Ma gandeam la ce cacat se gandea Tanase atunci cand pierdea balonul pe teren in meciul cu englezii din seara asta... ai fi spus ca acuza o durere surda intre pula, ranjea bezmetic si mingea i se scurgea mereu pe langa picioare... Cred ca se vedea din nou intre pulpele bombei sexy, parea ca se gandeste mereu doar la ridichea uriasa si la vagauna roz... In sfarsit, a fost un meci bun, cu faze frumoase, chiar daca nu foarte tehnice, ai nostri si-au aparat pe cinste sansa. Si in sfarsit arbitrajul a fost impartial...
Am avut ultimile trei zile aproape infernale in Bucuresti, la un client al carui contabil sef ar enerva si cea mai calma persoana. Ne-a mintit ca pe prosti, iar noi ne-am bucurat atunci cand am reusit sa o demascam. Eu nu inteleg oamenii astia care spun ca au un document iar apoi iti dau prosteala si te duc cu zaharelul pana reusesc sa intre in posesia documentului sau te duc cu vorba pana in panzele albe. Si la orice cerinta sau remarca sa spuna invariabil "este imposbil". In fiecare dimineata dar si in timpul zilei parea ca ne impunge. Chiar si fara impuns, privirea o trada de fiecare data, chiar daca nu izbucnea intr-un Muuuuuuuu prelung...
Aseara, dupa o zi lumina la client, am mers intr-un mall sa mancam. Fiindca se facuse tarziu sa mai mergem undeva si pentru ca ne era si sete, am luat din drum doua Heineken si o sticla cu apa si ne-am intors la hotel. Pentru ca punga era aproape transparenta, lasand sa se vada continutul, am zis ca nu voi intra in hotelul de patru stele cu incarcatura in mana. Asta pana i-am spus Laurei ca ii voi cara eu laptop-ul in schimbul micii pungi. Laura a acceptat pe loc schimbul, apoi vazand chipul meu senin m-a intrebat candid: "nu inteleg ce interes ai?" I-am spus abia in lift iar ea a ramas surprinsa ca m-as fi rusinat doar pentru ca as fi intrat cu berile la vedere in hotel...
Dimineata, la micul dejun m-am razgandit cu privire la rusinea mea. La intrarea in salonul in care se servea micul dejun, o domnisorica statea infipta in fata unui pupitru si intreba fiecare oaspete in romana sau engleza ce numar are camera lui, apoi bifa nervos pe foile din fata sa. In momentul in care am intrat eu, domnisorica s-a uitat la parul meu valvoi ezitand in ce limba sa ma abordeze. I-am spus eu numarul camerei. Pe langa mine, a trecut in acest rastimp o diva imbracata in ciorapi negri foarte transparenti, iar pe deasupra acestora purta un pantalon scurt, dar foarte scurt si destul de larg, gen fusta... Fiind mai grea e urechi nu a auzit cum domnisorica realmente a strigat dupa ea "room number please" si a trecut mai departe spre farfurii, parand tare infometata... Ca un veritabil gardian al lui Negoita, a inceput sa alerge dupa diva, ajungand in dreptul acesteia exact cand tipa imbracata ca de cross isi punea o felie de cascaval in farfurie, exact langa mine. Room number please a inceput descreierata sa urle la biata nefericita, ca o gardiana in calduri... Mi s-a parut la fel de deplasat gestul ca si faptul ca plasmele din camera sunt legate de mobilierul pe care stau cu cate o sufa de otel de aproape o jumatate de centimetru diametru...
In prima seara in care ne-am cazat, obosite de ziua foarte lunga de lucru, colegele mele nu numai ca pareau obosite, insa chiar erau obosite... Georgiana, incarcata cu laptop-ul, troller-ul si cu husa in care isi purta semeata hainele pentru zilele ce aveau sa vina parea ca paseste in strachini. Numai ca unul din pasi a nimerit exact in mijlocul husei, pe care a sfasiat-o instant aproape cazand din picioare. Pentru ca am indraznit sa rad, s-a rastit imediat la mine, aratandu-si catre mine dintii protejati de husa de sarma: "ce razi, ajuta-ma!" Am izbucnit intr-un ras marca proprie, din care nu m-am oprit pana la receptie...
Aseara ne-am intalnit toata echipa dupa cina tarzie, la Laura in camera, pentru a schita minuta discutiei cu managementul, ce urma sa fie discutata azi. Laura ne-a anuntat timida de la usa: "vedeti ca miroase cam urat in camera..." Mare dreptate avea, in camera mirosea puternic a rahat si nu a rahat cu diverse arome ci a rahat de buda... Initial am banuit-o pe Laura, apoi cu timpul ne-am obisnuit si nu am mai banuit pe nimeni... Pesemne era doar un sifon obosit... M-am intors destul de tarziu in camera si am adormit fericit in mirosul placut din camera mea. Dimineata, Georgiana se plangea ca nu a dormit deloc datorita ledurilor tv-ului si a programatorului climei de pe perete. Probabil ca doarme cu ochii deschisi iar privirea i se fixeaza pe un punct luminos...
Maine este iar ziua femeii....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu