joi, 28 martie 2013
vineri, 22 martie 2013
It's Friday...
Pana acum nu am stiut ca mai mult de jumatate din colegele mele habar nu au ca rolul cocosului, nu este doar acela de a-si incaleca consoartele si de a le ciupi de creasta atunci cand vor sa … procreeze. Nu mai stiu cum a ajuns discutia in acest punct. Insa s-au aratat foarte curioase si contrariate cand le-am spus ca respectivii masculi inaripati poseda un instrument ajutator in acest sens si care nu este chiar un penis ci doar o papila care se deschide in momentul in care cele doua pasari sunt imobilizate (Cocosul imobilizeaza gaina, de obicei prin folosirea ciocului cu care se prinde de penele gainii din regiunea cefei. Picioarele, si pintenul cocosului sunt fixate inapoia aripilor gainii, tot cu rol de imobilizare. Dupa imobilizarea zburatorii are loc copularea propriu-zisa in care cocosul isi depune materialul seminal in oviductul gainii, pentru ca gaina nu are vagin…). Se uitau la mine neincrezatoare, posibil enervate ca pana in acest moment au crezut ca toata treaba se face doar calarind, batand din aripi si ciupind gaina de creasta. Dap… si ca gaina probabil ca are orgasm de la ciupitura neastamparatului cocos…
A urmat o avalansa de discutii contrare, timp in care am fost facut scarbos si in care au spus ca delirez, ca de fapt gainile procreaza doar pentru ca sunt ciupite de creasta cu cocosul in spinare….
Dupa documentarea de rigoare, fetele au conchis ca am dreptate…. afland si ca un cocos sanatos are in harem pana la 10 gaini… de unde a rezultat o alta discutie in care s-a dezvoltat faptul ca un ou fecundat are ceva in el si ca este mai gustos. Normal, pentru asta sunt buni si masculii astia de ceva…
Azi, cineva din cladire a adus doi saci de pantofi (noi) de dama de vanzare. Evident ca toata suflarea din firma, mai putin eu, a purces la talciocul ad-hoc, spre a scormoni in gramada de galosi si spre a-si usura cardul de salarii de ceva maruntis.
Care fie vorba intre noi numai maruntis nu s-ar putea numi, avand in vedere preturile destul de generoase… Ma amuz indosebi atunci cand fetele isi achizitioneaza tot in cadrul unor expozitii cu vanzare ce au loc la sediul firmei noastre lenjerie intima. Se inchid in cusca, chitaie, necheaza, pesemne ca isi probeaza cu sarg accesoriile si rad, strigand sa nu intru peste ele… De parca as vedea ceva nou, nemaivazut… In rest, este vineri si toata lumea viseaza la week-end-ul ce sta sa vina... este de bine, visul cu munca se impaca mereu foarte bine...
Si nu in ultimul rand LA MULTI ANI VIO!
joi, 7 martie 2013
Ganduri tarzii
Ma gandeam la ce cacat se gandea Tanase atunci cand pierdea balonul pe teren in meciul cu englezii din seara asta... ai fi spus ca acuza o durere surda intre pula, ranjea bezmetic si mingea i se scurgea mereu pe langa picioare... Cred ca se vedea din nou intre pulpele bombei sexy, parea ca se gandeste mereu doar la ridichea uriasa si la vagauna roz... In sfarsit, a fost un meci bun, cu faze frumoase, chiar daca nu foarte tehnice, ai nostri si-au aparat pe cinste sansa. Si in sfarsit arbitrajul a fost impartial...
Am avut ultimile trei zile aproape infernale in Bucuresti, la un client al carui contabil sef ar enerva si cea mai calma persoana. Ne-a mintit ca pe prosti, iar noi ne-am bucurat atunci cand am reusit sa o demascam. Eu nu inteleg oamenii astia care spun ca au un document iar apoi iti dau prosteala si te duc cu zaharelul pana reusesc sa intre in posesia documentului sau te duc cu vorba pana in panzele albe. Si la orice cerinta sau remarca sa spuna invariabil "este imposbil". In fiecare dimineata dar si in timpul zilei parea ca ne impunge. Chiar si fara impuns, privirea o trada de fiecare data, chiar daca nu izbucnea intr-un Muuuuuuuu prelung...
Aseara, dupa o zi lumina la client, am mers intr-un mall sa mancam. Fiindca se facuse tarziu sa mai mergem undeva si pentru ca ne era si sete, am luat din drum doua Heineken si o sticla cu apa si ne-am intors la hotel. Pentru ca punga era aproape transparenta, lasand sa se vada continutul, am zis ca nu voi intra in hotelul de patru stele cu incarcatura in mana. Asta pana i-am spus Laurei ca ii voi cara eu laptop-ul in schimbul micii pungi. Laura a acceptat pe loc schimbul, apoi vazand chipul meu senin m-a intrebat candid: "nu inteleg ce interes ai?" I-am spus abia in lift iar ea a ramas surprinsa ca m-as fi rusinat doar pentru ca as fi intrat cu berile la vedere in hotel...
Dimineata, la micul dejun m-am razgandit cu privire la rusinea mea. La intrarea in salonul in care se servea micul dejun, o domnisorica statea infipta in fata unui pupitru si intreba fiecare oaspete in romana sau engleza ce numar are camera lui, apoi bifa nervos pe foile din fata sa. In momentul in care am intrat eu, domnisorica s-a uitat la parul meu valvoi ezitand in ce limba sa ma abordeze. I-am spus eu numarul camerei. Pe langa mine, a trecut in acest rastimp o diva imbracata in ciorapi negri foarte transparenti, iar pe deasupra acestora purta un pantalon scurt, dar foarte scurt si destul de larg, gen fusta... Fiind mai grea e urechi nu a auzit cum domnisorica realmente a strigat dupa ea "room number please" si a trecut mai departe spre farfurii, parand tare infometata... Ca un veritabil gardian al lui Negoita, a inceput sa alerge dupa diva, ajungand in dreptul acesteia exact cand tipa imbracata ca de cross isi punea o felie de cascaval in farfurie, exact langa mine. Room number please a inceput descreierata sa urle la biata nefericita, ca o gardiana in calduri... Mi s-a parut la fel de deplasat gestul ca si faptul ca plasmele din camera sunt legate de mobilierul pe care stau cu cate o sufa de otel de aproape o jumatate de centimetru diametru...
In prima seara in care ne-am cazat, obosite de ziua foarte lunga de lucru, colegele mele nu numai ca pareau obosite, insa chiar erau obosite... Georgiana, incarcata cu laptop-ul, troller-ul si cu husa in care isi purta semeata hainele pentru zilele ce aveau sa vina parea ca paseste in strachini. Numai ca unul din pasi a nimerit exact in mijlocul husei, pe care a sfasiat-o instant aproape cazand din picioare. Pentru ca am indraznit sa rad, s-a rastit imediat la mine, aratandu-si catre mine dintii protejati de husa de sarma: "ce razi, ajuta-ma!" Am izbucnit intr-un ras marca proprie, din care nu m-am oprit pana la receptie...
Aseara ne-am intalnit toata echipa dupa cina tarzie, la Laura in camera, pentru a schita minuta discutiei cu managementul, ce urma sa fie discutata azi. Laura ne-a anuntat timida de la usa: "vedeti ca miroase cam urat in camera..." Mare dreptate avea, in camera mirosea puternic a rahat si nu a rahat cu diverse arome ci a rahat de buda... Initial am banuit-o pe Laura, apoi cu timpul ne-am obisnuit si nu am mai banuit pe nimeni... Pesemne era doar un sifon obosit... M-am intors destul de tarziu in camera si am adormit fericit in mirosul placut din camera mea. Dimineata, Georgiana se plangea ca nu a dormit deloc datorita ledurilor tv-ului si a programatorului climei de pe perete. Probabil ca doarme cu ochii deschisi iar privirea i se fixeaza pe un punct luminos...
Maine este iar ziua femeii....
Am avut ultimile trei zile aproape infernale in Bucuresti, la un client al carui contabil sef ar enerva si cea mai calma persoana. Ne-a mintit ca pe prosti, iar noi ne-am bucurat atunci cand am reusit sa o demascam. Eu nu inteleg oamenii astia care spun ca au un document iar apoi iti dau prosteala si te duc cu zaharelul pana reusesc sa intre in posesia documentului sau te duc cu vorba pana in panzele albe. Si la orice cerinta sau remarca sa spuna invariabil "este imposbil". In fiecare dimineata dar si in timpul zilei parea ca ne impunge. Chiar si fara impuns, privirea o trada de fiecare data, chiar daca nu izbucnea intr-un Muuuuuuuu prelung...
Aseara, dupa o zi lumina la client, am mers intr-un mall sa mancam. Fiindca se facuse tarziu sa mai mergem undeva si pentru ca ne era si sete, am luat din drum doua Heineken si o sticla cu apa si ne-am intors la hotel. Pentru ca punga era aproape transparenta, lasand sa se vada continutul, am zis ca nu voi intra in hotelul de patru stele cu incarcatura in mana. Asta pana i-am spus Laurei ca ii voi cara eu laptop-ul in schimbul micii pungi. Laura a acceptat pe loc schimbul, apoi vazand chipul meu senin m-a intrebat candid: "nu inteleg ce interes ai?" I-am spus abia in lift iar ea a ramas surprinsa ca m-as fi rusinat doar pentru ca as fi intrat cu berile la vedere in hotel...
Dimineata, la micul dejun m-am razgandit cu privire la rusinea mea. La intrarea in salonul in care se servea micul dejun, o domnisorica statea infipta in fata unui pupitru si intreba fiecare oaspete in romana sau engleza ce numar are camera lui, apoi bifa nervos pe foile din fata sa. In momentul in care am intrat eu, domnisorica s-a uitat la parul meu valvoi ezitand in ce limba sa ma abordeze. I-am spus eu numarul camerei. Pe langa mine, a trecut in acest rastimp o diva imbracata in ciorapi negri foarte transparenti, iar pe deasupra acestora purta un pantalon scurt, dar foarte scurt si destul de larg, gen fusta... Fiind mai grea e urechi nu a auzit cum domnisorica realmente a strigat dupa ea "room number please" si a trecut mai departe spre farfurii, parand tare infometata... Ca un veritabil gardian al lui Negoita, a inceput sa alerge dupa diva, ajungand in dreptul acesteia exact cand tipa imbracata ca de cross isi punea o felie de cascaval in farfurie, exact langa mine. Room number please a inceput descreierata sa urle la biata nefericita, ca o gardiana in calduri... Mi s-a parut la fel de deplasat gestul ca si faptul ca plasmele din camera sunt legate de mobilierul pe care stau cu cate o sufa de otel de aproape o jumatate de centimetru diametru...
In prima seara in care ne-am cazat, obosite de ziua foarte lunga de lucru, colegele mele nu numai ca pareau obosite, insa chiar erau obosite... Georgiana, incarcata cu laptop-ul, troller-ul si cu husa in care isi purta semeata hainele pentru zilele ce aveau sa vina parea ca paseste in strachini. Numai ca unul din pasi a nimerit exact in mijlocul husei, pe care a sfasiat-o instant aproape cazand din picioare. Pentru ca am indraznit sa rad, s-a rastit imediat la mine, aratandu-si catre mine dintii protejati de husa de sarma: "ce razi, ajuta-ma!" Am izbucnit intr-un ras marca proprie, din care nu m-am oprit pana la receptie...
Aseara ne-am intalnit toata echipa dupa cina tarzie, la Laura in camera, pentru a schita minuta discutiei cu managementul, ce urma sa fie discutata azi. Laura ne-a anuntat timida de la usa: "vedeti ca miroase cam urat in camera..." Mare dreptate avea, in camera mirosea puternic a rahat si nu a rahat cu diverse arome ci a rahat de buda... Initial am banuit-o pe Laura, apoi cu timpul ne-am obisnuit si nu am mai banuit pe nimeni... Pesemne era doar un sifon obosit... M-am intors destul de tarziu in camera si am adormit fericit in mirosul placut din camera mea. Dimineata, Georgiana se plangea ca nu a dormit deloc datorita ledurilor tv-ului si a programatorului climei de pe perete. Probabil ca doarme cu ochii deschisi iar privirea i se fixeaza pe un punct luminos...
Maine este iar ziua femeii....
duminică, 3 martie 2013
Computerul
In general ma stresez de la orice nimic care nu functioneaza cum trebuie... Ma stresez si nu pot sta linistit pana ce nu am eliminat acel stres si inca un timp dupa aceea... vorba lui Nichita...
Ieri dimineata, sambata fiind, am deschis pc-ul in scopul de a citi presa zilei, fiind conectat in permanenta cu noutatile. Asta fiind un alt stres cu care imi incep ziua... Tot timpul am zis ca o sa incerc sa nu citesc presa macar o saptamana si nici sa nu ma uit la stirile serii, sa vad, o sa plezneasca chisca-n mine?
Deci, deschid eu calculatorul si astept sa ma conectez la internet. Imi da o eroare, incerc din nou, aceeasi eroare... Bine zic, injurand operatorul de internet in gand (sa va iau farfuria in penis) pentru faptul ca nu voi avea sa aflu de ce s-a basit Ponta in cursul serii trecute. Si pun niste muzica sa ruleze un pic mai tare decat in restul zilelor, ca deh, tot este week-end. Dupa un timp, a inceput sa ma racaie indoiala: daca nu "este de la ei" si este de la mine defectul? Incerc din nou sa ma conectez si din nou imi da eroare. Dezinstalez conexiunea si o instalez din nou apoi, cu nume si parola si cu tot neamul ce trebuie trecut pentru a-ti face o conexiune la internet...
Imi da o alta eroare decat cea de prima oara... Dezinstalez din nou, instalez, dau restart de cateva ori, mai umblu prin setarile retelei (complet aiurea) si dau din nou sa ma conectez la internet. Aceeasi a doua eroare. Instantaneu am simtit sudoare pe sira spinarii: incepea stresul! Sa incepem cu inceputul zic: sunam la operatorul de internet: "Buna ziua - Buna ziua, sunt cutare - eu sunt cutare, cu ce va pot fi de folos - NU am internet..." Ii spun operatorului eroarea si ma linisteste: eroarea este de la dumneavoastra, inseamna ca nu aveti placa de retea instalata... Da, asa era, nu aveam reteaua locala - cele doua calculatoare din bara de jos, nu aveam nicio retea in network conections... Ii multumesc omului de la capatul firului si incep apoi sa ma uit ca bezmeticul prin control panel de ziceai ca cineva imi luase reteaua virtuala si o ascunsese in alt meniu...
Vreme de trei ore am incercat orice stiam in materie de calculatoare. Placa de retea pur si simplu nu era vizibila, nici led-ul nu era aprins, nici retea virtuala nu aveam...Am incercat sa reinstalez atunci Windows-ul, ca ultima solutie. Restartez pc-ul, pun des'tu pe tasta "Del" si nu-l mai ridic... nici macar cand windows-ul a pornit bine-merci ca si cand nu am incercat nicicand sa intru in BIOS. Bagasi-ar mana in ma-sa, am crezut ca totusi am ridicat putin degetul in timp ce programul rula in cele cateva secunde in care as fi putut sa intru in bios. Dau din nou restart si tin apasat butonul cu pricina, avand si ochii atintiti asupra lui, pentru a da siguranta gestului... Din nou, intocmai unui autobuz ce trece pe langa tine in statie si nu opreste, windows-ul a rulat linistit fara a intra in bios.... M-am simtit pacalit, inselat de firavele mele cunostinte in domeniu si am spus ca nu este cea mai buna zi a mea...
Spre seara, bine stresat de aceasta activitate, am iesit apoi cu doua familii de prieteni la bowling, unde mi-am rupt degetele cu cele mai grele bile, reusind sa ma clasez pe locul 6 din tot atatea, insa reusind un loc prietenos la biliard. As fi continuat cu "stresul" si atunci cand ne-am intors acasa, insa am preferat o shaworma mare...
Dimineata, unde credeti ca m-am protapit atunci cand m-am trezit? NU, nu in calculator ci in telefon, pentru azi este ziua tatalui meu, asa ca l-am sunat sa-i spun toate cele bune si sa-l anunt ca vom veni mai dupa-amaiza. "Va asteptam la ora 13, cel tarziu!" Ma uit la ceas - 11.35. Va sa zica, ne-am trezit destul de dimineata pentru o zi de duminica. Bine, cat timp s-a pregatit sotia mea de plecare, eu ce am facut? Acum da, ati ghicit, am mai investigat stresul. Adica am salvat pe dvd tot ce era de salvat, cu gand sa il iau maine dimineata si sa il prezint unui specialist. Si am plecat, nu inainte de a-mi manifesta supararea ca nu am fost destul de abil pentru a face sa functioneze stresul.
Ne-am intors in jur de ora 17 si da, ati ghicit din nou, m-am protapit tot in fata stresului. Am luat de la capat toate setarile, am reinstalat niste aplicatii, nu a pornit. Atunci am inceput sa citesc cu ajutorul internetului telefonului despre acest gen de defectoscopie in cabluri... Dupa doua ore, timp in care am incercat si cateva din solutiile internautilor, o mica interventie a unui forumist mi-a atras atentia: "scoateti din calculator cablul de alimentare pentru doua minute, apoi incercati din nou". Fac si eu intocmai, plictisit si neincrezator, dar cu ochii pe led-ul cablului de retea. Cand am apasat pe butonul de pornire, led-ul s-a aprins si odata cu el si reteaua... Din cauza unui soc de tensiune cel mai probabil din cauza aspiratorului folosit sambata dimineata, am fost stresat un intreg week-end, gata sa impachetez pc-ul si sa il trimit la service. Si am abuzat in zadar si de farfuria operatorului de internet...
Ieri dimineata, sambata fiind, am deschis pc-ul in scopul de a citi presa zilei, fiind conectat in permanenta cu noutatile. Asta fiind un alt stres cu care imi incep ziua... Tot timpul am zis ca o sa incerc sa nu citesc presa macar o saptamana si nici sa nu ma uit la stirile serii, sa vad, o sa plezneasca chisca-n mine?
Deci, deschid eu calculatorul si astept sa ma conectez la internet. Imi da o eroare, incerc din nou, aceeasi eroare... Bine zic, injurand operatorul de internet in gand (sa va iau farfuria in penis) pentru faptul ca nu voi avea sa aflu de ce s-a basit Ponta in cursul serii trecute. Si pun niste muzica sa ruleze un pic mai tare decat in restul zilelor, ca deh, tot este week-end. Dupa un timp, a inceput sa ma racaie indoiala: daca nu "este de la ei" si este de la mine defectul? Incerc din nou sa ma conectez si din nou imi da eroare. Dezinstalez conexiunea si o instalez din nou apoi, cu nume si parola si cu tot neamul ce trebuie trecut pentru a-ti face o conexiune la internet...
