vineri, 28 februarie 2014
joi, 27 februarie 2014
marți, 25 februarie 2014
joi, 13 februarie 2014
Daca intr-o zi iubirea ar putea vorbi
Daca intr-o zi as uita sa-i zambesc soarelui in inconstienta, ai putea oare sa-mi amintesti asta cu atat de calda privirea ta?
Daca intr-o zi, dintr-un anumit motiv, mana mea ar ramane nepasatoare, ca o prea batuta de vant creanga intr-o prea pustie si rece padure, departe de trupul tau, ai putea oare, ca o raza de soare, sa te insinuezi rabdatoare si subtila si sa o reinvii cu caldura fiintei tale?
Daca intr-o zi, dintr-o prea nefireasca pornire, as incerca sa trec dincolo de tot ceea ce a insemnat odiseea noastra si ti-as marturisi ca as vrea sa o luam de la inceput, fara sa schimbam nimic din cele petrecute, oare m-ai crede ca in acest timp nu am asteptat altceva in plus de la viata?
Daca intr-o zi, departe de lumea dezlantuita as desena pe cer inima ta, atat de mare incat nu ai putea sa o urmaresti cu privirea, ti-ai da seama oare ca aceasta nemarginire reprezinta golul pe care l-as resimti ca urmare a neregasirii tale in restul lumii mele?
Daca intr-o zi, te-as prinde, nu pentru a-ti saruta talpa piciorului, asa cum ar fi vrut maestrul cuvintelor, ci pentru a te lega vremelnic la circuitele mele nervoase, oare ar rezulta un scurtcircuit memorabil ori o noua planeta Pandora?
Daca intr-o zi, cerul ne-ar pierde unul de altul, oare ar urma pe pamant o noua era glaciara?
Daca intr-o zi, fara sa ne dam seama, am inceta sa ne mai strigam asa cum ne strigam unul pe altul, cu acel nume fara sens, inventat de mine intr-o seara, pe malul marii noastre, oare ar insemna ca vulcanul nostru a incetat sa mai traiasca?
Daca intr-o zi, indiferent de ceas ori de loc, cuvintele mele ar ramane in eter si nu ar mai putea sa fie asternute pentru ochi straini, ar inseamna asta oare ca ele ar veni doar chemate de tine, pentru a-ti insenina zilele in care eu fara de veste si poate fara dorinta, intr-o nemarginita intindere orbitoare, departe de tine m-as afla?
Daca intr-o zi iubirea ar putea vorbi, oare ce cor, pe cate sublime voci si cu ce fel de mesterite cuvinte, cu ce fel de cantec si cu ce nemaiauzite culori ar putea sa ridice impietrite inimi pana la cer ?
Mai tii minte ce am scris mai demult, pe frunza aceea uscata de artar...? "Daca intr-o zi nu .............................................................................................................................................."
Daca intr-o zi, dintr-un anumit motiv, mana mea ar ramane nepasatoare, ca o prea batuta de vant creanga intr-o prea pustie si rece padure, departe de trupul tau, ai putea oare, ca o raza de soare, sa te insinuezi rabdatoare si subtila si sa o reinvii cu caldura fiintei tale?
Daca intr-o zi, dintr-o prea nefireasca pornire, as incerca sa trec dincolo de tot ceea ce a insemnat odiseea noastra si ti-as marturisi ca as vrea sa o luam de la inceput, fara sa schimbam nimic din cele petrecute, oare m-ai crede ca in acest timp nu am asteptat altceva in plus de la viata?
Daca intr-o zi, departe de lumea dezlantuita as desena pe cer inima ta, atat de mare incat nu ai putea sa o urmaresti cu privirea, ti-ai da seama oare ca aceasta nemarginire reprezinta golul pe care l-as resimti ca urmare a neregasirii tale in restul lumii mele?
Daca intr-o zi, te-as prinde, nu pentru a-ti saruta talpa piciorului, asa cum ar fi vrut maestrul cuvintelor, ci pentru a te lega vremelnic la circuitele mele nervoase, oare ar rezulta un scurtcircuit memorabil ori o noua planeta Pandora?
Daca intr-o zi, cerul ne-ar pierde unul de altul, oare ar urma pe pamant o noua era glaciara?
Daca intr-o zi, fara sa ne dam seama, am inceta sa ne mai strigam asa cum ne strigam unul pe altul, cu acel nume fara sens, inventat de mine intr-o seara, pe malul marii noastre, oare ar insemna ca vulcanul nostru a incetat sa mai traiasca?
Daca intr-o zi, indiferent de ceas ori de loc, cuvintele mele ar ramane in eter si nu ar mai putea sa fie asternute pentru ochi straini, ar inseamna asta oare ca ele ar veni doar chemate de tine, pentru a-ti insenina zilele in care eu fara de veste si poate fara dorinta, intr-o nemarginita intindere orbitoare, departe de tine m-as afla?
Daca intr-o zi iubirea ar putea vorbi, oare ce cor, pe cate sublime voci si cu ce fel de mesterite cuvinte, cu ce fel de cantec si cu ce nemaiauzite culori ar putea sa ridice impietrite inimi pana la cer ?
Mai tii minte ce am scris mai demult, pe frunza aceea uscata de artar...? "Daca intr-o zi nu .............................................................................................................................................."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)