Zilele trecute m-a apelat o foarte buna prietena pe Skype. Ea sta pe coasta de Est, cu familia ei. M-a intrebat daca am avut vreodata probleme cu genunchiul. Nestiind ce s-a intamplat, i-am zis ca nu. Cu toate ca atunci cand eram mic nu era saptamana in care sa nu am genunchii cojiti si tabaciti ca la capre, de la cazaturi. Si Doamne, ce mai usturau ranile alea... Dar mai intra pamant in ele, praf, asa ca atunci cand intram in casa, ranile erau deja tabacite iar coaja era deja neagra. A doua zi le rupeam la joaca, mai sangerau, se facea din nou coaja, apoi din nou cadeam...
Apoi mi-a spus ca a calcat stramb si ca ii fuge genunchiul intr-o parte cand merge. I-am spus din start ca nu este bine. A venit acasa sotul ei, au mers la urgente, i-au facut raze si au constatat ca este o intindere de ligamente, care va trece in cateva zile sau nu. Caz in care ar trebui operatie. I-au dat un corset pentru genunchi si carjele aferente. Si i-au luat banii. Aici totul costa chiar si cu asigurare.
Azi am vorbit din nou cu prietena noastra. Avand deja depasit momentul accidentului, ne-a povestit cum a ajuns in postura asta. Magazine europene sunt peste tot in America. Si fireste ca acestea sunt aprovizionate cu produse europene. Bineinteles si cu produse romanesti. Si cu seminte... A spart seminte in timp ce astepta autobuzul scolar pentru a-si lua in primire fetita iar cojile le-a depozitat cuminte in buzunarul hainei. A considerat oportun sa arunce cojile semintelor intr-un tomberon de gunoi aflat in zona. A strans bine in pumn cojile din buzunar si le-a azvarlit in tomberon. Cu tot cu cheile de la casa...
A urmat un episod de alpinism utilitar, pentru ca tomberonul era inalt, metalic, de genul celor care sunt urcate pe rampe de masinile de specialitate. Razand cu lacrimi de data asta, ne-a povestit cat de disperata a fost in timp ce era in tomberon si isi cauta cheile, cu un bat improvizat. De teama ca nu cumva autobuzul scolar sa vina si ea sa rateze sa-si ia copilul in primire sau de teama ca un vecin sa arunce gunoiul peste ea. Sau mai trist, sa o vada vreun vecin cautand in ghena de gunoi... ori soferul autobuzului fetitei...
Dupa cateva minute de cautat printre pungi, a gasit victorioasa cheile. A urcat din nou pe marginea tomberonului si-a luat avant si a sarit. Cu piciorul stang inainte... Bineinteles ca bietul genunchi a cedat si a parait. Acum este mai bine. Adica are genunchiul umflat si merge ajutata de corset si de carje. Si eu cred ca nu va ajunge la operatie... Probabil ca acum nu va mai manca seminte sau isi va lega cheile de gat, asa cum faceam in copilarie. In orice caz, ea nu se va supara pe mine, pentru ca i-am spus ca asta este subiect de blog, insa m-a rugat sa nu-i dau numele, pentru ca mama ei nu a aflat inca tarasenia. Totusi, numele ei incepe cu C.... :)
Asta mi-a adus aminte de copilarie. Jucam "de-a v-ati ascunselea" pe langa blocuri. Zona fiind in constructie, se gaseau in zona tuburi mari de azbociment, rasturnate, folosite pentru canalizari. Noi ne ascundeam seara in ele in timp ce bietul copil care ne cauta facea clabuci la cur de atata alergat si cautat sa ne gaseasca. Intr-o seara, eram ascuns intr-unul din tuburile astea, la unul din capete. Un betiv s-a oprit in dreptul tubului, si-a scos trompa si a lansat ditamai inundatia in tubul meu. Am fugit pe partea cealalta a tubului, inainte sa ma atinga suvoiul, ocazie cu care copilul ud la cur m-a vazut si m-a scuipat zgomotos la perete... am trecut eu la rand sa pun ochii...
Dragelor si dragilor, este deja 1 Martie la voi. As vrea sa va doresc fiecaruia dintre voi, fie ca sunteti domnisoare, doamne sau domni, sa aveti o primavara minunata, cu raze blande de soare pe fetze dar mai ales in inimile voastre. Cel mai mult imi pare rau ca nu voi putea oferi un buchet de ghiocei mamei si sorei mele.... Azi m-au vazut pe Skype si mi-au spus ca eu sunt martisorul lor...Am ...tacut un moment... Cat de mult le iubesc...
Aici nu exista sarbatoarea asta, nici nu stiu daca sunt ghiocei sau daca au aparut, insa urmeaza la inceputul lunii sarbatoarea Sf.Patrick, cand vor colora iar in verde raul Chicago si va fi nebunie pe strazi, cu mormane de irlandezi si nu numai vomitati gramada... Vorba ceea: daca e cu gramada, cu placere! Revin cu informatii. Sper ca v-a placut incheierea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu