pus din nou cd-ul cu melodii macedonesti. Am retinut cateva cuvinte: caplul, papule si atat...
Am ajuns in Sibiu dupa exact 13 ore de cand am plecat de acasa, cu o grea durere in aproape inexistentele mele fese. Si am incalecat pe-o sea si m-am dus sa ma spal pe cap...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)