luni, 10 iulie 2017

Despre calatoria in Mexic



Călătoria in Mexic a fost una aproape ad-hoc.
Ne-am hotărât relativ tarziu ca vom merge acolo, pentru ca am vrut sa ne odihnim si sa ne reincarcam bateriile, astfel ca nu am avut timp prea mult pentru documentare.
Am auzit tot felul de legende urbane ca americanii nu sunt bineveniți acolo de cand cu zidul si ca au fost găsiți nu stiu cati cu gâtul usor dislocat de corp in nu stiu ce stat mexican. 

Aventura a inceput din aeroport, imediat dupa aterizare. Trebuie sa completezi vreo trei declarații pentru vama si emigration bureau. In avion le terminaseră si ne-au fost înmânate la aterizare, imediat dupa ce am coborât din avion. Surpriza insa, nu existau pixuri pentru completare. Am intrebat o cetățeana care lucra in aeroport daca pot sa cumpar de undeva sau daca poate ea sa comunice ca nu exista pixuri in incinta pentru a completa formularele. Mi-a spus ca nu poate sa ma ajute, la care eu am spus intrigat ca este ridicola situația. Grăsana mi-a raspuns obraznic ca daca nu am pix sa stau acasa... bun venit in Mexico, prima impresie a fost grozava! Am împrumutat un pix de la alți pasageri si am trecut prin vama mexicana. 

Pana sa ajungem la autobuzul ce avea sa ne ducă in resort, am fost plasați la vreo doi intermediari care au vrut sa ne faciliteze o prezentare in vederea cumpărării unor vacante "ultra luxoase" in riviera locală. Toti serveau tequila in tzoiurile lor speciale. In aeroport, inainte de ieșirea pasagerilor... Bun venit in Mexico de doua ori! 

In sfârșit am ajuns la masina noastră, am intrebat pasagerii daca merg si ei in acelasi loc, pentru ca toti vor sa iti ofere servicii insa nu toti ti le si prestează... In oras, pe drumul de la aeroport spre hotel, am avut senzația ca ma intorc in anii 80 la noi. Autobuze foarte vechi, cu geamurile deschise, cu oameni dirijând aerul cu mâinile spre interior astfel încât sa poată avea un minim comfort. Nuci de cocos căzute pe trotuare, cocioabe langa case impozante, ceva câini pe trotuare. Ne-am uitat oarecum speriați unul la altul. In momentul in care am intrat in resort insa, atmosfera si imaginile s-au schimbat radical. Totul perfect, palmieri, bananieri si alți arbuști tropicali, flori nenumărate, si aliniate impecabil. Aerul încărcat de 90% umiditate. Luxul din resort ne-a facut oarecum sa  realizam ca nu meritam atat de mult in comparație cu armata de oameni săraci care lucreaza la bunul mers al lucrurilor. 

Intr-un fel mexicanii seamănă cu chinezii si cu romanii la metehne... Oamenii de rand muncesc fara oprire pentru familiile lor, in cele mai grele condiții posibile. Au familii mari, le plac copiii, fasolea, orezul si sunt foarte galagiosi. Iti sugereaza sa le dai bacsis pentru ca sunt foarte prost platiti. Daca iti raman ochii la ceva si dai sa pleci de la taraba lor, se vor tine dupa tine pana vei cumpara obiectul respectiv la pretul oferit de tine...
Latini... spuneam ca luxul din camera de hotel a depășit așteptările mele. Balconul singur era mai mare decat livingul si dormitorul nostru de acasa. Curatenie si servicii la inaltime. In resort se circula de la un hotel la altul sau de la un restaurant la o alta locație numai cu masini de golf, ceea ce a adus un plus valoare pentru ca nu exista poluare. Cum spuneam, ne-am simtit putin stingheri pentru ca stiam cate inegalități sunt intre oamenii din aceasta tara. Stinghereala avea insa sa dispară, pentru ca, nu-i asa, te obișnuiești repede cu binele. 

Vreo 7 piscine imense, de toate formele si cu tot felul de clăbuci, 20 de restaurante cu specific diferit si servire a la carte aveau sa ne stimuleze simțurile si buzunarele in zilele ce au urmat. Ideea este sa te țină in resort si nu la ocean, unde pe plaja nu iti pot oferi din puzderia de oferte de langa piscine. Happy hours vine cu bauturi la jumatate de pretz sau doua la pret de una. Adevarul este ca este bine sa stai in apa pana la brau si sa te racoresti la barul acvatic din mijlocul piscinei.

Iguane imense, șopârle, ratoni, pelicani, păianjeni cat palma, șerpi, Colibri si tot felul de păsări exotice isi au adăpostul in zona. Crocodili nu am vazut insa existau atenționări ca pot pătrunde in resort. Resort care este flancat de ocean si jungla. 

Am ales sa mancam la restaurantele din resort, cu servite a la carte pentru ca am vrut sa ne bucurăm pe deplin de acest loc, sa alegem in fiecare zi alta bucatarie. Cel ma apropiat oras mare este Puerto Vallarta, un oras fondat in secolul 19 si al cărui nume a fost schimbat dupa numelui unui cultivator de banane card a adus progresul in zona. Orasul vechi este destul de mare, având aproximativ 350,000 rezidenți. Toate lanțurile mari hoteliere au locații in zona, zona care are si munte dar si ocean intr-un singur loc. Practic se coboară de pe munte direct in ocean. Dupa spusele ghidului, oceanul a cunoscut ascensiunea dupa succesul filmului Noaptea iguanei, filmat acolo in anii 70. Un alt film celebru turnat in jungla de acolo a fost Predator. 

Foarte mândrii de ei, mexicanii spun ca ar trebui sa poată pune un timbru pe spatele tuturor puilor balenei cu cocoașa, pentru ca toti sunt concepuți in ape mexicane... Foarte superstițioși si catolici convinși, ei isi fac cruci mari cand trec prin fata bisericii lor impozante. Exista o mafie locala (pe langa cea clasica) in sensul ca daca alegi un city tour, atunci cu siguranta ghidul te va purta pe la obiectivele de la care el isi incaseaza un comision gras (magazin cu "singurul" argint veritabil, restaurantul cu "singurul" meniu organic/fresh s.a.m.d). Dar daca iti place sa te amuzi pe tema asta este OK totul.

Poti negocia aproape orice. Poti plati cu orice, inclusiv cu ceasul de la mana... Un apartament nou construit aproape de ocean costa $117,000 ceea ce nu este rau. Fiind construit pe munte, totul este înghesuit. Noua ne-a placut foarte mult viata reala a mexicanilor, partea rurală, care pare ca nu a evoluat foarte mult... Fiind clima tropicala, pomi plini cu Mango, bananieri, papaya, lămâi de toate soiurile, atârna numai bune de cules. Peștii sar din ocean in fata ta, lobsterii te apuca de picioare, nucile de cocos iti pot cădea in cap pe strada. Un fel de paradis pierdut de noi exista inca in partea rurală a Mexicului, pe care va invit generos sa il vizitați. Pe mine nu o sa ma vada aceasta tara prea curand pentru ca in mod sigur voi alege o alta destinatie, din miile pe care aceasta parte a lumii ti le ofera.

 


Niciun comentariu: