Evident ca saptamana a trecut foarte
repede. Mama m-a tratat regește si la fel m-a tratat toata familia. Nu mai stiu cate
feluri de mancare am servit, in fiecare zi cate doua feluri diferite. La fel si
placinta, cozonaci, cornulete si arici,
tort, mucenici...
Ma asteptam sa iau cele doua kilograme mult așteptate dar
tenia a mancat mai mult decat mine (...) Mi-am facut treaba cu care plecasem de
acasa, am avut întâlniri cu cativa prieteni, mi-am platit cotizațiile la
corpurile profesionale la care sunt inca membru, impozite si alte îndatoriri
cetățenești.
Constanta am gasit-o murdara. Cu părere de rau pentru prietenii
care s-au atacat ca ma iau de orasul lor dar si al meu, repet, orasul arată murdar...
gunoaie, noroi, borduri si drumuri sparte. Cred ca dupa operatia de la ochi am inceput sa vad mai bine... Stiu ca mi-am pus cativa prieteni in
cap dar asta este. Presiune trebuie facuta constant asupra autorităților
locale. Pentru ca sunt platite din banul contribuabilului. Adica voi. Pe mine
ma doare la basca, eu pot sa aleg sa nu mai vin si sa inghit praf si noxe.
De
exemplu, in fata la BCR de la parcul gării, masinile sunt parcate pe noroi, pe
un teren viran din fata restaurantului (Egreta parca se numește). Cand ies de pe
locul viran de ude au parcat, toate masinile aduc noroi si rahat de câine pe
carosabil. Ala se usucă si se transforma in praf pe care il inhalează oamenii.
Eu in fiecare an aveam gripa in Constanta. Cu febra, cu stat la pat. Aici nu am
avut niciuna in patru ani.
Normal ca m-am intrebat ce este diferit
si am realizat ca aici nu prea este praf. Praful transporta microbii. In fine,
dupa ce mi-am atras oprobriul public, trebuie sa spun ca orasul meu natal este
jegos, la fel ca si primarul care il conduce. El este un jegos ordinar care a
ramas sa conducă Mafia lui Mazăre. Am aflat ca firmele lor de hingheri strâng
câini de la tara si ii vărsa apoi cu dubele in oras, ca sa iasa cat mai multi
la număr. Dupa care ii strâng iar din oras si ii duc la tara. Trafic de câini.
Cred ca numai romanii se puteau gândi afacerea asta. Câini sunt oricum ca la
balamuc, multi, flamanzi, jigăriți, unii agresivi. Stau pe strazi ca niste
suflete fara vina ce sunt. Pisicile la fel.
Unul din zece copii din România se
duce la culcare flamand - citeam saptamana asta intr-o publicatie. Mai asteptam
sa se întâmple ceva bun pentru nația asta a noastră? Eu nu mai cred in duhul
apelor...
Sunt acum in avionul spre Chicago, undeva
deasupra Islandei si incerc sa imi dau seama ce a fost frumos in deplasarea
asta in afara de mancare... Ei bine, m-am întâlnit cu oamenii frumoși cu care
mi-am dorit sa ma intalnesc. Am stat departe de cifre si probleme
organizaționale o saptamana si cred ca mi-a facut bine asta. De maine dimineata
o iau de la capăt. M-am temut ca or sa imi confiște vameșii cozonacul si
prăjiturile de casa, pana acum am scapat cu ele, mai am un hop cand ajung
acasa. Câinii aia din Chicago miros foarte bine... oricum o sa incerc sa negociez daca vor
vrea sa mi le confiște...
In Varșovia au confiscat Vameșii polaci un felinar de
la doua fete românce ce mergeau spre Chicago. De fapt am venit in acelasi avion
si la dus. Mi-a atras atenția una dintre ele care a preferat sa vina la
aeroport in șlapi. Nicio problema, insa ningea atunci cand am plecat. Vameșii
i-au confiscat felinarul bunicilor pe motiv ca acesta conține un recipient
pentru gaz (...) desi felinarul nu era folosit conform lor de cel putin 40 ani. Il găsiseră in podul casei bunicilor...
Mergem de sase ore si mi se pare o
vesnicie, avionul abia a trecut de partea sudica a Groenlandei, dar se apropie
de Canada. Probabil ca am picotit o ora. Vecina mea de scaun a golit doua
sticluțe de vin alb si a tras la aghioase. Eu am baut una si m-am hidratat cu
apa, suc de rosii, suc de mere si ... o vaca cu ciuperci... 👹. Trebuie sa ne dea un sandwich dupa stomacul meu.
Sper sa nu uit sa arunc banana din tara din rucsac pana sa ajung la punctul de
control, altfel mi-o iau in freza de la vama americană. Din cand in cand cate un piticot
merge agale pe culoar, bine înțepenit de atâta stat in dos.
Mergem de doua ore
in sens opus apusului si cerul este tot de atat timp incendiar. Avionul zboară
la 11,580 metri iar afara sunt -55C. Stewardezele se mai plimba cu sticle de
apa si pahare iar cei ce nu dorm se adăpa cu sârg, întinzând spre domnișoare
paharele goale de plastic.
Astia au mai bagat filme noi dar distanța este mica
si nu imi place sa ma uit atat de aproape. In România este acum ora unu
dimineata iar eu o sa ajung in Chicago in vreo doua ore sper, la ora locală
20:30 pentru ca la noi S-a dat ora inainte deja chiar azi. Avionul zboară pe
deasupra la Goose Bay, dupa ce am survolat Labrador Sea, am atins continentul
nord american. Mai avem putin si ajungem langa marile lacuri (Huron, Erie si
Michigan) apoi gata, o sa aterizăm. Eu m-am clocit de cald iar polaca de langa
mine are păturica pana la gât.
Uite asa traversezi oceanul, cu filme, apa,
intrat os in os, mancare, gânduri si oboseala. Dar asa suntem împărțiți noi,
cei ce am ales sa plecam, intre doua vieți, una acolo si una aici. Dimineata
citesc știrile din tara apoi - văzând ca Iliescu nu a murit - si pe cele
locale. De multe ori le citesc pe cele locale in presa romană, pentru ca
americanii sunt foarte selectivi cu știrile. Astia nu stiu despre tensiunile cu
alte tari si cred ca nici nu-i interesează. De cele mai multe ori fac mișto de
știrile politice. Si bine fac. La noi in tara nu mai încetează breaking
news-urile cu orice basina trasa de hoțul Dragnea.
Inca este apus si asa arată
si harta virtuală, practic mergem de patru ore spre vest si stam la limita
apusului. Avionul coboară spre Montreal, catre vest. Ma tot gandesc la ce mi-a spus un
coleg de liceu prin telefon acum vreo doua zile: ca se lupta cu primăria
constanta sa ii elibereze un act din care sa rezulte ca a fost născut viu... nu
stiu ce anume vrea sa obțină (eu i-am replicat ca doar nu s-a nascut mort) insa
era foarte agitat la telefon, Nu stiu Ce luase pe nas.
Zburam peste Lake Huron
acum. Mai avem o ora si aterizam. Saracii rechini iar au ramas flamanzi...
nu am cazut nici de data asta. Intre timp am mancat sandwich-ul, o mica salata de fructe si iar o napolitana.
Saracii stewarzi sunt varza de obositi.
Cred ca incepe sa coboare avionul, Se simte si in urechi putin presiunea. Deci,
ca sa inchidem bucla, pana aterizez, Fagadau lasa-ne si pleaca unde a dus mutu
iapa... ca nu esti bun gospodar, Sorin, nu te lasa, pune presiune pe hoti sa
faca treaba in oras. Sper ca si colegul Ghiocel sa isi obtina de la primarie
documentul conform caruia s-a nascut viu. Toate bune la voi acolo! Am lasat banana in avion...
PS
La vama m-au amprentat iar si mi-au scanat ochii. Cainii au trecut pe langa mine, le-am dat ignore si am scapat in viata cu toate prajiturile facute de mama (am avut vreo 2 kilograme plus un cozonac). In Chicago ninge ca in povesti iar smecherii din avion coboara agale in slapi si pantaloni scurti. Ce bine este acasa!