Imi da o alta eroare decat cea de prima oara... Dezinstalez din nou, instalez, dau restart de cateva ori, mai umblu prin setarile retelei (complet aiurea) si dau din nou sa ma conectez la internet. Aceeasi a doua eroare. Instantaneu am simtit sudoare pe sira spinarii: incepea stresul! Sa incepem cu inceputul zic: sunam la operatorul de internet: "Buna ziua - Buna ziua, sunt cutare - eu sunt cutare, cu ce va pot fi de folos - NU am internet..." Ii spun operatorului eroarea si ma linisteste: eroarea este de la dumneavoastra, inseamna ca nu aveti placa de retea instalata... Da, asa era, nu aveam reteaua locala - cele doua calculatoare din bara de jos, nu aveam nicio retea in network conections... Ii multumesc omului de la capatul firului si incep apoi sa ma uit ca bezmeticul prin control panel de ziceai ca cineva imi luase reteaua virtuala si o ascunsese in alt meniu...
Vreme de trei ore am incercat orice stiam in materie de calculatoare. Placa de retea pur si simplu nu era vizibila, nici led-ul nu era aprins, nici retea virtuala nu aveam...Am incercat sa reinstalez atunci Windows-ul, ca ultima solutie. Restartez pc-ul, pun des'tu pe tasta "Del" si nu-l mai ridic... nici macar cand windows-ul a pornit bine-merci ca si cand nu am incercat nicicand sa intru in BIOS. Bagasi-ar mana in ma-sa, am crezut ca totusi am ridicat putin degetul in timp ce programul rula in cele cateva secunde in care as fi putut sa intru in bios. Dau din nou restart si tin apasat butonul cu pricina, avand si ochii atintiti asupra lui, pentru a da siguranta gestului... Din nou, intocmai unui autobuz ce trece pe langa tine in statie si nu opreste, windows-ul a rulat linistit fara a intra in bios.... M-am simtit pacalit, inselat de firavele mele cunostinte in domeniu si am spus ca nu este cea mai buna zi a mea...
Spre seara, bine stresat de aceasta activitate, am iesit apoi cu doua familii de prieteni la bowling, unde mi-am rupt degetele cu cele mai grele bile, reusind sa ma clasez pe locul 6 din tot atatea, insa reusind un loc prietenos la biliard. As fi continuat cu "stresul" si atunci cand ne-am intors acasa, insa am preferat o shaworma mare...
Dimineata, unde credeti ca m-am protapit atunci cand m-am trezit? NU, nu in calculator ci in telefon, pentru azi este ziua tatalui meu, asa ca l-am sunat sa-i spun toate cele bune si sa-l anunt ca vom veni mai dupa-amaiza. "Va asteptam la ora 13, cel tarziu!" Ma uit la ceas - 11.35. Va sa zica, ne-am trezit destul de dimineata pentru o zi de duminica. Bine, cat timp s-a pregatit sotia mea de plecare, eu ce am facut? Acum da, ati ghicit, am mai investigat stresul. Adica am salvat pe dvd tot ce era de salvat, cu gand sa il iau maine dimineata si sa il prezint unui specialist. Si am plecat, nu inainte de a-mi manifesta supararea ca nu am fost destul de abil pentru a face sa functioneze stresul.
Ne-am intors in jur de ora 17 si da, ati ghicit din nou, m-am protapit tot in fata stresului. Am luat de la capat toate setarile, am reinstalat niste aplicatii, nu a pornit. Atunci am inceput sa citesc cu ajutorul internetului telefonului despre acest gen de defectoscopie in cabluri... Dupa doua ore, timp in care am incercat si cateva din solutiile internautilor, o mica interventie a unui forumist mi-a atras atentia: "scoateti din calculator cablul de alimentare pentru doua minute, apoi incercati din nou". Fac si eu intocmai, plictisit si neincrezator, dar cu ochii pe led-ul cablului de retea. Cand am apasat pe butonul de pornire, led-ul s-a aprins si odata cu el si reteaua... Din cauza unui soc de tensiune cel mai probabil din cauza aspiratorului folosit sambata dimineata, am fost stresat un intreg week-end, gata sa impachetez pc-ul si sa il trimit la service. Si am abuzat in zadar si de farfuria operatorului de internet...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)